Nea Tomiţă, Auraş, Omul cu Şobolani...

Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Nebuna din cartier jpeg

Nea Tomiţă locuia în ghena blocului nostru şi avea o viaţă asemănătoare cu cea a de-acum celebrului Ion B. Doar că nu făcea colaje. În schimb cînta şansonete şi ştia pe de rost toate filmele neorealismului italian (desigur, nu cunoştea acest termen). În fiecare zi, îşi cumpăra un „celular“ de vodcă de la butic. Atît. În rest, dădea cu mătura în faţa ghenei şi avea grijă de doi cîini: Bobiţă şi Fetiţa. Spunea că s-a săturat de viaţa în ghenă, îşi amintea mereu de vremurile cînd avea o casă pe Popa Nan şi ameninţa din cînd în cînd că o să se sinucidă, dar nu-l băga nimeni în seamă. Era doar un moş sucit. Într-o zi, a plecat şi nu s-a mai întors.

Omul cu Şobolani era omul de serviciu de la celălalt bloc unde am stat. Îşi bătea sistematic consoarta, pe Viorica, care apărea ba cu un ochi vînăt, ba cu un picior şontorogind. Amîndoi beau de stingeau. Se certau într-o limbă bolovănoasă, care nu semăna mai deloc cu limba română, atunci cînd spălau cu furtunul covoarele locatarilor din bloc. La un moment dat, Omul cu Şobolani a dispărut. L-am întîlnit trei ani mai tîrziu: vindea reviste, trei la un leu, într-un tren personal.

Costică era cartonarul cartierului. Îl puteai vedea prin parcările din spatele blocurilor, mai ales cele cu supermarket-uri la parter, cărînd un cărucior plin cu cartoane – un soi de şandrama pe roţi. De la supermarket-uri colecta cutii goale. Nimeni nu ştia unde le vinde şi cîţi bani face pe ele. Era un bătrîn tăcut, ursuz, aplecat de spate de la căratul căruciorului, vreme de zece ani. Lumea spune că tot de la efortul fizic prea mare pentru vîrsta lui a făcut infarct şi a murit. După ceva timp, job-ul a fost preluat de fiul său, Auraş, iar căruciorul cu cartoane a reapărut pe Calea Moşilor. Spre deosebire de tată, Auraş vorbea cu oricine îi ieşea în cale. Mai mult vorbea, decît căra. Odată, mi-a povestit că a strîns o parte din banii de pe cartoane şi a fost în vacanţă, în Grecia. Cea mai mare tristeţe a lui – că n-are şi el o fată cu care să-şi împartă viaţa de cartonar.

Domnul Sandu e patron de butic şi e un om întreprinzător. A avut magazin cu haine în piaţa Obor (a se citi tarabă) şi ştie cum să-i „ungă“ pe toţi funcţionarii de la Primărie. La un moment dat, şi-a deschis şi un mini-market, dar nu i-a mers – chiria era prea mare. Însă buticul lui a rezistat timp de 20 de ani. Sandu era un om informat, citea presa şi avea tot felul de idei. Făcea promoţii ca să-şi atragă clienţi. Într-o iarnă geroasă, a băgat chiar şi vin fiert la pahar, însă a fost nevoit să renunţe, căci începuseră să se strîngă la buticul lui toţi drojdierii din cartier. Începusem să cred că Sandu e un fel de spirit care veghează etern, cu o atitudine managerială, asupra Căii Moşilor. Însă, doar într-o noapte, buticul său a fost transformat în Servicii funerare non-stop. De atunci, nu l-am mai văzut.

Toţi aceştia sînt oameni din cartierul meu. Oameni pe care i-am cunoscut, cu care m-am întîlnit pe stradă, cu care am stat de vorbă. Sînt ei nişte oameni obişnuiţi sau sînt nişte personaje? Şi, în fond, ce este un personaj? Iată una dintre întrebările la care acest dosar încearcă să răspundă.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.