Nostalgia. Boală, emoție, experiență

Publicat în Dilema Veche nr. 829 din 9 - 15 ianuarie 2020
Nostalgia  Boală, emoție, experiență jpeg

Cuvîntul nostalgie are o origine savantă, este creația medicului alsacian Johannes Hofer. În anul 1688, în teza sa de la Universitatea din Basel – Disertatio medica de nostalgia –, el inventează acest nou termen medical, combinînd două cuvinte din greaca veche: nostos (întoarcere) și algos (durere, suferință, tristețe). Nostalgia era numele dat unei temute boli cauzate de dorul de casă, suferința fiind produsă de o intensă dorință de întoarcere în ținutul natal. De fapt, termenul savant vine să înlocuiască vechi denumiri populare precum „mal du pays“, „malatia del pays“, „homesickness“, „das Heimweh“.

Teza lui Hofer a plecat de la simptomele observate în rîndul mercenarilor elevețieni care își părăseau locurile de baștină din Alpi pentru a lupta în armatele din Franța sau Italia. Aceștia sufereau de dorul de casă, prezentînd un tablou clinic devastator: tristețe extremă, anxietate, insomnie, halucinații, palpitații, anorexie, greață, febră, slăbiciune musculară. Nostalgia era o boală potențial fatală, putînd fi oarecum ameliorată cu lipitori sau opium, însă vindecată numai prin întoarcerea acasă. Discursul medical al vremii a acceptat aceste reprezentări ale nostalgiei, ca boală psihosomatică și ca stare patologică. Curînd, medicii militari din diverse țări s-au confruntat cu adevărate epidemii de nostalgie în rîndul soldaților. S-au îmbolnăvit de nostalgie soldații francezi din timpul campaniilor napoleoniene precum și soldații unioniști din timpul Războiului Civil american. Armata americană a păstrat nostalgia în clasamentul oficial al bolilor pînă în timpul Primului Război Mondial, înregistrînd cazuri în rîndul trupelor care luptau în Franța. Pe la 1800, medicii militari austrieci constataseră incidența acestei afecțiuni la soldații români transilvăneni recrutați cu forța în armata habsburgică și trimiși în zonele îndepărtate ale Imperiului, boală pe care au numit-o nostalgia vallachorum.

Treptat, între secolele XVIII-XX dispar conotațiile medicale ale nostalgiei. Suferința cauzată de dorul de casă nu mai face obiectul unui diagnostic clinic. Nostalgia dobîndește semnificațiile actuale, în care distanța dureroasă se păstrează, dar dizlocarea spațială este înlocuită cu una temporală. Nostalgia nu mai este privită ca o boală, ci doar ca o emoție complexă, provocată de amintiri din etapele trecute ale vieții, mai ales din copilărie și adolescență: locuri, obiecte, obiceuri, gusturi de altădată, retrăite imaginar, idealizate și aureolate de imposibilitatea de a le mai regăsi.

În cartea Antropologia din perspectivă pragmatică (1798), Kant formulează prima definiție modernă a nostalgiei. El consideră că distanța temporală este la originea nostalgiei, mai mult decît distanța spațială. Nostalgicul nu caută locul copilăriei, ci copilăria însăși, adică un timp irecuperabil, un trecut ireversibil. Așadar, nostalgia modernă este incurabilă, deoarece nu sînt posibile călătoriile în timp!

Nostalgia înțeleasă ca formă de întoarcere în trecut este indisociabilă de mutațiile petrecute în reprezentările timpului. Medicii din secolul al XVIII-lea observau că nostalgia (ca dor de casă) afecta mai ales indivizii proveniți din comunitățile rurale (din Scoția, Bretania, Westfalia). Acești oameni trăiau în timpul ciclic, cel al ritmurilor agro-pastorale, diferit de timpul linear al calendarului și al orologiului. Imediat ce au fost rupți din această sferă și aruncați în lumea largă, ca muncitori sau soldați, ei au trebuit să trăiască într-un model de timp diferit. Istoricul Jacques Le Goff arăta că în medille urbane din Occident, începînd cu secolul al XIV-lea, are loc o trecere lentă la noi modele temporale, în care timpul nu mai este reversibil, așa cum era perceput în comunitățile arhaice. Timpul ceasului este un timp ireversibil și secularizat, nu mai are încărcătura mitică a „eternei reîntoarceri“.

Eliminarea nostalgiei ca patologie medicală (suferință a cărei etiologie este distanța spațială a individului față de pămîntul natal) s-a datorat și marilor transformări prin care a trecut lumea occidentală. În Evul Mediu, călătoriile fuseseră considerate evenimente negative și excepționale. Deplasarea în spațiu era văzută ca o dezrădăcinare, rupere de locul natal (de exemplu, cuvîntul englezesc travel provine din fracezul travail adică muncă, suferință, chin). Ulterior, în cadrul procesului de centralizare a statelor, drumurile devin mai sigure, sînt organizate serviciile poștale și transporturile regulate (poștalioanele), iar mai apoi apar telegraful și căile ferate. Toate acestea au făcut posibilă menținerea legăturilor cu familia aflată departe și au facilitat întoarcerea periodică la locul de origine.

Vladimir Jankélévitch descrie nostalgia modernă ca pe o formă de „reacție împotriva ireversibilului“, ca reacție la progres și la marile transformări istorice. Revoluța industrială și urbanizarea masivă au dus la profunde mutații sociale, la dispariția unor moduri de viață tradiționale. Tranziția spre modernitate a fost însoțită pretutindeni de regrete și lamentații față de dispariția ordinii sociale de altădată, generînd reacții negative față de progresul tehnologic și blamarea noilor moravuri și comportamente.

Această formă a nostalgiei este întîlnită și în Antichitate. Cel mai elocvent exemplu este oferit de Hesiod (secolul VIII î.Hr.), care, în Munci și zile, descrie mitul vîrstelor succesive ale omenirii (de aur, argint, bronz, fier), văzute ca etape ale declinului. Vîrsta de Aur, pierdută iremediabil, era una a abundenței și a armoniei: „Netulburați de vreo grijă, trăiau asemeni cu zeii, / Nu cunoșteau suferința, ori truda și nici bătrînețea / Nu-i dobora, ci de-a pururi cu zdravene mîini și picioare / Se veseleau în petreceri, feriți de orice amaruri“. Vîrsta de fier ar fi adus numai necazuri, nedreptăți, suferință și lipsă de respect față de bătrîni.

Astăzi, majoritatea psihologilor consideră nostalgia o emoție complexă, dulce-amăruie, o stare mai degrabă pozitivă, o experiență regeneratoare, care le oferă indivizilor posibilitatea de a face față schimbărilor și discontinuităților. Din boală, nostalgia devine remediu.

Alvin Toffler, în Șocul viitorului (1970), remarca pentru prima dată un „colosal val de nostalgie“ care străbate spațiul occidental în anii ’70: „Mobila antică, afişele dintr-o epocă apusă, jocurile bazate pe rememorarea unor frivolităţi trecute, reînvierea stilului Art Nouveau, moda hainelor romantice, redescoperirea unor idoli prăfuiţi de odinioară ca Humphrey Bogart sau W.C. Fields, toate acestea oglindesc o propensiune psihică spre un trecut mai simplu şi mai puţin agitat. Mecanisme puternice pentru satisfacerea capriciilor intră în acţiune exploa-tînd această foame. Business-ul nostalgiei devine o industrie înfloritoare“. Această epidemie de nostalgie idealizează moduri de viață, obiecte și practici de altădată, creează „enclave ale trecutului“, zone de siguranță în care oamenii se refugiază din cînd în cînd pentru a scăpa de angoasele prezentului și ale viitorului.

În zilele noastre, expunerea la tendințele uniformizatoare ale globalizării generează reflexe identitare îmbibate de o mare doză de nostalgie față de trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Mă rezum doar la cîteva exemple de la noi: nostalgia vechiului sat românesc, nostalgia perioadei interbelice sau a vechiului București, nostalgia gusturilor alimentare de altădată (mesajele publicitare ne propun să regăsim gusturile din copilărie, rețetele „de odinioară“ ale bunicii), nostalgia vechilor tehnologii („tehnostalgia“: trenurile cu aburi, mult solicitatele „Mocănițe“). În același timp, consumerismul a impus nostalgia ca brand, a reciclat tînjirea nostalgică în produse. Astăzi, nostalgia este o experiență care poate fi cumpărată. Dar care este natura acestei experiențe? Să fie oare retrăirea trecutului un simulacru al nemuririi, o formă amăgitoare de consolare? Reînvierea trecutului prin evocarea nostalgică s-ar vrea, poate, o ilustrare a vorbelor lui Horațiu: Non omnis moriar.

Alexandru Ofrim este conferențiar univ. dr., predă cursuri de istorie culturală la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Farmecul discret al patinei și alte mici istorii culturale, Editura Humanitas, 2019.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

aeroport foto pixabay jpg
Pățania unei românce care și-a luat bilete de avion de la o companie aeriană rusească
Presiunile și sancțiunile asupra Rusiei, țară care a invadat Ucraina și a provocat un război la granița cu România, fac și victime colaterale. Iar printre cei care sunt afectați se numără și cetățeni români.
Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.
image png
Puterea uimitoare a cojilor de ouă. Un îngrășământ natural care îți va transforma grădina într-un paradis
De câte ori ai aruncat coji de ouă la gunoi fără să te gândești cât de utile sunt pentru grădină? Acestea reprezintă un îngrășământ natural incredibil de eficient, care întărește plantele, îmbunătățește solul și respinge dăunătorii.
seminte chia jpg
De ce tot mai mulți oameni au ajuns să consume semințe de chia cu lămâie. Ce beneficii are acest amestec
Poate că deja mulți dintre noi am auzit despre cât de benefice pentru sănătate sunt semințele de chia. Iar de-a lungul lumii, tot mai mulți oameni combină aceste semințe cu lămâie, pentru a se bucura de efectele pozitive pe care acest amestec le poate avea asupra organismului.
Sealandafterfire2 jpg
Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Condimentele și ierburile sunt extrem de benefice pentru sănătate Colaj DMS
Șapte condimente care reduc inflamațiile și îmbunătățesc digestia. Alimentul cu cel mai ridicat conținut de fier în doze reduse
Nutriția devine un subiect din ce în ce mai important în societate, pe măsură ce crește conștientizarea impactului pe care îl pot avea anumite deficiențe alimentare asupra sănătății.
image png
Cum să ascuți foarfecele cu ajutorul foliei de aluminiu? Un truc simplu care te ajută să economisești timp și bani!
Ați încercat vreodată să tăiați ceva cu foarfece contondente? Este frustrant, nu-i așa? E ca și cum ai încerca să feliezi o roșie cu un cuțit de jucărie – complet ineficient. În loc să te enervezi pentru alegerea nefericită a instrumentului sau să te grăbești să cumperi un set nou de foarfece
image png
Cum să îndepărtezi, fără prea mari bătăi de cap, etichetele de pe borcane
De multe ori, atunci când vrei să reutilizezi borcanele sau sticlele, te lovești de o problemă frustrantă: etichetele care nu vor să se desprindă. Fie că sunt etichete de la borcane de zacuscă, gemuri sau miere, reziduurile lipicioase rămân adesea pe sticlă sau pe metal, iar orice tentativă de îndep