Nostalgia prezentului

Publicat în Dilema Veche nr. 829 din 9 - 15 ianuarie 2020
Nostalgia prezentului jpeg

Duminica Bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr pică întotdeauna toamna. Am stat la slujbă doar pînă la predică, pentru că ne-a fost frică să mai auzim despre judecățile lui Dumnezeu tîlcuite după mintea oamenilor. Ne-am dus în cimitirul Bellu pentru un simpozion peripatetic pe modelul Lykeion-ului lui Aristotel și, foarte important, fără a merge pe linia etimologică a termenului (syn – împreună, pino – a bea). În atmosfera asta sobră, singura beție oportună e cea trează, sobria ebrietas, despre care vorbeau vechii gînditori creștini. Oamenii așezați în acest terminal, deși nu vorbesc, spun atît de multe: despre viață, nostalgii, împliniri, neîmpliniri și, mai ales, despre moarte. Mergînd astfel agale prin cimitir, am purces la simpozionul nostru.

Personajele simpozionului sînt caracterizate în funcție de ceea ce înseamnă pentru ele trecutul: pentru Cristi (Cr), trecutul este viitorul în cămașă de noapte, pentru Ion (I) – nostalgia prezentului, pentru Mihai (M) – fuse, fuse și se duse, pentru Clement (Cl) – l’éternel retour.

Cr: Dragi simpotes, în această atmosferă statornic funebră, vom încerca să spunem cîteva cuvinte despre nostalgie, despre nostalgiile trecutului – evident, cu trimitere la adevărata sau falsa raportare la trecut –, despre încremenirea în niște reguli în Biserică, diferitele și pestrițele tradiții, considerate parte a Tradiției și poate chiar și o mică – dar, vă rog, nerăutăcioasă – referire la nostalgia comunismului din unele medii bisericești. Nostalgia este indisolubil legată de raportarea noastră la trecut prin prisma prezentului și aici avem două variante de raportare. În prima, ne raportăm la trecut ca parte integrantă a prezentului care tinde spre viitor, adică ne asumăm trecutul ca parte a devenirii noastre. Aici nostalgia e blîndă, voioasă, jucăușă. În a doua, trecutul este văzut prin prisma degenerării lui în prezent și fără nici o consonanță în viitor. Aici nostalgia e hîdă, scorțoasă și acră. Teologii vechi ai Bisericii vorbesc despre o nostalgie sfîntă, aceea a dorinței de a te reîmpodobi cu frumusețea cea dintîi, to archaion kallos, starea paradiziacă.

I: Pany ge! Ar trebui să lămurim și etimologia termenului. Cuvîntul nostalgie (nostos de la neomai – a mă întoarce + algos – durere) înseamnă dorința, dorul de a te întoarce, dar e ceva mult mai profund. Nostos-ul nu e doar o întoarcere, e și o așezare, o statornicie, ceva cu gust de veșnicie. Ceva unde ești acasă veșnic, unde totul e plăcut, mîncarea are gust. Anostos în greaca modernă înseamnă fără gust! Nostalgia rea duce la melancolie (melas – negru, chole – fiere), care încă din antichitate era sinonimă cu depresia (katathlipsis). Nostalgia poate fi dulce, blîndă, pe cînd melancolia (melas + chole) e doar dureroasă, abisală, scufundată, anchilozată în trecut.

Cl: Hipocrate, cel care a inventat acest termen de melancolie, spune că prima stare a melancolicului e anhedonia, adică atunci cînd nu-ți mai place nimic, stare care vi se potrivește de minune amîndurora! Dar pentru că sîntem printre vii pururea tăcuți, mă abțin să zic mai multe. Doar să consemnați că termenul nostalgie nu exista în lumea antică greacă, l-a inventat un student elvețian în medicină, Johannes Hofer, după compusul german heimweh, alcătuit din elementele heim (acasă) și weh (vai, durere).

I: E adevărat, dar ideea de nostos abundă în scrierile vechilor elini și desemna tocmai această stare a dorinței ardente de a te întoarce la locurile natale (ta patria) sau chiar la stări de bucurie din trecut. Pentru vechii elini, nostos-ul era o stare pozitivă firească, nicidecum o anchilozare în trecut. Desemna un sentiment nobil, profund, care nu are nici o legătură cu starea evreilor din Exod care cîrteau împotriva lui Moise și se plîngeau de cît de bine le era în Egipt, cînd ședeau împrejurul căldărilor cu carne și mîncau pîine pe săturate.

Cr: Să ne aducem aminte de acel vostimon emar (ziua întoarcerii) din Odiseea lui Homer, acel moment-stare care l-a făcut pe Odiseu să înfrunte toate încercările pentru a se întoarce acasă și chiar să refuze nemurirea, apropo de locul unde sîntem.

M: Tot apropo de locul în care sîntem sau, mai bine zis, unde sîntem, hai să lăsăm atîtea etimologii, că începură să se plictisească pînă și acești filozofi întinși la orizontală! Hai, zi-ne mătălică despre tradiție și tradiții în Biserică, că apoi o să zic și eu. Dar să fii concis și concret, că nu vreau să ne certăm și aici, printre morți!

Cr: Se face mare caz de tradiția Bisericii și foarte greșit se confundă cu tradițiile, mai precis cu anumite reguli și obiceiuri care nu au valoare dogmatică. Tradiția Bisericii reprezintă acele theoparadota logia, cuvinte predate de Dumnezeu care sînt tîlcuite de Părinții Bisericii prin puterea cea mişcătoare de Duhul, prin care vorbeau dincolo de minte cu cei de dincolo de minte, așa cum foarte adînc scrie Grigorie Palama. Tradiția e Dumnezeu care le vorbește oamenilor prin textele sfinte, prin slujbele sfinte, prin tot ce e mișcat de Duhul lui. Ta paradidomena, cele predate de sfinți în biserică, și ta anomologimena pasin, cele mărturisite de toți, au valoare dogmatică și se referă la învățăturile lui Dumnezeu din Biserică, nu la reguli de funcționare a instituției Bisericii.

M: Se pare că printre morți ne înțelegem mai bine decît printre vii. Să se facă distincție clară între sfînta Tradiție, Predania lui Dumnezeu, și regulile omenești depășite din Biserică, ce ne aduc aminte de comunism. Nu întîmplător, mulți nostalgici ai comunismului se regăsesc în Biserică, ceea ce e foarte grav pentru adevărul Bisericii. Au schimbat carnetul roșu cu cruciulița de la reverul sacoului și înfierează proletar orice abatere de la credința sfîntă. Mulți dintre cei care spun că era mai bine înainte se regăsesc acum în Biserică. Anchilozarea Bisericii în reguli anacronice alungă tinerii din Biserică. Cînd susții că cea mai mare virtute a creștinului e ascultarea ești o instituție blocată în trecut și, mai grav, într-un trecut care ne aduce aminte de trecutul roșu. Asta cerea și Tovarășul, și tovarășii prim-secretari: ascultare și supunere. Capul Bisericii e Hristos, spune apostolul Pavel, nu episcopul. Chiar și naționalismul din Biserică pare de sorginte comunistă și este străin total învățăturii Scripturii, care ne spune că nu mai este scit sau elin.

Cl: Apoi, adevărata Biserică trebuie să fie progresistă. Grigorie al Nyssei vorbea despre egalitatea de genuri și abolirea sclaviei încă din secolul al IV-lea! Înțelegem grija de a păstra Tradiția, Cuvîntul lui Hristos păstrat în Biserică, dar nu de a păstra feluritele tradiții care nu sînt esențiale. Biserica nu numai că nu trebuia să se implice în referendumul pentru familie, un demers politic, ci, în spiritul iubirii absolute a lui Dumnezeu, trebuia să ofere chiar soluții pentru minoritățile sexuale. Nu să le absolve, să ne înțelegem, ci să le accepte. Adevăratul progresism e să iubești lumea fără încetare și să te lupți s-o schimbi prin iubire, nu prin demersuri politice.

I: Biserica adevărată este progresistă în sensul progresului duhovnicesc. Nu respinge nici progresul social, tehnic, dar nu poate accepta falsul progres al unora, care ne spun să nu mai folosim cuvinte pentru „tată“ și „mamă“, ci să le înlocuim cu „părintele 1“ și „părintele 2“! Asta nu e progresism, e beznă. Sîntem de acord să se acorde drepturi minorităților sexuale, dar fără a se socoti aceasta ca o normalitate. Dar poate ar fi bine să concluzionăm și să-i lăsăm pe cei adormiți să se odihnească.

Cr: Adevărata raportare la trecut e să‑ți accepți trecutul ca pe o istorie a iubirii lui Dumnezeu cu tine. Omul care se întoarce în trecut cu nostalgie greșită sau, mai grav, cu melancolie nu este pe calea progresului (urcușului) duhovnicesc care tinde mereu și mereu către ta kreittona, către cele mai bune și spre ceea ce e veșnic bine (eu aei einai), cum spune Maxim Mărturisitorul. Raportarea la trecut ca o anchilozare în el este un regres spiritual și poate duce chiar și la îmbolnăvirea psihică. Ai murit înainte de moarte! Blocarea în trecut și neacceptarea prezentului este o atitudine lipsită de orice urmă de sens eshatologic. Psihoza asta paseistă n-are de a face cu aspirația omului spre un cer nou și un pămînt nou, cum spune Scriptura.

S-a lăsat întunericul peste cei adormiți, iar noi, într-o tăcere de mormînt, am realizat cît de mult sîntem în prezent printre cei care nu mai sînt în prezent. Doar iubirea sfințește trecutul, prezentul și viitorul.

Cristian Chivu este doctor în teologie al Facultății de Teologie a Universității „Aristotel“ din Salonic. Cea mai recentă carte publicată: Sf. Grigorie Palama, Opere complete, vol. VI, ediție bilingvă (traducere, note, introducere), Editura Gîndul Aprins, 2018.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.