Nevoia de clasamente

Publicat în Dilema Veche nr. 125 din 15 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ne-am obişnuit să vorbim, tot mai des, despre "cotele" pe care le înregistrează în sondaje oamenii noştri politici. Să le comparăm ("cutare a scăzut", cutare l-a întrecut pe celălalt", "cutare e al treilea") în termeni aparent precişi şi deasupra oricărui rezonabil dubiu. Este un tic tot mai răspîndit, lucru ce ar trebui să mă bucure (fiind unul care se ocupă îndeobşte cu producerea cifrelor respective). Dar nu mă bucură, şi am să încerc să explic de ce. Înainte, ar fi util să ne lămurim ce este "cota de popularitate" atît de des pomenită. De regulă, ea este măsurată cu ajutorul întrebării Cît de multă încredere aveţi în...? (Există variaţii - unele agenţii de cercetare utilizează formularea "Cît de mult vă place...?". Personal, prefer prima variantă - de natură să trimită mai specific la calităţile politice ale unui personaj. Oricum, e important să nu comparăm valorile înregistrate prin întrebări diferite). Ponderea răspunsurilor pozitive (foarte multă încredere, multă încredere) se consideră a fi o măsură a gradului de popularitate a unui personaj politic. Nu e de prisos să atragem atenţia că răspunsurile nu sînt exclusive (poţi avea încredere şi în X şi în Y) - ceea ce transferă în domeniul penalului orice comparare cu rezultatele obţinute în scrutine electorale trecute sau viitoare. Desigur, pentru un om politic, capitalul de încredere este o condiţie sine qua non a reuşitei, mai ales în momentele electorale. Studiile de marketing electoral au arătat că oamenii decid pe cine să voteze nu neapărat pentru superioritatea programului prezentat (se poate citi şi promisiunile făcute), ci mai ales pentru că un candidat îi convinge (în măsură mai mare decît contracandidatul) că îl va pune în operă (se va ţine de cuvînt). Argumentele determinante vor fi, din acest motiv, mai degrabă de ordin afectiv (nu e uşor să argumentezi în mod raţional că vei face ceea ce afirmi). Acest lucru e cu atît mai valabil, cu cît argumentele "istorice" ("iată ce/cum am făcut pînă acum") sînt absente sau eludate. Dar viaţa politicienilor cuprinde şi alte momente decît campaniile electorale (ştiu, pentru cei care se uită abuziv la televizor aserţiunea este şocantă). Mai precis, nu e clar în ce măsură e adevărat pentru viaţa politicienilor, dar e evident pentru viaţa noastră (care depindem de bunăvoinţa celor ce ne conduc). Vreau să spun că, într-o lume pozitivă, politicianul se străduieşte să obţină votul pentru ca, pe baza puterii cu care va fi investit, să-şi poată pune în practică proiectele. În lumea reală, reciproca pare mai degrabă valabilă: politicianul (se face că) îşi îndeplineşte proiectele, pentru a ne cîştiga voturile. Cu alte cuvinte, face şi, mai ales, spune ceea ce îi place electoratului, lucru nu întotdeauna profitabil pe termen lung. Mi s-ar părea normal ca - mai ales într-o ţară caracterizată printr-o deosebit de mare stabilitate politică (fără a fi un specialist în istorie politică, cred că 16 ani fără alegeri anticipate sînt un semn de stabilitate) - politicienii să privească spre graficele indicilor de popularitate cu precădere în preajma campaniilor electorale. În restul timpul, ei ar trebui să-şi pregătească argumentele pentru aceste campanii, făcînd. Dimpotrivă, viaţa politică se confundă tot mai mult cu o perpetuă campanie electorală, show-ul mediatic e perpetuu, avem infotainment cu cote de audienţă în creştere. Ierarhia personajelor politice, care întrunesc în prezent cele mai înalte cote de popularitate, îi cuprinde, în ordine, pe Traian Băsescu (58%), Mona Muscă (49%), Theodor Stolojan (44%), Monica Macovei (39%), Gigi Becali (31%) (conform Barometrului Opiniei Politice - IMAS, lunile aprilie-mai 2006). Aparent, puţine elemente comune, mai degrabă un construct dadaist. Unul totuşi îi uneşte: sînt persoane a căror imagine nu se asociază deloc sau foarte puţin, imaginii unui partid politic. Desigur, Băsescu a fost pînă de curînd liderul unui partid, dar la vremea respectivă nu întrunea cifrele de acum şi, oricum, nu loialitatea faţă de structurile PD îl caracteriza. Becali se află la celălalt capăt al cercului - el este un partid. Este firesc să se întîmple aşa: un partid, cu o structură bine definită, cu greu poate genera sentimente de încredere - mai ales în ţara unde "galeria lui Rapid / n-a fost membră de partid", iar la manifestaţiile de la începutul anilor '90 era la modă lozinca "nu sîntem partide"; nu întîmplător, în "topul" prezentat nu se află liderul nici unuia dintre partidele parlamentare. Cei cinci enumeraţi mai sus mai au în comun şi o anumită încăpăţînare în a duce la îndeplinire ceva anume (o lege, o criză, o biserică) - sau dexteritatea de a lăsa să se creadă că o fac.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Hunedoara Foto Daniel Guță  ADEVĂRUL (14) jpg
Orașe din România care au renăscut din propria cenușă. Au fost investiți milioane de euro VIDEO
În două zone ale țării, aflate în regiuni istorice diferite, oamenii gospodari și banii folosiți cu cap au transformat orașele în locuri în care progresul este vizibil. Botoșani și Hunedoara au găsit calea dezvoltării.
Masina in apă gasita in localitatea Unirea foto bistriteanul ro jpeg
Doi bărbați dați dispăruți, găsiți morți. Mașina de teren în care se aflau a căzut într-un râu
Doi bărbați care nu mai fuseseră văzuţi de două zile au fost găsiţi, duminică, 25 septembrie, decedaţi, într-o mașină de teren căzut în râul Bistriţa Ardeleană, lângă municipiul Bistriţa.
elvetia italia epa efe h 57155070 jpeg
Nations League: Elveția câștigă pe terenul Spaniei, Portugalia lui Ronaldo învinge la scor în Cehia
Sâmbătă seară a avut loc a treia zi consecutivă cu meciuri din Nations League. După surprizele înregistrate joi și vineri, au urmat noi partide în care favoritele au pierdut chiar pe teren propriu.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?