Nevoia de onoare

Publicat în Dilema Veche nr. 735 din 22-28 martie 2018
Nevoia de onoare jpeg

De ce un Dosar despre onoare? Simplu. Mai întîi, pentru că mi se pare că trăim vremuri fără prea multă onoare sau în care, cel puțin în spațiul public, onoarea nu mai e neapărat o valoare la care ne raportăm.

Ce e, pînă la urmă, onoarea? Dacă e să reproducem cîteva din sensurile din DEX, iată: „Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. Reputație, prestigiu, faimă, vază. Mîndrie (…). Prețuire deosebită, considerație, respect, stimă.“ O noțiune morală complexă, un amestec de virtuți morale și atitudini private (integritate, demnitate, cinste) cu unele ce țin de sfera publică (reputație, prestigiu, faimă, vază). Tocmai intersecția asta dintre privat și public e cea care caracterizează onoarea: reducînd lucrurile, am putea spune că onoarea e reflectarea felului cum ești în cel în care te văd ceilalți. Dar o reflectare reală, nu trucată: tu, ca individ, ești cum trebuie, și asta se oglindește și în modul în care ești ca cetățean, ca membru al unei comunități, al societății.

Or, la noi, în perioada comunistă, a fost destul de complicat ca reflectarea asta să fie reală: societatea ne-a învățat că, dacă vrem să supraviețuim, trebuie să mințim și să-i facem pe ceilalți (statul socialist opresiv) să ne vadă altfel decît sîntem în realitate. Dacă nu, riscam să ajungem la pușcărie, în vremurile crîncene, sau cel puțin să nu putem avea o carieră. Disonanța dintre cele două s-a perpetuat în zilele noastre, motivația schimbîndu-se: nu mai e una ideologică, ci economică, materială și de putere. Mă prefac, în spațiul public, că sînt altceva decît sînt în realitate, și așa îmi păstrez puterea și privilegiile. Mă prefac un om de onoare, dar de fapt sînt corupt. Și pentru asta, ceilalți concetățeni ai mei, deja pervertiți și ei moral, nu mă disprețuiesc, ci chiar, cel puțin o parte a lor, mă admiră.

Desigur că nimic din toate astea nu se poate generaliza. Sînt printre noi, și vor fi mereu, destui oameni de onoare, care nu și-ar călca cuvîntul dat cu prețul sănătății și al liniștii lor. Sînt destui care, încă, ar apăra onoarea femeilor lor (deși, e adevărat, în zilele noastre ele și-o apără destul de bine și singure, și totuși…), dar nu chiar într-un duel. Nu chiar cu prețul vieții.

Căci onoarea – și apărarea ei – nu a fost întotdeauna aproape de rațiune și de lege. Chiar astăzi, în unele comunități și culturi, aceasta poate duce inclusiv la crimă.

Dar mai multe despre toate acestea în Dosarul de față (fără vreo pretenție de a epuiza subiectul). Și dacă ar fi să trag vreo concluzie: avem în continuare, cu siguranță, nevoie de onoare, atunci cînd nu ajunge la exagerări, nu generează violență și nu e în opoziție cu legea (justă). 

Ilustraţie de Ion BARBU

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO Getty Images jpg
Sfârșitul lui Putin se apropie cu pași repezi: Pierderea Crimeei ar fi o lovitură în inima regimului său
În condițiile unui șir de atrocități săvârșite de trupele sale, este cât se poate de clar că singura persoană care întruchipează toată trăsăturile unui nazist este însuși liderul de la Kremlin.
ministerul finantelor
Ministerul Finanțelor a încasat primii bani din PNRR. Despre ce sumă e vorba
Ministerul de Finanţe a încasat primii bani din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), respectiv suma de 82 de milioane de lei, a anunţat vineri instituţia.
furnicar de utilaje jpg
Progrese pe Autostrada Buzău-Focșani. Furnicar de utilaje pe șantierul de 82 kilometri VIDEO
Autostrada Buzău-Focșani, în lungime de peste 82 de km, va asigura prima legătură rutieră de mare viteză dintre Muntenia și Moldova. Constructorul are la dispoziție 20 de luni pentru finalizarea lucrărilor.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.