„Nicăieri şi oriunde sînt singură, cu amintirile mele“ - interviu cu Dana ENULESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
„Nicăieri şi oriunde sînt singură, cu amintirile mele“   interviu cu Dana ENULESCU jpeg

Pe Dana Enulescu am cunoscut-o în urmă cu niște ani, la TIFF. Ne-a făcut cunoștință Alex. Leo Șerban. Este jurnalistă, locuiește la Roma și e unul dintre oamenii cei mai pasionați de cinema pe care îi știu. Am vorbit despre locuri, case, oameni dragi și trei generații de femei și o pisică, ce au locuit sub același acoperiș italian.

Ați plecat în urmă cu multă vreme și v-ați stabilit la Roma. Cum v-ați raportat la acasă?

Am plecat la Roma în 1982, deci acum o viaţă. Dar nu am lăsat în România, în nici o bucătărie, în nici un hol, o ramă cu „Home Sweet Home“.

În ţară am trăit la Pucioasa, la Tîrgovişte şi la Bucureşti, dar în nici unul dintre aceste locuri nu m-am simţit într-adevăr „acasă“. Nu-mi plac oraşele în sine, străzile, parcurile, monumentele. Pentru mine, dacă mă gîndesc la trecut, contează mai ales oamenii, prietenii, întîlnirile.

Casa mea a fost mereu locul în care am avut un contact cu o persoană dragă. Angela şi Lucian la Tîrgovişte, meciurile de fotbal văzute cu tata pe stadion, conversaţiile interminabile purtate cu Laura la Londra, despre noi, aşa cum eram şi cum sîntem, sau despre Kevin Spacey, un intens contact vizual de trei minute în metroul de la Londra cu cel mai frumos băiat din lume, un necunoscut cu o chitară, Toscana, şi mai ales Capalbio, admirate prin ochii lui Alex, aperitivele cu Aperol spritz de la Veneţia, cu Cristi.

Roma este un oraş de o frumuseţe copleşitoare, dacă îţi plac monumentale, arta, Vaticanul. Şi mie îmi plac, dar, cum spuneam, prefer oamenii. Deci (see what I mean?) la Roma mă simt acasă numai cînd e soare (din fericire foarte des) şi cînd se schimbă guvernul (practic la fel de des), pentru că asta îmi permite să continui să sper, fără speranţă.

De ce ar fi nevoie să simțiți că un loc vă seamănă? Ați încercat să-l inventați acest spațiu?

Nu am simţit niciodată nevoia ca un loc să-mi semene. Prefer mai degrabă locurile care nu-mi seamănă deloc. Vreau să mă adaptez, să mă transform, să mă reinventez, să iau forma locurilor în care mă aflu. Şi ca să faci asta este nevoie de un mare efort, trebuie să te concentrezi, deci prefer locurile în care sînt singură (da, eu reuşesc să mă concentrez numai cînd sînt singură).

Oraşul meu preferat, în care mă simt într-adevăr acasă, este Veneţia, oraş romantic prin excelenţă, oraşul îndrăgostiţilor, al cuplurilor. Eu sînt fericită la Veneţia numai cînd mă plimb singură, în zilele Festivalului de Film. Şi nu ştiu dacă este normal. Dar, oare, ce e normal? Veneţia este „acasă“ şi pentru că este singurul loc din lume unde eu pot merge pe stradă şi mă pot întîlni cu Tarantino sau, şi mai bine, cu Michael Fassbender.

Singurul loc care vreau să-mi semene sînt camerele de hotel, unde sîntem eu cu mine însămi, dar fără să fiu „eu“ în realitate, pentru că nu simt responsabilităţile de acasă. Încerc să „inventez“ camerele de la hotel după chipul şi asemănarea mea. Şi să le personalizez cu mici obiecte care mă reprezintă. Un exemplu prostesc? La hoteluri iau după mine, în valiză, o perniţă pe care mi-a dat-o mama, prima mea pernă, pe care o aveam în coşul din maternitatea în care m-am născut.

„Acasă“ mai este oriunde nu trebuie să vorbesc cu un operator de call center, unde lumea nu citeşte în metrou mişcînd buzele, unde pot să fumez pe stradă (deci nu în Statele Unite), sau unde începi să spui un cuvînt, iar un prieten bun termină fraza.

„Acasă“ poate fi şi o călătorie cu trenul, cu barca sau cu vaporul, „departe de casă“ este unde pot să ajung numai cu avionul sau cu o navă de croazieră.

Oamenii dragi, animăluțele din viețile noastre, toate sînt personaje care ne dau confortul/rutina stării de acasă. Cît de diferit e acest sentiment de la o generație la alta?

Aici punem degetul pe o rană încă deschisă. Acum trei ani au murit mama şi pisicuţa mea, cu care am trăit în casă timp de 20 de ani. Cu ele a murit o mare parte a confortului meu. Şi s-a dus pentru totdeauna rutina stării de acasă.

Eram în casă trei generaţii de femei (cu pisică!): mama, eu, şi fata mea, Giada. Îmi lipsesc discuţiile aprinse dintre noi, fiecare cu „obsesia“ ei: mama cu comunismul şi Ceauşescu, eu cu Berlusconi, Giada cu ale ei, cu Eminem, South Park şi aşa mai departe, în funcţie de diferitele faze „smintite“ ale adolescenţei.

Acest sentiment dureros de „lipsă“ mă face acum să simt nevoia să transform vechea mea casă. Sînt în fază de renovări! Jos cîteva ziduri, o baie nouă, altă bucătărie! Se spune „casă nouă, viaţă nouă“? Hai să verificăm dacă este adevărat! Şi chiar nu puteam să nimerim un moment mai bun pentru o discuţie despre „acasă“!

Cînd plecați de acasă, ce vă lipsește cel mai mult?

Cafeaua espresso, spaghetti şi lasa­gna!! Nu te speria, că glumesc! Nu am devenit încă „100% italiana“. Îmi lipsesc patul meu, cărţile, dezbaterile politice de la televiziunea italiană (cele mai zgomotoase din lume, cred), Roberto Saviano, harababura din metroul de la Roma, cacofonia de pe străzi cînd cîştigă un meci AS Roma şi ultimele episoade din serialele pe care le văd săptămînal.

Italiana și româna, unde sînteți între ele?

Pe undeva pe la mijloc, complet lost in translation. Gîndesc (atît cît pot) în română, visez în italiană şi mai încurcă lucrurile şi engleza, limbă în care de obicei visez că mă cert cu cineva.

Vi s-a întîmplat să aveți o mare familiaritate cu un loc în care ați ajuns prima dată?

De mai multe ori (din fericire): la Veneţia, cum am coborît prima dată din tren, în Iordania, la Petra, într-un templu budist din Beijing (unde primul călugăr pe care l-am întîlnit s-a uitat în ochii mei şi mi-a spus că trebuie să mă odihnesc), pe o plajă din Thailanda, la Istanbul (unde totul mi s-a părut urîţel, dar fastuos).

Dacă ar fi să alegeți un film care v-a atins/emoționat tocmai pentru că a chestionat sentimentul ăsta de apartenență, care ar fi?

Aici e greu, pentru că sînt foarte multe… 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile al lui Mungiu, pentru că am înţeles perfect despre ce este vorba, filmele lui Lucian Pintilie, de la care am învăţat multe despre România, filmele lui Federico Fellini, de la care am învăţat totul despre Italia, dar şi un personaj dintr-un serial: Je suis Carmela Soprano!

Dar „acasă“ poate fi şi o carte bună (acum este The Information de Martin Amis), sau un episod din Lost ori Game of Thrones văzut împreună cu Giada.

Un cinematograf poate fi acasă?

Pentru mine, un cinematograf poate fi chiar şi singura casă! Poţi să mă încui înăuntru şi să arunci cheia! Cu o singură condiţie: să nu-mi arăţi acelaşi film de zece ori la rînd. Sau, în orice caz, să nu fie un film de Marco Bellocchio.

a consemnat Ana Maria SANDU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Mike Pence FOTO Profimedia (2) jpg
Avertisment pentru Trump din partea fostului său vicepreședinte: „O greșeală uriașă”
Fostul vicepreședinte al SUA în primul mandat al lui Donald Trump, Mike Pence, l-a îndemnat pe președintele american să revină asupra deciziei de a aplica tarife vamale aliaților Americii, avertizând asupra semnalelor de alarmă dinspre economie.
Donald Trump și Volodimir Zelenski au avut o discuție intensă la funeraliile Papei FOTO EPA EFE jpg
Ce a vorbit Zelenski cu Trump la Vatican. Președintele ucrainean a dezvăluit tot
Întâlnirea dintre Volodimir Zelenski și Donald Trump, desfășurată la Vatican pe 26 aprilie, în contextul funeraliilor Papei Francisc, a adus în prim-plan discuții cruciale despre războiul din Ucraina și perspectivele colaborării dintre cele două țări.
netflix jpg
Serialul psihologic de pe Netflix care a rupt topurile din România. Are 5 sezoane și îți va da viața peste cap
Thrillerul psihologic „You” a devenit un fenomen global, cucerind publicul din România prin complexitatea personajelor, suspansul impecabil dozat și povestea sa care pune sub semnul întrebării limitele morale ale iubirii și obsesiei.
avion rusesc SU 30 / FOTO:X
Momentul în care o dronă navală ucraineană doboară, în premieră, un avion de vânătoare rusesc
Un avion rusesc Su-30 a fost distrus sâmbătă, 3 mai, de dronele navale din cadrul Forțelor speciale ale Ucrainei, fiind astfel prima dată când o astfel de dronă distruge un avion de vânătoare.
ciolacu si James Edwin ”Trey” Trainor III foto facebook png
Ciolacu s-a întâlnit cu emisarul lui Trump pentru alegeri. „România este un prieten şi un aliat de încredere al SUA”
Premierul Marcel Ciolacu s-a întâlnit sâmbătă, 3 mai, cu vicepreşedintele Comisiei Federale pentru Alegeri din Statele Unite ale Americii, James Edwin ”Trey” Trainor III.
Dmitri Peskov a reacționat la declarațiile lui Emmanuel Macron și David Cameron FOTO PROFIMEDIA
Motivul invocat de Rusia pentru care propune un armistițiu de 3 zile
Rusia propune o încetare a focului între 8 și 10 mai, despre care susține că ar testa disponibilitatea Kievului de a negocia pacea. Ucraina consideră, însă, că este vorba de o pauză prea scurtă pentru discuții reale.
accidente false botosani foto facebook jpg
Val de știri false despre tragedii în Botoșani: avertismentul ISU
Mai multe postări care anunțau accidente grave și incendii la Botoșani sunt complet false. Autoritățile atrag atenția asupra pericolului dezinformării.
accident ambulanta dializa craiova 3 mai 2025   foto ipj dolj (1) jpeg
Opt persoane rănite într-un accident în Craiova. O șoferiță care a trecut pe roșu a lovit o ambulanță cu cinci pacienți
Opt persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale în urma unui accident rutier petrecut sâmbătă după-amiază, 3 mai 2025, în municipiul Craiova. O șoferiță a trecut pe roșu a lovit o ambulanță în care se aflau cinci pacienți.
Procesul electoral după deschiderea urnelor în București și Ilfov. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
UPDATE Alegeri prezidențiale 2025. Diaspora votează masiv: peste 300.000 de români au ieșit la urne
Mobilizare fără precedent în diaspora românească la primul tur al alegerilor prezidențiale din 2025. Până sâmbătă, 3 mai, la ora 17:00, peste 273.000 de români din afara țării au votat deja, potrivit datelor oficiale transmise de Autoritatea Electorală Permanentă.