Nesimţire made in USA

Laurenţiu CÂRCOANĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 320 din 1 - 7 aprilie 2010
Nesimţire made in USA jpeg

„Fii atent la ăsta“ – i-am spus tatălui meu la ieşirea din restaurant, arătînd spre un domn gras care luase o scobitoare în gură şi ieşise cu ea din local arborînd o mutră mulţumită de om sătul. „Chiar aşa, umblă ăştia aici cu scobitorile-n gură?“ – l-am întrebat eu în continuare, nedumerit că în Fargo, Dakota de Nord nu toţi oamenii erau chiar aşa de civilizaţi pe cît păreau la prima vedere. Tatăl meu venise în America cu cinci ani înaintea mea, iar eu de-abia aterizasem. Aveam tendinţa să mă uit la orice american întîlnit pe drum cu admiraţie de parcă ar fi avut o aură în jurul capului. Scobitoarea din gura gentleman-ului cu pricina nu se potrivea cu stereotipul din mintea mea. A fost primul meu „şoc“ cultural la contactul cu „floarea Midwest-ului“. Asta se întîmpla acum 20 de ani.

De-atunci m-am dat pe brazdă. Şi nu în sensul că m-am apucat şi eu să merg prin oraş cu scobitoarea între dinţi. Pur şi simplu, aureolele pe care cu atîta naivitate le atribuisem concetăţenilor mei, au dispărut. Tatăl meu îmi explicase că scobitorile erau un fel de trataţie de după masă, aşa cum sînt bomboanele de mentă sau pastilele de ciocolată servite odată cu nota de plată. Scobitorile din restaurante sînt îmbibate cu aromă de scorţişoară şi le poţi ţine în gură şi o jumătate de oră că nu se duce gustul. Totuşi, mi-a venit greu să accept acest obicei. Şi acum, cînd îi văd pe unii cum se plimbă prin mall sau pe stradă cu scobitorile lor, nu mă abţin să nu zic în sinea mea: „ce nesimţiţi!“. Aromate sau nu, scobitorile sînt o modă specifică doar zonei. Tot aşa de specific, dar ceva mai răspîndit este şi obiceiul de a nu te îmbrăca adecvat pentru diferite ocazii. Odată am văzut la un spectacol de balet că doamna de lîngă mine venise încălţată cu cizme de cauciuc. La o nuntă, de fapt la masa dată după ceremonia religioasă, Randy, soţul unei prietene, a venit îmbrăcat în pantaloni scurţi şi în tricou, în timp ce majoritatea persoanelor prezente, inclusiv nevastă-sa, erau îmbrăcate de gală. În timp ce bea o bere (şi rîgîia discret) mi-a spus că-i place cravata mea. Ce era să-i răspund? Am zis şi eu ceva de genul „Randy, cred că aş fi fost şi eu mai confortabil în tricou, ca tine“. Altădată, la o alimentară, am dat peste o tipă în pantaloni de pijama şi încălţată cu nişte bocanci cu patru numere mai mari. Arăta ca şi cum s-ar fi repezit de-acasă într-o grabă nebună să cumpere corn-flakes şi a pus pe ea ce-a găsit la îndemînă. Sînt sigur că exact aşa se şi întîmplase. De fapt, într-una dintre reclamele la cafea de la televizor, apar doamne care vin la alimentară în zori de zi aşa cum le-a găsit sculatul din pat, să-şi umple ceaşca cu cafea direct de pe raft. Tipa asta era mai tare decît alea din reclamă, ea venise de cu seara să-şi asigure breakfast-ul.

Scobitorile între dinţi, ţinutele delăsătoare, chiar gesturile şi atitudinile pălesc în topul nesimţirii în comparaţie cu experienţele de pe şosele. Băgatul în faţă, virajele făcute fără a semnaliza, forţarea stopurilor încep să aibă efecte asupra stării de calm şi pace care îi caracterizează pe cetăţenii Midwest-ului. Iar pe cît te apropii de marile oraşe de pe Coasta de Est, pe atît trebuie să faci faţă unor surprize şi mai neplăcute: claxoane, invective, frîne bruşte, intimidări. Nici unul dintre oraşele pe care le-am vizitat de cînd sînt aici nu se compară însă cu Boston-ul. Am fost acolo pentru trei-patru zile la o convenţie şi am fost uluit de felul de-a fi al localnicilor. Nici urmă de scobitori afişate între dinţi, ţinutele de oraş erau în majoritate impecabile, iar împrejurimile – de o frumuseţe cultivată. Peste această urbe americană atît de veche plutea însă o nesimţire rece şi perfidă. De altfel, în marile aglomerări urbane, lumea tinde să fie mai nepăsătoare, mai egoistă şi mai rea, ilustrînd observaţia lui Jean Paul Sartre că „infernul sînt ceilalţi“. Cum ştiam că marea majoritate a bostonienilor sînt avocaţi, nici nu m-am mirat. În America, avocaţii fac bani grei exploatînd nesimţirea. Cîştigă şi împart cu tine un milion de dolari numai dacă ţi-ai vărsat cafea fierbinte pe pantaloni la McDonald’s.

Chiar a doua zi am văzut o scenă grăitoare cu un tinerel care a oprit un taxi la stop în centrul Bostonului. În cele cîteva secunde cîte i-au trebuit să se instaleze pe bancheta din spate, la semafor s-a făcut culoarea verde şi o doamnă elegantă dintr-o maşină enormă care venea tare din urmă a frînat scurt şi s-a pus instantaneu pe claxonat şi urlat. Tînărul a săltat mîna şi i-a arătat degetul mijlociu doamnei. Apoi ambele maşini au pornit în trombă.

Tineretul american, cel care vine acum din urmă, este lipsit de o educaţie solidă. Mai e şi victimizat psihic de tehnologia prin care interacţionează cu societatea în detrimentul socializării. Pare a fi predispus la nesimţire mai mult decît alte generaţii. O mulţime de tineri americani, pe cît de aroganţi, pe atît de ignoranţi, de la vedete pînă la simpli turişti, au redefinit stereotipul yankeului modern în Europa. Dar nici nu-i nevoie să călătoreşti ca să ai de-a face cu ei. Nu de puţine ori mi s-a întîmplat să primesc telefon acasă. Cînd răspund, vocea de la celălalt capăt al firului (mereu o voce de teenager) întreabă direct şi tăios: „who’s this?“. Înţeleg că probabil a greşit numărul, dar nici „hello“, nici nimic, şi cum poate să mă întrebe cine sînt, cînd chiar el a sunat? De regulă întreb şi eu cine e şi o ţinem aşa pînă cedează unul din noi. Alteori doar închid telefonul.

Cel mai enervant este însă atunci cînd telefonul sună şi cînd ridici receptorul, auzi un mesaj automat de la o firmă care încearcă să-ţi vîndă ceva. Sentimentul că cineva fără chip te consideră un hamster dresat, care o să stea răbdător să asculte un mesaj înregistrat, este revoltător! Sînt convins că cine a avut ideea asta ţine şi acum între dinţi o scobitoare mare cu aromă de scorţişoară.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

duckadam jpg
Helmut Duckadam, decorat post-moretm de președintele Iohannis
Preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul de decorare post-mortem a fostului portar Helmut Duckadam, a informat, miercuri, Administraţia Prezidenţială. Helmut Duckadam,
nsw police droguri putin png
Imagini cu Vladimir Putin au fost găsite de polițiști în pachetele unui traficant de droguri. Care sunt posibilele explicații
Un bărbat a fost arestat după ce a încercat să transporte droguri în valoare de 11 milioane de euro. O parte din pachetele în care se aflau drogurile aveau imaginea președintelui rus, Vladimir Putin.
Elena Lasconi Foto Mediafax jpg
Elena Lasconi răspunde acuzațiilor potrivit cărora își dorește să impună „propaganda LGBT”: „Sunt creștin-ortodoxă”. Ce spune despre trimiterea obligatorie a bărbaților români în războiul din Ucraina
Elena Lasconi, politician și fost jurnalist, a respins ferm marți seară, în cadrul emisiunii Sinteza Zilei de la Antena 3 CNN, o serie de acuzații apărute în timpul campaniei electorale, printre care și cele legate de susținerea unei presupuse „propagande LGBT”.
hot de timbre, Universul, 1924.jpeg
Pe 8 decembrie în urmă cu 100 de ani
Citind Universul de acum 100 de ani, două întâmplări mi-au sărit în ochi și mi s-au părut legate cumva.
Calin Georgescu Foto Mediafax (8) jpg
Scrisoarea dureroasă a unei foste vecine a lui Georgescu în Austria. „Îl cunosc. Renunț la cetățenie”
O româncă stabilită de mulți ani peste hotare prin căsătorie a transmis o scrisoare tulburătoare. Fostă vecină în Austria a soților Georgescu, femeia mărturișește
Mitin Universitate foto Vlad Ciobanu png
Mai mulți artiști ies în stradă la Universitate într-un manifest pro-democrație la inițiativa actriței Oana Pellea
Actrița Oana Pellea a anunțat că joi, la ora 20:00, la Universitate va avea loc o întâlnire-manifest pro-democrație la care vor participa mai mulți artiști.
Expoziție de materiale de construcții organizată la Cluj în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)
Marea Criză Economică: Producția de materiale de construcție în România anului 1931
Fenomenul de recesiune a pornit din SUA anului 1929 și a afectat întreaga planetă până-n 1939, rezolvarea găsită de oameni fiind un nou război.
Capitularea lui Osman Pașa (© Wikimedia Commons)
Cum a fost primită la București vestea luării Plevnei
O întâmplare din 1877, anul Războiului ruso-turc cu participarea extraordinară a României:
Helmuth Duckadam webp
Helmut Duckadam a fost decorat post-mortem de preşedintele Iohannis cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler
Preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul de decorare a lui Helmut Duckadam, miercuri, chiar în ziua în care acesta urmează să fie incinerat.