Noi culturi, noi antropologii

Publicat în Dilema Veche nr. 349 din 21 octombrie - 27 octombrie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La Conferinţa Societăţii de Antropologie i-am întrebat pe cîţiva invitaţi ce înţeleg ei prin titlul: „Noi culturi, noi antropologii“. De aici s-a ajuns la cîteva subiecte adiacente: cum se studiază antropologia în România şi faţă de alte ţări; în ce fel se studia aceasta cîndva spre deosebire (sau nu) de acum; cum trebuie abordat terenul şi ce mai înseamnă el; în ce măsură antropologia interferează cu alte discipline.

Steven Sampson,
profesor de antropologie socială, Universitatea din Lundt, Suedia

Noi învăţăm în lumea intelectuală că nimic nu e nou. E o reinventare a antropologiei, mai ales că au trecut mulţi ani de cînd şi-au dat întîlnire antropologii în România. Este un eveniment cu adevărat istoric. Pentru prima dată sînt mulţi antropologi axaţi pe teorie, analiză, discurs. Pentru prima dată sînt împreună şi pot vorbi unul cu altul. Acum cîţiva ani, majoritatea antropologilor români erau în străinătate. Acum sînt acasă. Aşa se creează comunitatea antropologilor, care studiază, în general, aceleaşi lucruri. Cu avantaje şi dezavantaje. 

Normal, în antropologie, se studiază în străinătate. În America, 10% studiază acolo şi restul în altă parte. Desigur, asta înseamnă o concurenţă acută cu etnografii, cu care antropologii împart acelaşi teren. Am asistat aici la nişte dezbateri foarte susţinute între etnografi şi antropologi, în sensul că ce ştiţi voi, antropologii, noi etnografii ştiam de mult; sau că voi nu sînteţi destul de nuanţaţi şi sînteţi mai mult cu teoria, pe cînd noi avem datele empirice. Noi culturi? Nou este felul în care se studiază terenul: acesta nu mai e doar un loc de cercetare, ci un obiect pe care îl creezi tu, ca antropolog. Cineva studiază programul Rabla ca obiect antropologic. Altul – astmul bronşic. Un al treilea – marketingul turismului la Casa Poporului. Sînt proiecte cu imaginaţie, care implică refacerea terenului. Încep să facă teoria ei înşişi – sînteţi încă la stadiul: am luat de la englezi cutare, de la francezi cutare, şi le aplicăm la noi înşine. În străinătate subiectele diferă totuşi: în Suedia am un grup care se ocupă de problemele dezvoltării în lumea a treia; o fată studiază violuri în Congo; o alta – legile prostituţiei la suedezi; alţii se ocupă de mişcarea antiglobalizare, instituţiile publice, un fel de antropologie a birocraţiei. Eu am un proiect despre integritate ca obiect de studiu. În ce priveşte metodele, în străinătate terenul e mult mai eclectic. Românul studiază cu o cunoaştere a societăţii lui, nu cu naivitatea şocului de nou pe care o are străinul. Cunoaşterea societăţii pe care o studiază reprezintă şi un beneficiu, dar şi un dezavantaj. Aşteptăm mai mulţi români să facă cercetări în străinătate. 

Norbert Petrovici,
lector, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Cluj-Napoca 

Antropologia s-a schimbat major în ultimele două decade. Marea tensiune în antropologie: în mod tradiţional merge către comunităţi definite drept primitive. Atunci ne întrebăm ce anume poate face o astfel de antropologie într-o societate contemporană şi dacă metoda etnografică – bazată pe observaţia participativă prin relaţii foarte apropiate cu subiecţii pe care-i studiezi – poate fi aplicată într-o societate hipercomplexă. 

Noile antropologii se referă la modul în care abordăm prin noi seturi de metode şi teorii ale cunoaşterii exact societăţile pe care le trăim, cum evităm pericolul orientalizării şi exotizării societăţilor pe care le studiem şi a celor din afară. 

Antropologia ca ideal este să-l înţelegi pe cel radical diferit de tine. De vreme ce tu studiezi societatea în care trăieşti, un asemenea mod de abordare devine problematic. La care se adaugă faptul că societatea în care trăim devine globală, şi atunci e interesant dacă putem studia mai ales empiric lucruri precum globalizarea. Antropologia poate spune ceva despre globalizare, despre disoluţia şi reconfigurarea statului naţional, despre oraş… 

Eu sînt antropolog urban şi vreau să instituţionalizez acest tip de efort, tocmai pentru că, tradiţional, întregul efort sociologic şi etnografic era de a cartografia spaţiile rurale. Este interesant să vedem în ce măsură noi, ca persoane poziţionate într-un context urban, putem studia fie nouveau riche-ii bucureşteni, fie cercurile de afaceri din Cluj, romii din Ferentari sau muncitorii din Mănăştur. Care sînt noile tipuri de limbaje ale capitalismului, neoliberale, ce se nasc în interiorul firmelor. Există o întreagă clasă de mijloc cu un consum cultural destul de sofisticat, de la cafenele, pînă la spaţii de consum în vechile zone industriale. Toate acestea sînt noi obiecte de cercetare, dintr-o perspectivă diferită. 

Iulia Haşdeu,
maître-assistant, Universitatea din Geneva, Unitatea interdisciplinară pe studii de gen 

În Vest, în opinia mea, studenţii termină masterate fără să fi fost vreodată pe teren. Înscriindu-se la doctorat, se găsesc pentru prima dată în faţa terenului. Experienţa pe teren este cea mai spectaculoasă. Cei pe care-i văd aici au drag de teren, facilitatea de a se arunca, ceea ce dă o energie şi o creativitate pe care nu am văzut-o la studenţii şi tinerii cercetători din Vest. 

Cred că antropologia, nu numai aici, este într-o fază de reaşezare, care a început din anii ’80, sub influenţa acestei gîndiri poststructuraliste ce deconstruieşte şi încearcă să reaşeze lucrurile. Nu neapărat metodologic – şi aici avem exemplul Şcolii „Gusti“, care acum aproape 100 de ani începe să lucreze aproape la fel ca astăzi. Nu s-a schimbat mare lucru de la Malinowski încoace, din punct de vedere metodologic. Ceea ce se schimbă este modul de abordare, modul de a conceptualiza raportul dintre stat şi subiecţi. Felul în care se structurează comunităţi şi se desfăşoară ceea ce numim cultură. Din cauza aceasta, este şi o miză pe undeva simbolică şi de bătălie, pe care antropologia de aici o duce împotriva tradiţiei etnografice care a fost destul de puternică şi încă mai are destule tentacule. Este şi o miză locală, nu numai una de orientare a disciplinei în general. Sînt noi forme de existenţă socială, cîteodată marginile a ce cunoaştem deja, cîteodată nişte nişe pe care oamenii le inventează cînd nici nu te aştepţi. În tradiţia estică, dar şi vestică, cultura era văzută ca ceva constant, aşezat, aproape invariabil în timp. Nu mai poate fi vorba de aşa ceva. E o producţie concretă a subiecţilor asupra cărora ne îndreptăm atenţia de forme noi, de modalităţi culturale de apropriere a obiectelor uzuale, a simbolurilor, în era globală în care trăim mult mai efervescent ca pînă acum. 

Nu mi se pare că există o diferenţă de subiecte sau tematici între antropologii români şi cei străini. Nivelul şi maturitatea intelectuală sînt foarte ridicate aici. 95% dintre lucrurile prezentate sînt depre România. De ce? Explicaţia nu e simplă: în primul rînd, e vorba de o constrîngere instituţională. Faptul că nu a existat atîta vreme antropologie… În ţările vestice exista o instituţie, şi în spatele acesteia colonizarea, administraţia coloniilor – care era interesată în expertiza antropologică. Aşa a ajuns Malinowski pe teren, aşa au urmat ceilalţi care mergeau în misiuni. Era o utilitate clară cu un suport economic şi instituţional. 

O altă cauză: imediat după ’90, cînd primii studenţi străluciţi ajungeau în Vest la doctorate, erau împinşi de profesorii de acolo să aleagă subiecte despre România. Şi aici este toată perversitatea acestei expertizări a nativului. Întrucîtva o instrumentalizare a acestei situaţii de către establishment-ul academic. 

Însă acum începe să se schimbe acest fenomen: la conferinţă a fost o lucrare despre Sarajevo şi Beirut, ştiu pe cineva care lucrează pe Cuba, pe Alec Bălăşescu care s-a ocupat de Iran şi de vălul islamic. Pe de altă parte, nu cred că faptul că unii antropologi se ocupă de România e o atît de mare problemă. La ora actuală, culturile sînt atît de efervescente, în starea asta de schimb, de circulaţie. Poate că e bine să-i gîndim pe românii pe care îi studiem ca fiind europeni, transnaţionali. Cred că şi mersul lumii ne obligă să nu gîndim numai în termeni de antropologie românească. La un nivel local aparent românesc se integrează mize supralocale. 

Rostaş Zoltan,
profesor de sociologie la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, conducător de doctorat la Facultatea de Sociologie, Universitatea Bucureşti 

Conferinţa s-a vrut într-un cadru cît mai larg, în care… să încapă cît mai multe. O problemă socială trebuie studiată din mai multe puncte de vedere. De aceea eu am militat împotriva strictei specializări şi pentru o legătură mai puternică între antropologie, istorie şi sociologie. Nu cred că o ştiinţă devine mai puternică dacă are mai puţine contacte cu altele. Dimpotrivă, pentru mine, cea mai bună ieşire din multe impasuri este cea prin corelări şi infuzii permanente. În secolul al XIX-lea, în opera părinţilor fondatori ai ştiinţelor sociale, sociologia, antropologia şi istoria se întrepătrundeau. 

O altă chestiune despre cum se cultivă antropologia: facem pe dracu’-n patru pentru a descoperi noi teme, pe cînd maturitate înseamnă să te întorci la terenul pe care l-ai cercetat sau l-au cercetat alţii. Astfel poţi să ai şi dimensiunea temporală a lucrurilor. Ideea mea cu o antropologie istorică se leagă de această problematică. Să examinezi nişte zone în care tu sau alţii mai de mult au produs un surplus de date de cercetare, sau societatea a produs documente. Cum era cazul Inchiziţiei, de pildă, care „a făcut“ o bază de date pentru istoricii de mai tîrziu, ca Ginzburg sau Le Roy Ladurier. Acelaşi lucru l-am spus şi în legătură cu Securitatea, care „a produs“ o cantitate uriaşă de material antropologic. Aceste arhive vor fi studiate şi peste 50, 100 de ani – cînd cercetătorul de atunci nu va mai avea o raportare emoţională sau ideologică, ca acum. 

Noile culturi sînt, de fapt, noi culturi identificate de antropologi, care nu au existat pînă acum. De pildă, cyber space-ul. Aceleaşi culturi, dar alte dimensiuni, mai restrînse, mai discrete. 

Antropologia a introdus, în mai mare măsură decît istoria şi sociologia, cercetarea comparativă. În primul rînd, cu vecinii: sîrbi, bulgari, ruşi, ucraineni, unguri. Nu trebuie să uităm că România în ’39 putea deveni un fel de centru pentru cercetare comparativă, cu ocazia Conferinţei Internaţionale de Sociologie de la Bucureşti, în care a fost adunată o mare cantitate de lucrări de sociologie şi antropologie extrem de interesante. Se vedea foarte clar ce e comun şi ce e diferit în preocupările sociologilor şi etnologilor vecini. 

a consemnat Iaromira Popovici

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

cub horoscop 1 gif
Horoscop vineri, 13 decembrie. Gemenii se tem să facă primul pas, iar Scorpionii iau distanță față de partener
Lorina, astrologul Click!, vine cu predicțiile complete pentru toate cele 12 semne zodiacale pentru ziua de vineri, 13 decembrie.
andreea balan victor cornea colaj instagram jpg
Andreea Bălan, declarații neașteptate despre nunta cu Victor Cornea: „Este hotărârea lui, decizia lui și va fi cum vrea el”
Andreea Bălan traversează cea mai frumoasă perioadă a vieții ei, de mai bine de un an de zile. Recent, jucătorul de tenis a cerut-o în căsătorie în timpul zborului către Laponia. După acest eveniment important pentru ei și cei dragi, urmează întrebarea: pe când nunta?
„35 de ani și o zi” - proiect expozițional dedicat Revoluției Române, prezentat simultan în țară și peste hotare
„35 de ani și o zi” - proiect expozițional dedicat Revoluției Române, prezentat simultan în țară și peste hotare
La 35 de ani de la căderea Zidului Berlinului și de la prăbușirea regimului comunist în România, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Muzeul Național Cotroceni și Institutul Cultural Român (ICR) itinerează expoziția „35 de ani și o zi”.
SCHENGEN jpg
România în Schengen – O victorie pentru români! Care este următorul pas
Începând cu 1 ianuarie 2025, România va fi membră cu drepturi depline a Spațiului Schengen. Aceasta nu este doar o realizare pe care eu o consider ca fiind istorică pentru țara noastră, ci și o demonstrație a capacității Uniunii Europene de a evolua și de a-și îndeplini promisiunile.
Politie Serbia FOTO Shutterstock jpg
Autorul masacrului de anul trecut de lângă Belgrad, condamnat la 20 de ani de închisoare
Un tribunal sârb l-a condamnat, joi, la 20 de ani de închisoare pe autorul masacrului din mai anul trecut de lângă Belgrad, soldat cu nouă victime cu vârste cuprinse între 14 şi 25 de ani
Horatiu Potra soseste la sediul IGPR  Foto Inquam Photos Octav Ganea (7) jpg
Un apel la 112 a anunțat că gruparea lui Horațiu Potra a plecat înarmată spre București: „Vin înarmați, vor să facă prăpăd”. Legătura cu Georgescu
Pe 4 decembrie 2024, cu două zile înainte de decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale, Horațiu Potra a fost sunat de liderul grupării infracționale „Ciurarii”, care i-a comunicat că „mâna dreaptă” a unui candidat ar dori să poarte o discuție cu el.
Andrei Bănuță este un artist foarte muncitor și ambițios la cei 25 de ani ai săi
1280px Podul de la Cernavodă distrus în 1916 jpg
Podul superb din România care a fost la un pas de distrugere în timpul Primului Război Mondial. E considerat o capodoperă a ingineriei
Podul de la Cernavodă, inaugurat în 1895 și considerat o capodoperă a ingineriei vremii, a fost la un pas de distrugere în timpul Primului Război Mondial.
Fabrica de ciment din Azuga, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)
Transformarea geografică a României Mari în timpul Marii Crize Economice
România Mare s-a format în anul 1918 și a început un proces de dezvoltare care se intensifica de la an la an în urma acțiunilor inițiate de persoanele particulare sau de către autorități.