Nostalgia. Boală, emoție, experiență

Publicat în Dilema Veche nr. 829 din 9 - 15 ianuarie 2020
Nostalgia  Boală, emoție, experiență jpeg

Cuvîntul nostalgie are o origine savantă, este creația medicului alsacian Johannes Hofer. În anul 1688, în teza sa de la Universitatea din Basel – Disertatio medica de nostalgia –, el inventează acest nou termen medical, combinînd două cuvinte din greaca veche: nostos (întoarcere) și algos (durere, suferință, tristețe). Nostalgia era numele dat unei temute boli cauzate de dorul de casă, suferința fiind produsă de o intensă dorință de întoarcere în ținutul natal. De fapt, termenul savant vine să înlocuiască vechi denumiri populare precum „mal du pays“, „malatia del pays“, „homesickness“, „das Heimweh“.

Teza lui Hofer a plecat de la simptomele observate în rîndul mercenarilor elevețieni care își părăseau locurile de baștină din Alpi pentru a lupta în armatele din Franța sau Italia. Aceștia sufereau de dorul de casă, prezentînd un tablou clinic devastator: tristețe extremă, anxietate, insomnie, halucinații, palpitații, anorexie, greață, febră, slăbiciune musculară. Nostalgia era o boală potențial fatală, putînd fi oarecum ameliorată cu lipitori sau opium, însă vindecată numai prin întoarcerea acasă. Discursul medical al vremii a acceptat aceste reprezentări ale nostalgiei, ca boală psihosomatică și ca stare patologică. Curînd, medicii militari din diverse țări s-au confruntat cu adevărate epidemii de nostalgie în rîndul soldaților. S-au îmbolnăvit de nostalgie soldații francezi din timpul campaniilor napoleoniene precum și soldații unioniști din timpul Războiului Civil american. Armata americană a păstrat nostalgia în clasamentul oficial al bolilor pînă în timpul Primului Război Mondial, înregistrînd cazuri în rîndul trupelor care luptau în Franța. Pe la 1800, medicii militari austrieci constataseră incidența acestei afecțiuni la soldații români transilvăneni recrutați cu forța în armata habsburgică și trimiși în zonele îndepărtate ale Imperiului, boală pe care au numit-o nostalgia vallachorum.

Treptat, între secolele XVIII-XX dispar conotațiile medicale ale nostalgiei. Suferința cauzată de dorul de casă nu mai face obiectul unui diagnostic clinic. Nostalgia dobîndește semnificațiile actuale, în care distanța dureroasă se păstrează, dar dizlocarea spațială este înlocuită cu una temporală. Nostalgia nu mai este privită ca o boală, ci doar ca o emoție complexă, provocată de amintiri din etapele trecute ale vieții, mai ales din copilărie și adolescență: locuri, obiecte, obiceuri, gusturi de altădată, retrăite imaginar, idealizate și aureolate de imposibilitatea de a le mai regăsi.

În cartea Antropologia din perspectivă pragmatică (1798), Kant formulează prima definiție modernă a nostalgiei. El consideră că distanța temporală este la originea nostalgiei, mai mult decît distanța spațială. Nostalgicul nu caută locul copilăriei, ci copilăria însăși, adică un timp irecuperabil, un trecut ireversibil. Așadar, nostalgia modernă este incurabilă, deoarece nu sînt posibile călătoriile în timp!

Nostalgia înțeleasă ca formă de întoarcere în trecut este indisociabilă de mutațiile petrecute în reprezentările timpului. Medicii din secolul al XVIII-lea observau că nostalgia (ca dor de casă) afecta mai ales indivizii proveniți din comunitățile rurale (din Scoția, Bretania, Westfalia). Acești oameni trăiau în timpul ciclic, cel al ritmurilor agro-pastorale, diferit de timpul linear al calendarului și al orologiului. Imediat ce au fost rupți din această sferă și aruncați în lumea largă, ca muncitori sau soldați, ei au trebuit să trăiască într-un model de timp diferit. Istoricul Jacques Le Goff arăta că în medille urbane din Occident, începînd cu secolul al XIV-lea, are loc o trecere lentă la noi modele temporale, în care timpul nu mai este reversibil, așa cum era perceput în comunitățile arhaice. Timpul ceasului este un timp ireversibil și secularizat, nu mai are încărcătura mitică a „eternei reîntoarceri“.

Eliminarea nostalgiei ca patologie medicală (suferință a cărei etiologie este distanța spațială a individului față de pămîntul natal) s-a datorat și marilor transformări prin care a trecut lumea occidentală. În Evul Mediu, călătoriile fuseseră considerate evenimente negative și excepționale. Deplasarea în spațiu era văzută ca o dezrădăcinare, rupere de locul natal (de exemplu, cuvîntul englezesc travel provine din fracezul travail adică muncă, suferință, chin). Ulterior, în cadrul procesului de centralizare a statelor, drumurile devin mai sigure, sînt organizate serviciile poștale și transporturile regulate (poștalioanele), iar mai apoi apar telegraful și căile ferate. Toate acestea au făcut posibilă menținerea legăturilor cu familia aflată departe și au facilitat întoarcerea periodică la locul de origine.

Vladimir Jankélévitch descrie nostalgia modernă ca pe o formă de „reacție împotriva ireversibilului“, ca reacție la progres și la marile transformări istorice. Revoluța industrială și urbanizarea masivă au dus la profunde mutații sociale, la dispariția unor moduri de viață tradiționale. Tranziția spre modernitate a fost însoțită pretutindeni de regrete și lamentații față de dispariția ordinii sociale de altădată, generînd reacții negative față de progresul tehnologic și blamarea noilor moravuri și comportamente.

Această formă a nostalgiei este întîlnită și în Antichitate. Cel mai elocvent exemplu este oferit de Hesiod (secolul VIII î.Hr.), care, în Munci și zile, descrie mitul vîrstelor succesive ale omenirii (de aur, argint, bronz, fier), văzute ca etape ale declinului. Vîrsta de Aur, pierdută iremediabil, era una a abundenței și a armoniei: „Netulburați de vreo grijă, trăiau asemeni cu zeii, / Nu cunoșteau suferința, ori truda și nici bătrînețea / Nu-i dobora, ci de-a pururi cu zdravene mîini și picioare / Se veseleau în petreceri, feriți de orice amaruri“. Vîrsta de fier ar fi adus numai necazuri, nedreptăți, suferință și lipsă de respect față de bătrîni.

Astăzi, majoritatea psihologilor consideră nostalgia o emoție complexă, dulce-amăruie, o stare mai degrabă pozitivă, o experiență regeneratoare, care le oferă indivizilor posibilitatea de a face față schimbărilor și discontinuităților. Din boală, nostalgia devine remediu.

Alvin Toffler, în Șocul viitorului (1970), remarca pentru prima dată un „colosal val de nostalgie“ care străbate spațiul occidental în anii ’70: „Mobila antică, afişele dintr-o epocă apusă, jocurile bazate pe rememorarea unor frivolităţi trecute, reînvierea stilului Art Nouveau, moda hainelor romantice, redescoperirea unor idoli prăfuiţi de odinioară ca Humphrey Bogart sau W.C. Fields, toate acestea oglindesc o propensiune psihică spre un trecut mai simplu şi mai puţin agitat. Mecanisme puternice pentru satisfacerea capriciilor intră în acţiune exploa-tînd această foame. Business-ul nostalgiei devine o industrie înfloritoare“. Această epidemie de nostalgie idealizează moduri de viață, obiecte și practici de altădată, creează „enclave ale trecutului“, zone de siguranță în care oamenii se refugiază din cînd în cînd pentru a scăpa de angoasele prezentului și ale viitorului.

În zilele noastre, expunerea la tendințele uniformizatoare ale globalizării generează reflexe identitare îmbibate de o mare doză de nostalgie față de trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Mă rezum doar la cîteva exemple de la noi: nostalgia vechiului sat românesc, nostalgia perioadei interbelice sau a vechiului București, nostalgia gusturilor alimentare de altădată (mesajele publicitare ne propun să regăsim gusturile din copilărie, rețetele „de odinioară“ ale bunicii), nostalgia vechilor tehnologii („tehnostalgia“: trenurile cu aburi, mult solicitatele „Mocănițe“). În același timp, consumerismul a impus nostalgia ca brand, a reciclat tînjirea nostalgică în produse. Astăzi, nostalgia este o experiență care poate fi cumpărată. Dar care este natura acestei experiențe? Să fie oare retrăirea trecutului un simulacru al nemuririi, o formă amăgitoare de consolare? Reînvierea trecutului prin evocarea nostalgică s-ar vrea, poate, o ilustrare a vorbelor lui Horațiu: Non omnis moriar.

Alexandru Ofrim este conferențiar univ. dr., predă cursuri de istorie culturală la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Farmecul discret al patinei și alte mici istorii culturale, Editura Humanitas, 2019.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.