Nevoia de răgaz, amînarea ca eficienţă

Monica STROE
Publicat în Dilema Veche nr. 486 din 6-12 iunie 2013
Nevoia de răgaz, amînarea ca eficienţă jpeg

„Nu poţi să dai drumul pur şi simplu creativităţii, ca şi cum ar fi un robinet. Ai nevoie de dispoziţia potrivită. Care este această dispoziţie? Panica din ceasul al doisprezecelea.“

Bill Watterson, artist grafic

Dimineaţa tîrziu, în camera de lucru lîncezeşte un aer dens, iuţit de o fibră olfactivă de vin acru, răspîndită de un pahar de şpriţ pe jumătate nebăut. Întinse fără noimă, farfuriuţe cu firimituri, cotoare de măr oxidate şi un amestec de foi mîzgîlite şi cărţi crăcănate pe burtă – sînt urmele aplicaţiei scrise în noaptea anterioară, pentru ritualica conferinţă bienală a Asociaţiei Antropologilor Europeni. Deşi alocasem cu generozitate o zi întreagă redactării aplicaţiei, am ajuns să o scriu aproape integral în jumătatea de oră de după miezul nopţii şi să o trimit la timp doar cu ajutorul privilegiului diferenţei de fus orar. Îmi fac loc spre calculator printre urmele luptei şi deschid site-ul Asociaţiei Antropologilor: pe prima pagină tronează – mustrător-sarcastic – un grafic cu ritmul primirii aplicaţiilor pe parcursul întregii luni puse la dispoziţie de organizatori. Curba graficului înaintează leneş, aproape liniar, la nivelul numerelor compuse dintr-o singură cifră, pînă în dreptul ultimei zile, cînd creşte aproape vertical, ca să reflecte sutele de aplicaţii last minute. Toţi contributorii la vîrful de curbă sînt, desigur, întîrziaţii, neserioşii, cei care lasă lucrurile pe ultima secundă. Răsuflu uşurată: nici în această privinţă nu sîntem noi, românii, altfel.

A amîna, a tergiversa, a o lălăi. Toate aproximează nesatisfăcător termenul pe care studenţii generaţiei mele l-au cunoscut şi l-au adoptat, pe filieră anglo-saxonă, din cultura populară de tip PhD comics, romglezul „a procrastina“.

Studenţilor noştri – nişte antropologi şi sociologi aspiranţi, cu înclinaţii boeme pronunţate, dar şi foarte angajaţi şi uşor perfecţionişti – le place să joace în prelungiri. Să predea proiectele puţin mai tîrziu. Scuzele însoţitoare acoperă toată paleta de creativitate specific studenţească, de la confundarea datei de predare („am înţeles 17 mai în loc de 7 mai“) pînă la crize personale sau familiale atît de grave încît trimit tema alocată de mine în derizoriu, şi la catastrofe tehnice inexplicabile, în care procesoare de text au proiectat preţiosul document într-o gaură neagră.

Nimic din aceste lucruri nu este adevărat, desigur. Toate festele jucate de memorie, tehnologie, conspiraţii cosmice pe care le invocă studenţii nu fac decît să mascheze o slăbiciune umană: nevoia de a procrastina a unei persoane cu angajamente multiple, între care cele universitare sînt o specie aparte. Este un semn al nevoii de a spaţia obligaţiile academice de viaţa care aleargă în paralel, în propriul ei ritm, care cere răspunsuri imediate, mobilizări de energie, acţiune. În această logică, aleg să citesc în unele dintre amînările studenţilor importanţa specială pe care o acordă temei şi imposibilitatea de a o expedia sumar, între două joburi part-time. Un proiect, referat sau eseu care nu poate fi scris decît după ce ultimul e-mail din căsuţa poştală a primit răspuns, după ce ultimul fişier Excel a fost expediat şefului şi ultimele chips-uri din cămară au fost ronţăite nu poate fi decît o prioritate absolută.

Munca academică se întîmplă abia după ce tot restul lumii s-a dus la culcare. Nevoia de distanţare, de degajare a tuturor bruiajelor, de răgaz (ceea ce un coleg biolog, de altfel foarte prolific, numea brainspace) face munca cu textul dificil de strecurat pe parcursul unei zile obişnuite. Procrastinăm, unii dintre noi, pînă în ultimele zile sau ore posibile, pentru că abia atunci reuşim să impunem lucrul cu textul ca acţiune de maximă urgenţă şi să avansăm termenul de predare la acelaşi rang cu restul stimulilor. Puţini studenţi, doctoranzi, cadre didactice sau cercetători îşi mai permit să-şi petreacă programul de lucru în laborator, pe teren sau în bibliotecă. Pot fi găsiţi mai degrabă la secretariat sau la contabilitate, cu două telefoane sunînd în sincron prin buzunare, fugărind ştampile sau agitînd cîte un dosar de deconturi şi nişte rapoarte de activitate detaliate (fictiv) la nivelul orelor de lucru. Răspunsul la cerinţele pieţei devine adeseori o muncă full-time animată de „zgomotul“ administrativ, în care scrisul, în momentele cînd nu este şi el o datorie către piaţă, rămîne un moft rezervat insomniacilor. Această dezangajare frecventă de la munca universitară propriu-zisă scurtcircuitează fluxul ideilor, reconectarea este solicitantă, iar costurile acestui yoyo se decontează din calitatea rezultatelor.

Nevoia de răgaz (brainspace) este privită cu ochi critici de către experţii în maximizarea eficienţei, în creşterea producţiei de puncte pe hectar academic şi, în ultimă instanţă, a viabilităţii economice a învăţămîntului superior. Cincinalul în patru ani şi jumătate s-a transformat în doctoratul în trei ani. Hărnicia academică, impusă managerial, deşi funcţionează într-o logică perfectă, omite să cuantifice rezonabil timpul alocat decantării ideilor. Această omisiune creează un nou management, de data aceasta informal, al procrastinării.

Monica Stroe este antropolog, cadru didactic asociat la SNSPA Bucureşti.

Foto: L. Muntean

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.