"Normele legale nu se raportează la bunul-simţ"

Publicat în Dilema Veche nr. 104 din 19 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

dialog cu Şerban PRETOR, membru CNA Penelope Farrar, director al EU Monitoring and Advocacy Program al OSI, a declarat la lansarea raportului "Televiziunea în Europa": "Ideea nu este să avem un raport care să stea pe masa cuiva şi să nu se facă nimic". Care credeţi că este rolul CNA în schimbările ce ar trebui să se impună în politica redacţională a posturilor TV (în special cele privind stoparea fenomenului de tabloidizare)? Legislaţia românească (concordantă cu cea europeană) interzice imixtiunea oricărui organism oficial în politica redacţională a posturilor, aceasta în numele mult clamatului drept la independenţă editorială. Tot ce se poate face în direcţia asigurării măcar a unui anumit standard de decenţă nu poate fi decît rodul unor norme de autoreglementare la care să adere toate posturile, ceea ce, pentru cine observă realitatea de la noi, este o utopie pură. Aşa cum se vede, normele legale, pe care le aplică CNA, nu se raportează la bunul-simţ sau bunul-gust. Probabil s-ar putea găsi modalităţi de extindere a prerogativelor CNA şi în domeniul editorial - deontologic (unele ţări au făcut-o elaborînd coduri deosebit de stufoase), dar cine are interesul să se înhame la un asemenea efort şi cine ar fi în măsură să asigure deplina obiectivitate pe care o presupune aplicarea sa echidistantă în raport cu toţi actorii...? După lansarea raportului, referitor la calitatea scăzută a programelor difuzate de posturile de televiziune româneşti, CNA atrage atenţia asupra faptului că avem de-a face cu un fenomen cvasigeneral, acuzat atît în statele membre UE, cît şi în SUA. Totuşi, cînd este vorba despre buletinele informative, România este una dintre puţinele ţări unde se difuzează ştiri fără evenimente (non-ştiri). Cum comentaţi acest fapt? Ştirile fără evenimente se bazează pe apetitul publicului larg (ca să nu spun needucat) de a recepta senzaţionalul ieftin, morbid şi derizoriu, fără a fi obligat să facă vreun efort de prelucrare şi înţelegere a mesajului; este cel mai facil mod de a cîştiga audienţă la un astfel de public. Trebuie să fii complet naiv ca să poţi crede că proprietarii unor mijloace de formare (ca să nu spun manipulare) a opiniei publice româneşti pot să fie nişte persoane necunoscute şi invizibile, eventual dintr-un alt capăt de lume. Din păcate nu este singurul aspect în care nu se pot face afirmaţii tranşante. Orice prezumţie neînsoţită de dovezi concrete poate fi uşor întoarsă, cu sprijinul legii, împotriva celui care a emis-o. Tabloidizarea, în special cea a ştirilor, poate fi rezultatul evitării în mod intenţionat a subiectelor serioase, în special a subiectelor de investigaţie? Avem nevoie de astfel de programe? Scuza celor care le fac este una singură: asta cere majoritatea publicului. Fals: asta alege publicul din ceea ce i se oferă. Abundenţa de produse subculturale, subumane chiar, mahalagizarea spaţiilor, care cuprind deopotrivă pe realizatori şi privitori, îndreaptă societatea spre destinaţii caracteristice creşterii entropice. Facilul catalizează destructurarea. A aborda subiecte serioase este, în aceeaşi măsură, dificil şi pentru realizatori, iar a le face accesibile pentru nivelul publicului larg se pare că este imposibil. Am spus "se pare" pentru că mai există şi excepţii care bat regula. Fenomenul de tabloidizare e valabil şi pentru televiziunea publică. La fel se întîmplă şi în alte ţări din Europa. Este acesta un motiv de îngrijorare sau posturile publice doar răspund cerinţelor publicului? Atîta timp cît toate televiziunile se închină la acelaşi zeu, audienţa, este normal să nu existe diferenţe majore între producţiile lor. Televiziunea publică ar putea avea şansa, fiind la ora actuală poate singura instituţie suprafinanţată din România, să-şi realizeze obiectivele atît de elegant formulate în acel petec de hîrtie care este legea proprie (discutabil de ce trebuie să se direcţioneze după o lege separată cînd cîntă în acelaşi cor - vezi şi experienţa majorităţii ţărilor europene), dacă ar avea curajul să-şi schimbe idolul, să renunţe la aspectele meschine ale existenţei şi să nu-şi desconsidere publicul. S-a spus că înfiinţarea postului TVR Cultural a fost o greşeală şi că programele culturale ar fi trebuit inserate între emisiunile comerciale pe TVR 1 şi pe TVR 2, adică făcute "sandviş" între o emisiune de divertisment şi un buletin informativ. Credeţi că ar fi fost o idee mai bună? Emisiunile TVR nu ar trebui să fie comerciale, aşa cum TVR însăşi ar trebui să fie, prin natura conceptului de serviciu public, o televiziune, singura, necomercială. Dacă programele sale generaliste şi-ar fi îndeplinit menirea de formare şi informare, fiind prin aceasta nişte mesageri ai unui anumit tip de cultură generală, sigur că înfiinţarea unui canal specializat ar fi fost salutară. Practica a dovedit însă faptul că înfiinţarea acestui canal s-a dorit pentru a exista un ungher în care să fie dosite de ochii lumii emisiunile cu iz cultural, astfel încît marea masă să poată beneficia nestingherit de destrăbălarea tabloidizantă de care aţi pomenit. Credeţi că Big Brother a fost un fenomen media în România? Nu în măsura în care au scontat realizatorii săi. Felul în care acest subprodus a fost receptat de publicul nostru îmi întăreşte convingerea că el poate fi sensibil la emisiuni de calitate, cu principala condiţie de a avea de unde alege şi de a fi format cu răbdare în acest sens. Cine şi de ce are nevoie de Surprize, surprize...? În primul rînd, producătorii săi, cărora le aduce cîştiguri deloc neglijabile; în al doilea rînd, acea parte a publicului care se regăseşte în situaţii mai confortabile decît cele mizere prezentate sau ar dori să se regăsească în conjuncturile telenovelistice prezentate; şi nu în ultimul rînd, cei care fac din această emisiune principalul cap de acuzare împotriva TVR; în fapt, se văd acolo şi lucruri mult mai rele...

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

livada de smochini este langa buzau jpg
Un buzoian a pariat pe cultivarea smochinelor si a câștigat. Este favorizat de clima în schimbare
Culturile exotice de smochine încep să se dezvolte în România, pe fondul condițiilor climatice favorabile. Valentin Badea a pus pe picioare în mai puțin de doi ani o livadă de smochini, în Buzău.
festivalul dovleacului png
Festival al toamnei, în Buzău, cu sarmale, plăcinte și dulceață la discreție, toate preparate din dovleac
Bun la toate, dovleacul și-a câștigat un loc de cinste la Buzău, unde are dedicat un festival, în comuna Poșta Câlnău. Cele mai iscusite gospodine le-au arătat turiștilor ce se poate face din bostan.
corina sirghi taraful jean americanu foto dana cotovanu jpeg
Corina Sîrghi și Taraful Jean Americanu, despre lăutăria care a mai rămas
Puțini mai sunt cei care astăzi duc mai departe muzica lăutărească așa cum a fost ea lăsată. Pe lista scurtă se numără Corina Sîrghi, o fată aparent plăpândă, dar cu voce din timpuri străvechi, care cântă alături de Taraful Jean Americanu – și doar ei știu care sunt tainele lăutăriei de odinioară.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.