Nici o casă Vakulovski fără multe cărţi

Mihail VAKULOVSKI
Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
Mic dicţionar de scriitori absurdofili (portrete în insectar) jpeg

M-am născut pe 10 august, cînd părinţii încă erau studenţi la Filologie, iar de pe 1 septembrie începeau munca la şcoală – profi de limba şi literatura română (tata şi de desen). Primul an am locuit la bunici – ambii profesori la aceeaşi şcoală unde au muncit toată viaţa şi părinţii. Nu-mi amintesc nici o casă Vakulovski fără multe, multe cărţi. În studenţia lor chişinăuiană, părinţii au tot cumpărat cărţi, tata se ducea şi la Odessa, special pentru Librăria „Drujba”, unde erau aduse cărţi din tot spaţiul socialist, deci şi din România (atenţie, acţiunea are loc în URSS, anii ’70!). Aşa au adunat rîndul din spate al bibliotecii (cărţile stînd în mai multe rînduri, cum e şi în biblioteca mea), pentru că-n R.S.S. Moldovenească nu aveai dreptul să deţii cărţi ale scriitorilor români sau ale disidenţilor… „sovietici”. Căutînd în bibliotecă vreo cărticică pentru copii sau adolescenţi, găseam adesea volume de Soljeniţîn, Goma, Blaga, Stănescu, Arghezi, Rebreanu, Vîsoţki, de Sade, Pasternak, Zinoviev, Şalamov, Mandelştam; la un moment dat am descoperit chiar şi un samizdat cu Povestea poveştilor de Ion Creangă. În copilărie, bunica şi mama îmi citeau poveşti, bunicu’ îmi povestea, cu tata ne jucam de-a poezia în verandă şi cotrobăiam prin bibliotecă, unde-mi povestea ce cărţi i-au plăcut lui cînd era de vîrsta mea. Avem cărţi peste tot acasă, în toate camerele şi în podurile ambelor case, iar de cîţiva ani frate-meu a făcut şi din hol bibliotecă, pe ambii pereţi. Pînă să plec la facultate, în 1989, aveam în sat o librărie bună, unde mergeam destul de des, primeau cărţi bine alese, din care librarul îi punea mereu lui tata cîte un exemplar deoparte. Între timp se deschisese şi la Chişinău o librărie „Drujba”, exact ca aia din Odessa, unde mă așezam la rînd de pe la ora 6 – ne lăsau să intrăm în librărie doar pe primii zece, cînd deschideau uşa alergam pînă la raftul cu cărţi din România şi făceam cît de repede se poate o selecţie, să nu-i lăsăm pe cei de afară – mulţi dintre ei prieteni sau colegi de facultate – să aştepte prea mult. În perioada aceea, tata se abona la ediţii complete – de lux, de obicei, ale clasicilor ruşi şi ale clasicilor români, tot cartonate –, în trei exemplare, unul era pentru biblioteca lui, unul pentru mine şi unul pentru frate-meu. Şi amîndoi îmi scriau ce cărţi să le aduc cînd vin acasă (frate-meu mai voia şi casete cu tot felul de formaţii de care eu nici măcar nu auzisem – Offspring, Pantera, Slipkno etc.). Fiindcă în studenţie am stat prin cămine, duceam majoritatea cărţilor acasă, dar aveam mereu la mine cărţi de poezie, începînd cu Panorama poeziei universale contemporane de A.E. Baconsky, Atlas de sunete fundamentale (traduceri, prefaţă şi postfaţă de Ştefan Aug. Doinaş) şi, mai tîrziu, Antologie de poezie modernă. Poeţii moderni despre poezie de Romulus Bucur şi Al. Muşina, o antologie care ar trebui reeditată neapărat, fiindcă e extraordinar de bună şi utilă, dar a apărut la o editură inexistentă (Leka Brîncuş). Cînd am aterizat la doctorat, la Bucureşti, aveam în rucsac şi antologia asta.

Deşi am mizat pe Internet şi am făcut prima revistă web de cultură de limbă română, Tiuk, prefer şi acum să citesc cărţi în varianta tradiţională, hîrtioasă, nu pdf-uri sau eBook-uri. Tata zicea că el se luptă cu cărţile, căci după ce citea el o carte chiar se vedea pe acea carte că cineva s-a luptat cu ea. Eu sînt foarte delicat cu obiectul carte, dar şi mie îmi place să-mi însemnez pe margine cu creionul simplu şi-s foarte bucuros dacă la sfîrşitul cărţii rămîn cîteva pagini albe, pentru însemnări. Împrumut cărţi şi prietenilor, şi (aproape) necunoscuţilor, chiar dacă uneori nu le mai văd înapoi, deşi sînt cărţi cu autografe sau cu însemnările mele (din păcate, ştiu exact la cine-s acele cărţi). Acum cîţiva ani s-a mutat la noi în bloc o bucureşteancă, a venit să-şi trăiască bătrîneţea sub munte, la aer curat. A aflat că-s mare cititor şi m-a rugat să-i împrumut o carte, apoi alta, alta şi acum are un fel de abonament – cînd termină cartea, îi dau alta (cred c-a citit mai multe cărţi, numai din astea împrumutate sau dăruite de mine – şi-i dau numai cărţi faine –, decît mulţi filologi). Îmi plac mult şi audiobook-urile, merg pe jos spre serviciu şi înapoi spre casă ascultînd audiobook-uri, nu muzică, majoritatea în rusă, dar şi Humanitas Multimedia are audiobook-uri minunate, citite ori de autori, ori de super-actori – pe astea le ascultăm în maşină, cînd mergem la drum lung, cum a fost călătoria recentă în Delta Dunării sau cînd mergem spre casă, în Antoneştiul copilăriei, şi înapoi acasă, la Braşov, unde de mult nu mai avem loc de cărţi – nici la balcon, nici în hol, nici în dormitor. Într-o zi am făcut poze cărţilor pe care vreau să le citesc (nu pentru Facebook, pentru mine, le am într-un folder pe laptop şi cînd citesc cartea şterg poza) – la un moment dat mi-a venit să plîng, am citit toată viaţa şi mai am de citit foaaaaaarte multe cărţi… Asta îmi aminteşte de-o vorbă de-a lu’ bunicu’: „Omul cît trăieşte învaţă şi tot prost moare”.

Mihail Vakulovski este scriitor, traducător și librar.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Viktor Orban FOTO EPA-EFE
Ungaria nu va susține noile sancțiuni împotriva Rusiei. Condiția pusă de Viktor Orban
Ungaria se va opune noilor sancțiuni planificate de Uniunea Europeană împotriva Rusiei, dacă acestea conțin sancțiuni în domeniul energiei, a declarat joi șeful de cabinet al premierului Viktor Orban.
foto fb marius budai
Persoanele cu cancer vor primi certificat de persoană cu handicap. Budăi: Am publicat proiectul
Ministrul Muncii a anunțat că a publicat în transparență decizională, proiectul de modificare a Ordinului comun de ministru, prin care persoanele care suferă de cancer să poată primi certificat de persoană cu handicap încă de la diagnosticare.
arsinel EE
Alexandru Arșinel a murit: „Actorul de comedie e un om trist. Noi suntem vinovaţi că dăm speranţe deşarte oamenilor“
Alexandru Arșinel a bucurat generații întregi cu spectacolele de revistă, scenetele TV și comediile în care a jucat. A avut, însă, și o latură puțin cunoscută publicului.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.