Nimic nou în Alaska

Publicat în Dilema Veche nr. 385 din 30 iunie - 6 iulie 2011
Nimic nou în Alaska jpeg

Cioran, într-un articol de-al său din Le Monde (reluat ulterior în Exerciţii de admiraţie), nota: „Vin dintr-un colţ de Europă unde efuziunile, lipsa de reţinere, confesiunea, mărturisirea imediată, nepoftită, impudică sînt de rigoare, unde toţi ştiu totul despre toată lumea, unde viaţa în comun se reduce la o spovedanie publică, unde secretul este de neimaginat, iar volubilitatea frizează delirul. Ar fi destul pentru a explica de ce n-am putut rezista fascinaţiei unui om de o discreţie supranaturală“. Numele său e Samuel Beckett, omul despre care se spune că „ştia diferenţa dintre o tăcere de două secunde şi una de trei secunde“ (Edward Albee), omul care considera că orice fiinţă e supusă dezordinii şi izolării, omul care a redefinit limbajul încercînd să găsească o „sintaxă a slăbiciunii“.  

Personajele lui Beckett, în toată mizeria lor, în tot universul lor lipsit de iluzii şi de lirism, erau pentru Cioran antidotul perfect contra „febrei“ date de scrierile lui Nietzsche: „Ele nu trăiesc în tragic, ci în incurabil“ (Caiete, 13 iunie, 1970). Mare consumator de biografii, filozoful român era intrigat de relaţia pe care o aveau acele personaje cu autorul lor. Nu avea să reziste tentaţiei de a-l cunoaşte pe creatorul perfect al situaţiilor limită şi al unui univers care-l captiva. La fel ca toţi compatrioţii săi, Cioran se lovea de refuzul sistematic al lui Beckett în a oferi o semnificaţie operei sale. Răspunsurile erau dezarmante, variaţiuni ale unuia formulat în 1952: „Nu ştiu mai multe despre personaje decît ceea ce ele spun, ceea ce fac sau ceea ce li se întîmplă... Tot ce puteam ştii am arătat. Nu este mult. Dar îmi este de ajuns, şi asta chiar din plin. Aş putea spune că m-aş fi mulţumit şi cu mai puţin. Cît despre dorinţa de a găsi în toate acestea un sens mai adînc şi mai înălţător, sînt incapabil să arăt vreun interes. Dar ar putea fi posibil“.  

Emoţionantă e mărturisirea unei menajere a scriitorului irlandez, o femeie religioasă, copleşită de teribilismul literar al acestuia: „Într-o zi l-am întrebat: «Cum e posibil ca un domn atît de drăguţ ca dumneavoastră să scrie toate piesele astea atît de întunecate? Cu toţi nebunii ăia?». Răspunsul lui: «Da, cred că e un viciu»“. Una peste alta, era tare blînd şi grijuliu, mereu aducea cîte o sticlă de vin şi cîte un buchet de flori pentru mama“ (James Knowlson – Remembering Beckett). Cioran avea să declare într-un interviu din 1990, „Apocalipsa după Cioran“, acordat lui Gabriel Liiceanu: „Ştiţi, e foarte greu să-l defineşti pe Beckett. Toată lumea se înşală în privinţa lui, francezii în special. Toţi credeau că trebuie să strălucească în faţa lui, or, el era un om foarte simplu, care nu aştepta să lansezi paradoxuri. Trebuia să fii foarte direct, fără pretenţii... Îi plăcea să stea de vorba numai în doi, şi atunci avea un farmec extraordinar. Îl iubeam foarte mult“. Prietenia dintre cei doi, dincolo de admiraţia reciprocă pentru scris, avea să fie marcată de grija permanentă legată de sănătatea sau situaţia financiară a celuilalt. Ambii, ipohondri incurabili, înzestraţi cu un simţ al umorului pe alocuri funebru, păreau dezinteresaţi de probleme metafizice. Conversaţiile lor se purtau de nenumărate ori în zona bolilor (bronşite, operaţii de cataractă, depresii, insomnii, dureri de dinţi, de stomac) sau în cea a preţurilor locuinţelor şi de prea puţine ori în zona artei (reprezentaţii ale pieselor de teatru sau traduceri). Beckett manifesta mai degrabă interes pentru probleme cotidiene, impresionîndu-i pe cunoscuţi cu generozitatea şi delicateţea sa. O dată a ratat zborul unui avion doar pentru că i-a fost ruşine să-şi trezească dimineaţa gazdele ce urmau să-l însoţească la aeroport, o dată a rămas lipsit de bani la casa de colectare a impozitelor, pentru că-i risipise pe drum ajutînd un cerşetor, iar într-o noapte a oferit de băut unui străin doar pentru că venea dintr-un ţinut exotic, Alaska.  

În 1968, într-una din plimbările sale prin grădina Luxembourg, Cioran îl vede la un moment dat pe Beckett citind ziarul, avînd aerul absorbit şi absent. Se bucură, dar ezită să-l abordeze, de teamă să nu-l supună unei conversaţii ce ar fi necesitat un minim de dezinvoltură şi cabotinaj, „un joc de care Sam e incapabil“. Acelaşi Sam care îi va scrie lui Cioran cîteva luni mai tîrziu despre Demiurgul cel rău: „Printre ruinele tale mă simt la adăpost“.  

Cristi Luca este critic de film, mare fan de Cioran & Beckett.

Credit foto: Editura Humanitas

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.