Ni s-au terminat bătrînii

Publicat în Dilema Veche nr. 274 din 14 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe vremea cînd mă ocupam de imaginarul copilăriei, eram fascinată de reprezentările de secol XIX ale vîrstelor omeneşti, pe treptele unei scări simbolice. În majoritatea gravurilor pe care le-am putut consulta, în prima jumătate a vieţii omul urca patru trepte, şi ajungea la maximum de putere pe treapta a cincea; apoi cobora, din ce în ce mai încovoiat, în baston şi apoi în cîrje, ultimele patru trepte. Era frustrant pentru cercetătorul copilăriei, dar simptomatic pentru mentalitatea vremii, faptul că nu exista nici o treaptă destinată micii copilării, dar existau în schimb patru trepte destinate diferitelor etape ale bătrîneţii. În mod cutremurător, dedesubtul primei trepte a vieţii apărea un pătuţ de copil, la fel cum, simetric, dedesubtul ultimei trepte apărea un pat mare în care se lăfăia moartea. Aşadar, cu doar două secole în urmă, pentru cultura savantă a oraşului, bătrîneţea constituia o întreagă jumătate din viaţa omului, perioadă nicidecum ruşinoasă, chiar dacă din ce în ce mai fragilă. Mă întreb cum s-a ajuns în mai puţin de două secole la dispariţia din lume a bătrîneţii " prin eufemizare " sau cum s-a ajuns în România de la cine n-are bătrîni, să-şi cumpere, la te caută moartea pe-acasă, tataie! Cine are bătrîni e mai bogat. Bunica Irinei, Caterina, se făcuse tot mai puţină la bătrîneţe, avea dureri reumatice cumplite, iar picioarele îi deveniseră de nefolosit. În schimb, mintea, dar mai ales limba, îi rămăseseră tinere şi ascuţite. În fiecare dimineaţă, Caterina se gătea, se pieptăna şi se farda şi apoi era aşezată de către ai ei pe canapeaua din mijlocul casei, de unde putea controla totul. Irina şi-o amintea ca pe o păpuşă de divan, cu fusta rotund aranjată în jurul trupului, arătînd nemulţumită cu degetul deformat de gută către lucrurile care nu mergeau cum trebuie în gospodărie, corectîndu-şi şi admonestîndu-şi toţi membrii familiei. Şi nimeni nu îndrăznea să o bombăne cu voce tare, pentru că îi simţeau forţa pe care i-o conferea bătrîneţea. Cine n-are e mai sărac. Într-un supermarket, o doamnă în vîrstă cu fiica ei fac cumpărături. O angajată care încearcă să aşeze marfa pe raft o roagă pe tînără să aibă grijă de a bătrînă, să nu se împiedice în ambalajele de carton. Asta provoacă din partea fiicei un discurs indignat despre insulte şi despre limbajul jignitor al tinerilor din ziua de azi; cum poţi spune despre cineva că e bătrîn, cînd are doar 80 de ani! Mă uit în coşul de cumpărături alimentare: cam multe pliculeţe viu colorate... Cine a avut bătrîni i-a pierdut. În cartierul meu, pînă acum vreo cîţiva ani, mai existau bătrîni. Înainte ca pe stradă sau în apartamente să locuiască persoane de vîrsta a treia, toţi vecinii îi cunoşteau pe bătrîneii despre care vreau să povestesc. Îi observam ori de cîte ori se plimbau pe stradă ţinîndu-se de mînă. El " foarte înalt şi slab, ea " scundă şi mult mai sprintenă. El era adus de spate destul cît să îi poată vorbi ei lîngă ureche. Nimeni nu ştia exact în ce imobil locuiesc, dar ştiam că ne sînt vecini şi cu toţii ne opream din vorbă, zîmbind la vederea lor. Plutea între cei doi bătrînei un abur de tandreţe, iar în urma lor " speranţa că putem îmbătrîni cu toţii la fel. Întîlnirea cu cei doi, cu bătrîneii, îndemna la visare şi la scenarii optimiste. Datorită lor, îţi doreai să ajungi odată bătrîn şi nu, ferească Dumnezeu, la a doua sau la a treia tinereţe. Într-o zi a apărut pe stradă el singur şi de atunci l-am văzut din ce în ce mai rar; de fapt, uneori vecinii se întreabă dacă o mai fi în viaţă. Odată cu ei, pare că însuşi cuvîntul bătrîn a ieşit din vocabularul conversaţiei de cartier. Scara vîrstelor cu capul în jos. Dacă cineva şi-ar mai bate capul să imagineze astăzi viaţa omului pe treptele unei scări, ea ar fi reprezentată de un parcurs exclusiv urcător şi în permanent progres, de la o copilărie intrauterină savant asistată, spre o mereu mai multiplicată tinereţe " a doua, a treia, un mare buchet de ghiocei. Conform acestui tipar impus de corectitudinea globală, în penthouse-ul simbolic, omul îşi trăieşte o finală copilărie, absurdă, inutilă şi monstruoasă. Mă gîndesc cum ar fi dacă din icoane ne-ar privi nişte sfinţi de vîrsta a treia...

marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
index jpeg 8 webp
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
p 13 sus Universitatea Babes Bolyai WC jpg
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
index jpeg 5 webp
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
p 14 986 t blocat in propriul film jpg
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Rue Campo Formio   Paris XIII (FR75)   2021 06 29   1 jpg
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
985 t 10 Ilustratie de Jules Perahim jpg
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți

Adevarul.ro

image
Finala America Express, 19 martie 2023: Victorie la limită în ultimul joc de amuletă din acest sezon
În ediția 39 din 19 martie 2023, două echipe au luptat cot la cot pentru a obține un avantaj extrem de important în următoarea cursă. Una dintre echipe a încălcat o regulă importantă, iar gazda show-ului a oprit jocul.
image
Avertismentul unui economist român: „Criza este aici, nu o așteptați să vină“. Falimentele din SUA, semnalul de alarmă
Temerile cu privire la o nouă criză financiară la nivel mondial au erupt când trei bănci importante din SUA au dat faliment, iar unda de șoc se simte și în Europa. Profesorul de economie Radu Nechita a vorbit cu „Adevărul” despre riscul unei crize economice de amploarea celei din 2007.
image
Soprana Felicia Filip, despre marele regret din viața sa: „Am crescut copii ca și când ar fi fost ai mei“
Soprana Felicia Filip este căsătorită de 32 de ani cu regizorul de operă Cristian Mihăilescu, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din muzica românească.

HIstoria.ro

image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.
image
Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”
Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.