Nisha, muza culturii provinciale

Publicat în Dilema Veche nr. 236 din 21 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cinematograful din Deva, singurul din judeţ care încă funcţionează, este mai mult închis. La 432 au fost, în patru zile şi 12 reprezentaţii, vreo 500 de spectatori. Dacă nu se adună minim cinci amatori, nu rulează filmul. Ultimele săli pline le-a făcut Titanicul, iar jumătăţi de sală, Stăpînul inelelor, primul episod. Teatrul din Deva, fost de estradă (pe vremuri rivaliza - spun cunoscătorii - cu Fantasio din Constanţa, au trecut pe-aici Doina Badea şi Dan Spătaru), fost dramatic, actual municipal, finanţat de Primărie, are sala principală în renovare de exact 20 de ani. Sala Studio, amenajată în holul de la intrare, nu prea adună spectatori, iar directorii se schimbă des şi cu scandal. Ultimul în funcţie, de profesie actor, nu a reuşit să stabilizeze situaţia prin stagiuni bine conturate şi este certat cu majoritatea ziariştilor. O vreme, au avut succes piesele de teatru pentru copii, dar acum sînt scoase din repertoriu, deşi în cazul lor publicul era sigur, iar veniturile - garantate, pentru că se vindeau bilete prin grădiniţe şi şcoli. Casa de cultură, celebru edificiu comunist de care a beneficiat fiecare municipiu-reşedinţă de judeţ, are - de vreo trei ani încoace - o directoare entuziastă. Face concesii financiare, numai să vină trupe în turneu şi să oprească (şi) la Deva. Dar impresarii sînt pretenţioşi. Deşi chiria care li se cere pe sală este derizorie, preţul biletelor este de multe ori prea ridicat, raportat la standardele financiare ale zonei. Li se fac concesii mai mari, dar dacă nu se vînd cel puţin 75% din bilete, spectacolele se suspendă, iar cele vîndute se returnează. O oarecare constanţă o au concertele de muzică populară. Aproape întotdeauna fac săli pline, iar dacă sînt dintre cele cu "obiceiuri de sărbători", atunci se stă şi în picioare. Manelişti nu vin, ei preferă cluburile "cu specific". Ultimul concert simfonic susţinut la Deva a fost în 1995. Aducerea unei orchestre de la filarmonicile din Cluj sau Timişoara este o întreprindere destul de costisitoare. Totuşi, recent, Lacul lebedelor, în interpretarea Teatrului de Operă şi Balet din Kiev, a făcut două săli pline, deşi iniţial era programată o singură reprezentaţie. Există ceea ce se numeşte turism cultural. Oamenii vin să vadă cetatea medievală a Devei, iar iniţiaţii - Palatul Magna Curia, construcţie renascentistă, fostă reşedinţă princiară. Muzeul, cu secţiile sale de istorie, artă şi ştiinţele naturii, este deocamdată închis pe motiv de renovare a clădirilor. Nu doresc să fiu în nici un fel ironic, lucrările chiar erau necesare, ultima renovare s-a făcut în anii ’60. Marea problemă este publicul. Există mai multe iniţiative decît public doritor să le absoarbă. Cam asta ar fi o trecere în revistă în manieră statistic-descriptivă. Pentru cei ce păstrează nostalgia culturii de masă, a manifestărilor-gigant cu sute de participanţi şi/sau spectatori, peisajul poate apărea ca dezolant. La fel şi pentru un vizitator bucureştean sau - să spunem - sibian. Cît şi pentru cei care definesc cultura cu ochii daţi peste cap, abscons şi dramatic, dar care se scuză mereu că nu pot onora o invitaţie pe motiv de lipsă de timp. Desigur că absenţa unui teatru performant, cu stagiuni stabile şi public numeros, nu este genul de amănunt care poate fi neglijat, dar, pe ansamblu, a apărut un fenomen interesant. Constanţa vieţii culturale a acestui oraş de 70.000 de locuitori este dată de suita de mici evenimente disparate, să le spunem de nişă. Galeriile de artă nu duc niciodată lipsă de expozanţi - autohtoni sau invitaţi. O dată pe an, la începutul lui iunie, expun profesorii şi elevii Liceului de muzică şi arte plastice "Sigismund Toduţă". Titlul expoziţei lor de acum doi ani - "Derutat cu atestat" - poate fi considerat o explicaţie generică pentru relativa lentoare a vieţii culturale. Elevii celeilalte secţii a liceului, întorşi cu lauri de pe la concursuri internaţionale de pian sau vioară, concertează în sala de festivităţi a şcolii lor. Amatorii de muzică cultă şi-ar dori ca absenţa unei filarmonici să fie cumva compensată prin înfiinţarea unei orchestre a liceului, dacă nu una cu adevărat simfonică, atunci măcar una de cameră. Frăţia geografico-identitară a celor două oraşe vecine, Deva şi Hunedoara, a dat naştere şi unui pretext de colaborare culturală. Un entuziast om de afaceri a finanţat apariţia ansamblului de muzică medievală Huniadi Cantores, cu baza permanentă la Castelul Corvinilor, dorit însă adesea şi la Deva. Un muzician din grup, la fel de entuziast, este organizatorul Toamnei muzicale hunedorene, la care participă trupe de teatru sau interpreţi cu ştaif. Studioul Astra Film din Sibiu, prin regizorul Dumitru Budrala şi Asociaţia culturală DevArt au reuşit un experiment interesant. Caravana AstraFilm programează în fiecare vineri, la Deva, proiecţia unui film documentar dintre cele premiate în cadrul Festivalului bianual de film antropologic de la Sibiu. Mai sînt saloane de carte iniţiate de Biblioteca Judeţeană, concerte de jazz în cluburi, un festival de poezie, apar reviste culturale, dar cu circulaţie restrînsă şi nevalidate de critici. Multe dintre evenimentele descrise păstrează un aer provincial inconfundabil. Motorul unora este frustrarea intelectualului zis şi el de provincie. Fără echivoc însă este înmulţirea acestor manifestări de nişă şi tentativa, deocamdată timidă, de a forma un fel de corp mai închegat, o masă critică care să contribuie la un reviriment. Marea problemă este publicul. Există mai multe iniţiative decît public doritor să le absoarbă. Există şi opinia că publicul s-a degradat. Vina este aruncată în curtea "sistemului educaţional", care ar fi neglijat, prin reforme succesive, celebra cultură generală cu care se lăudau românii. Dar asta este deja o altă temă...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi