Nevoia de a atinge

Publicat în Dilema Veche nr. 801 din 27 iunie – 3 iulie 2019
Nevoia de a atinge jpeg

Anul acesta, Duminica Tomii ne-a prins iarăși în cetatea lui Bucur. Fiind creștini de duminică, ne-am dus la sfînta Liturghie. Cîntarea a fost ușor parafonică și pe tonuri înalte, forțînd parcă atingerea cerului. Părintele, din păcate, a menținut acest ton strident pe toată durata slujbei, ba mai grav chiar și cînd a rostit cuvîntul Domnului. Dar și mai grav de atît, s-a lansat în niște acuzații puerile teologic împotriva sfîntului Toma, blamînd necredința lui în Hristos cel înviat pînă să se atingă de Domnul. Apoi a început să-i țintească pe intelectuali care sînt raționaliști și refuză să creadă fără probe raționale, pentru că, în ignoranța lor de intelectuali, nu știu că Dumnezeu este dincolo de rațiune. Predica ne-a indignat așa de tare că am plecat pînă ca sacerdotul să spună Amin și credincioșii Să trăiești, părinte!

Ne-am urcat în mașină și am mers pe malul lacului Snagov. Aici am desfăcut o butelcă de vin roșu Armakas și am purces la un simpozion primăvăratic. Personajele simpozionului sînt descrise în funcție de ce înseamnă pentru ei atingerea: pentru Cristi (Cr) – un act erotic ontic și ontologic, pentru Ion (I) – calea spre simțire, pentru Clement (Cl) – un act de cunoaștere empirică, iar pentru Mihai (M) – unul dintre cele cinci simțuri.

Cr: Dragi sympotes, știu că ați vrea să faceți unele comentarii acide la predica părintelui, dar aș propune o altă temă, conexă cu comemorarea pipăirii (psilafisis) Domnului de către Toma, anume cea a sfintelor moaște. Pe fondul unei efervescențe sufocante a cultului moaștelor din ultimii ani, un fenomen bizar pentru trăirea autentică a Bisericii, aș vrea să încercăm să salvăm teologic adevăratul cult al moaștelor în Biserică. În acest cult există nevoia și dorința: nevoia omului de a atinge și dorința lui de a-L atinge pe Dumnezeu (aphe). Atingînd moaștele sfinților, omul dorește să-l atingă pe Dumnezeu. Prin sfintele moaște îl pipăim pe Hristos în carne și oase, așa cum sugestiv scrie Nicolae Cabasila.

I: În Legea veche, tot cel ce se atingea de mort se făcea necurat (Numeri 19, 11), dar acești sfinți nu sînt morți, ci s-au făcut vistierii ale lui Dumnezeu, iar prin minte Dumnezeu cel viu s-a sălășluit și în trupurile lor, așa cum explică marele teolog Ioan Damaschin, de aceea ele rămîn neputrezite și emană mireasmă frumos mirositoare. Ca pe nişte izvoare de mîntuire ne-a dat nouă Stăpînul Hristos moaştele sfinţilor, care în multe feluri ne izvorăsc facerile de bine şi varsă mir de bună mireasmă, conchide Damaschin.

Cr: Să ne amintim cum se închinau creștinii la rămășițele trupești ale sfîntului Policarp după moartea lui martirică. Ei nu se închinau la niște oase și la o carne arsă, ci la Dumnezeu cel necreat care s-a unit cu carnea lui. Prin harul îndumnezeitor al lui Dumnezeu, omul, suflet și trup, devine vas al energiei necreate și se îndumnezeiește, devine, așa cum spune Grigorie Palama, fără început, pururea-fiitor și fără sfîrșit! De aceea ne închinăm sfintelor moaște ale sfinților.

Cl: Frumoasă teorie, dar practica ne omoară. După aceste evaziuni pur teoretice să revenim cu picioarele pe pămînt și să vedem situația de astăzi a cultului moaștelor. Mai întîi, problema de fond. Cultul moaștelor a înlocuit cultul lui Dumnezeu, închinarea la moaște a înlocuit închinarea la Dumnezeu. În toată această psihoză a interminabilelor pelerinaje pe la moaște, Dumnezeu pare că nu mai e. Moaștele au devenit un fel de talismane, amulete purtătoare de noroc și făcătoare de miracole prin ele însele. O idolatrie în toată splendoarea ei! Apoi, problema de formă. Șiruri de oameni așteptînd zeci de ore la coadă la moaște, făcîndu-și cruce din secundă în secundă, comerțul aferent acestor manifestări, de fapt prea sfînta bișniță, jandarmi, poliție, drumuri blocate, un fenomen de masă, de fapt mișcare browniană a maselor care nu are legătură cu adevărata credință.

M: Exploatarea comercială, extorcarea financiară a oamenilor suferinzi disperați care caută o soluție pentru rezolvarea problemelor personale. Ei caută calea facilă, mai bine zis li se arată să caute această cale, prin care să achiziționeze harul printr-o atingere de relicve. În loc să stea înăuntru să-și înfrunte monștrii interiori, să-l caute pe Dumnezeu în ei, că așa ne-a zis chiar El că Împărăția lui Dumnezeu este în noi înșine, aleargă degrabă să sărute femurul sfintei Ecaterina și vine imediat minunea. Dar nu sînt ei de vină, ci aceia care îi lasă să creadă asta! În căutarea minunilor facile! Peste tot numai moaște, numai icoane făcătoare de minuni. Dacă vă uitați atent, există mai multe icoane făcătoare de minuni decît minuni!

Cl: Bine ai grăit, frate! Numai o scurtă analiză a ceea ce se întîmplă la mănăstirea unde este mormîntul lui Arsenie Boca, un sfînt mai dubios chiar și decît Ștefan cel Mare, ne lămurește mintenaș. Pe drumul unde odihnesc relicvele lui, se vînd diferite obiecte cu chipul părintelui, ceasuri, căni, magneți de frigider, brelocuri, toate ilicit, dar cu binecuvîntare. A, și diferite poțiuni miraculoase, gen brînca-ursului pentru fertilizarea grabnică a femeilor. Este aici un melanj insolit între minunile fizice și cele metafizice. Asta pentru că aici se întîmplă obositor de multe minuni, dar probabil niciodată minunea schimbării interioare. Nu este atmosfera caldă a adunărilor creștinilor în duh, ci o adunare psihotică a maselor de credincioși care caută o minune facilă. Poate n-ar strica, pentru începerea unui proces de însănătoșire a Bisericii, să se interzică o perioadă aceste pelerinaje sau măcar să fie limitate cumva. Altfel, ne rătăcim și rătăcim și pe alții, ne înșelăm și înșelăm și pe alții. Dumnezeul idolatrilor nu există!

I: Haideți să nu mergem la extreme. Nu putem stopa, limita, cultul sfintelor moaște pentru că există anumite deviații idolatre, cum spuneți voi. Ar trebui, evident, să existe o catehizare intensă pe această temă, deci este rolul păstorilor de suflete să explice credincioșilor că această atingere de trupurile nedescompuse ale sfinților este un mod de comuniune cu Dumnezeu și nu o acțiune magică obscură. Și da, sînt foarte multe minuni pe care le fac sfintele moaște.

M: Dumnezeu face minuni pentru cei care cu credință se apropie și ating sfintele moaște, nu moaștele în sine, nici măcar sfinții. Nu neg existența unor minuni de acest fel, mi-aduc aminte de o minune foarte credibilă de-a sfîntului Nectarie, de-a lui Dumnezeu prin sfîntul Nectarie de fapt, cu un fost aviator, infirm pe viață după un accident aviatic, care s-a vindecat după atingerea moaștelui acestui sfînt. În plus, acest Nectarie este un sfînt revelat de Dumnezeu, nu inventat de preoți, de vreme ce preoții și ierarhii l-au executat, umilit cît a fost în viață și mai mult, iar atunci cînd i s-a descoperit trupul intact, preailuminații clerici l au îngropat la loc, crezînd că este blestemat. Timp de douăzeci ani l-au dezgropat și îngropat de mai multe ori, poate-poate… putrezește!

Cl: Fac o propunere și n-o fac în bășcălie. E o problemă de arhivare. Ar trebui ca fiecare relicvă sfîntă să aibă un număr de înregistrare și toate moaștele să fie consemnate într-un catalog digital, de unde credincioșii să se informeze înainte de închinarea la ele. Și asta pentru că aud mai nou că ar exista și moaște false…

I: Discuția începe să deraieze spre ridicol. Credinciosul adevărat nu are nevoie să se atingă de moaște ca să creadă, are nevoie de atingerea Duhului Sfînt, de harul necreat îndumnezeitor. Mergem și sărutăm sfintele moaște ale sfinților pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu prin sfinții săi. Sfintele moaște mărturisesc lucrarea necreată a harului lui Dumnezeu. El este cu noi. Deci haideți să concluzionăm…

Cr: Avem nevoie de a atinge, pentru că atingerea este un mod de comuniune, avem nevoie de a-L atinge pe Dumnezeu, de a fi în contact cu el, care este Dătătorul de viață. Avem nevoie de sfinții lui și de mărturia rămășițelor lor pămîntești, avem nevoie să ne atingem de ele, ca să-l atingem pe Dumnezeu. Dar, pentru a nu aluneca în diferite erezii, idolatrii, avem nevoie să cultivăm în noi cea mai mare virtute a creștinului care este discernămîntul (diakrisis).

Am pus punct simpozionului nostru, fără a avea în totalitate clarificată tema. Doar sfîntul Toma a rămas în mintea noastră cu actul său curajos de a-l pipăi pe Domnul, dar mai ales cu mărturia lui peste veacuri: Domnul meu și Dumnezeul Meu! 

Cristian Chivu este doctor în teologie al Facultății de Teologie a Universității „Aristotel“ din Salonic. Cea mai recentă carte publicată: Sf. Grigorie Palama, Opere complete, vol. VI, ediție bilingvă (traducere, note, introducere), Editura Gîndul Aprins, 2018.

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

traian basescu
Traian Băsescu, întrerupt în PE atunci când citea lista liderilor europeni vânduți lui Putin
Fostul președinte al României, Traian Băsescu, a fost întrerupt în Parlamentul European atunci când citea o listă cu foști oficiali europeni care au lucrat pentru Rusia.
Rareş Bogdan .  FOTO Mediafax
Rareș Bogdan cere primirea României în Schengen și avertizează: Nu ne obligați să jucăm și noi dur
Eurodeputatul PNL a cerut tuturor actorilor europeni să sprijine primirea în Spațiul Schengen a României și a lansat și un avertisment față de cei care se opun constant, vizată fiind mai ales Olanda.
parc fotovoltaic ocna mures jpg
Primul oraș din România care devine independent energetic. Clădirile publice din Ocna Mureș, alimentate cu energie verde
Orașul Ocna Mureș, din județul Alba, devine primul din România independent energetic, asigurându-și integral energia electrică necesară iluminatului stradal, clădirii primăriei, școlilor și serviciilor aferente administrației locale.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.