Nomazii festivalurilor

Publicat în Dilema Veche nr. 401 din 20-26 octombrie 2011
Nomazii festivalurilor jpeg

Odată cu deschiderea graniţelor către lumea largă, spectrul social românesc s-a îmbogăţit cu cîteva specii de călători, fiecare cu particularităţile şi bugetul său: turistul-de-portofoliu (care bifează orice şi se fotografiază cu toate maşinile sport); turistul-de-fiţe (care-şi împarte timpul între shopping şi cîrciumi alese) şi turistul-de-conferinţe (genul care foloseşte singurele ore libere pentru a scotoci rafturile cu solduri). Printre miile de astfel de turişti şi-a făcut loc, modestă şi oarecum stingheră, o subspecie care are alte ambiţii. Turistul-de-concert-sau-festival este uşor de reperat. Are aer hippie, se cazează în camere cu multe paturi în hosteluri, se îmbracă sport şi mănîncă la plimbă-tava, economisind astfel bani pentru un tricou cu Roger Waters sau un album U2 semnat. Din fericire, în cei peste 15 ani de cînd fac parte din acest trib nomad, numărul celor care-şi împart bugetul de vară între festivalurile locale şi cele internaţionale a crescut vizibil. Mai mult, am ajuns să vedem mereu feţe cunoscute, fie că vorbim despre mari concerte la Zagreb, Budapesta sau Praga ori despre festivaluri în Bulgaria, Anglia sau Germania. Printr-un proces aproape alchimic, tinerii care bîntuie continentul cu rucsacurile în spate au devenit cetăţeni de onoare ai Muzicii Bune. 

Primele contacte cu concertele şi festivalurile de afară au venit odată cu călătoriile în interes de serviciu din anii ’90. În 1996, la prima mea participare (doar ca jurnalist acreditat, din păcate) la turneul de tenis de la Roland Garros, am descoperit celebrul Virgin Megastore de pe Champs Elysées. În fazele incipiente ale concursului aveam destul timp liber, astfel că petreceam ore întregi în acest adevărat templu audio-video. Acolo am văzut primele afişe cu toate concertele importante din Paris şi tot acolo am asistat la o prestaţie live a Cesariei Evora. Era doar un mini-concert ocazionat de o lansare de disc, dar tot era ceva. Am început să cutreier apoi Cartierul Latin şi zona Montmartre, mai ales seara tîrziu, în căutarea beciurilor în care se produceau trupe de rock şi mai ales jazz. Aşa am ajuns, într-o săptămînă de februarie parizian, la Conservatorul de la Porte de Pantin, unde am asistat la un regal de free jazz – rock experimental cu Marc Ribot, Magma şi Sun Râ Arkestra. Mai tîrziu, Internetul ne-a facilitat căutarea de concerte şi festivaluri. Ajunsesem să scormonesc săptămînal în rubrica „tour dates“ de pe paginile web ale cîtorva zeci de artişti şi trupe preferate. Căutarea în sine valora cît un sfert de concert, mai ales dacă era vorba despre artişti destul de bătrîni, încît să ajungi să te întrebi dacă nu era ultima şansă de a-i vedea la lucru. Erau vremuri excelente, un adevărat pionierat într-ale turismului de concert, fiindcă aproape fiecare destinaţie era nouă, astfel că descoperirea unei pieţe interesante, magnetismul unei clădiri frumoase ori senzaţiile culinare trăite în cîte-un birt erau emoţii la fel de puternice. Uneori, cele mai speciale concerte erau cele la care ajungeai din întîmplare. Îmi amintesc de un concediu dedicat festivalului de jazz de la Perugia, prin 2007. În timpul plimbărilor noastre prin satele din Umbria şi Toscana, am nimerit, în acelaşi weekend, la trei concerte ale unor nume de legendă: Lou Reed, Peter Gabriel şi Van Der Graaf Generator. N-am putut intra la toate, deşi biletele nu erau mai mult de 15 euro de persoană, dar am aflat că la ei se poate şi fără să-ţi impui să aduci trei mii de oameni într-o sală cu acustică mizerabilă. Cu cîţiva ani înainte (în Canada, cu bugetul epuizat), am muncit la o fermă la care trebuia să curăţ zilnic grajdurile (literalmente!) a 80 de oi, doar pentru că banii urmau să-mi asigure un loc în primele rînduri la un concert Rush. Şi poveştile cu şi despre concerte pot continua.  

Acum ştim aproape tot ce merită văzut-admirat-gustat-încercat în multe oraşe care găzduiesc, prin tradiţie, şi concerte sau festivaluri. Spre exemplificare, ştim că la Praga berea Pilsner Urquell la halbă şi mîncarea cu mult sos sînt mult mai bune şi hotărît mai ieftine pe inelul 3 (unde inelul 1 e cel din centrul oraşului), la doar 4-5 staţii de tramvai de zona turistică. Mai ştim că la Budapesta mergi degeaba dacă nu ajungi să mănînci măcar o dată la For Sale (unde găseşti pe masă un castron cu alune din partea casei, ale căror coji trebuie aruncate pe jos), sau că la Sofia poţi găsi modele de bascheţi Converse care pe la noi n-au ajuns vreodată. La Belgrad poţi mînca în fiecare seară în oraş, aşa cum fac toţi sîrbii; mîncarea este extrem de bună şi foarte ieftină, iar pe Sava şi pe Dunăre ai sute de cîrciumi plutitoare din care poţi alege. Vorbind despre buget, există şi aici diverse variante. Înainte, mergeam la concertele din străinătate cu maşina sau cu avionul fiindcă ne permiteam. Acum, paradoxal, dar adevărat, mergem cu avionul fiindcă e mult mai ieftin. Dacă ştii ce concerte vrei să bifezi şi-ţi iei biletele din timp, poţi ieşi foarte bine, financiar vorbind. Mai mult, există agenţii de turism care s-au specializat pe oferte dedicate turismului de concert/festival, aşa că, imediat ce ai încercuit data şi locul, poţi începe căutarea. Concertul te va răsplăti, cu vîrf şi îndesat, pentru toate eforturile pe care le depui. Mie, cel puţin, mi s-a întîmplat de fiecare dată.

Cătălin Toader este jurnalist.

Foto: C. Toader

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

petrovaprez jpg
De ce se sinucideau femeile în Primul Război Mondial. Studiul făcut de un profesor în Maramureș
O statistică a morților din Primul Război Mondial din satul Petrova din Maramureș indică faptul că un mare număr de femei se sinucideau, în timpul Primului Război Mondial. Cifrele însă nu arată cu precizie câte dintre decese erau sinucideri, fiind notate sintagme mult mai „blânde”
Nemtoaica jpg
Mondialul „păcătoșilor“: Cât costă să savurezi meciurile cu alcool și femei în bikini, la Doha VIDEO REPORTAJ
Totul are un preț pe această lume, inclusiv „driblarea“ restricțiilor religioase într-o țară islamică.
Culori curcubeu FOTO Shutterstock jpg
Pantone a anunțat culoarea anului 2023. Cum arată nuanța „curajoasă și vibrantă”
Viva Magenta, o culoare în care se îmbină rozul fucsia cu roșu închis și albastru a fost desemnată de Institutul Pantone ca fiind culoare anului viitor. Potrivit reprezentanților institutului, culoarea este „curajoasă și vibrantă” și inspiră optimism.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.