Nea Ion şi bătrîna-principiu

Publicat în Dilema Veche nr. 418 din 16-22 februarie 2012
Re uniformizarea şcolară jpeg

De la teorie la practică, reportajul a fost pentru mine un drum destul de hurducăit, cu multe ezitări, poticniri, imitări de stil şi lecţii învăţate după ureche. Cum am început să scriu reportaje şi cum personaje descrise iniţial ca un simplu „nea Ion“ sau o banală „tanti Aglaia“ au evoluat înspre „bătrîna care de ani de zile urcă dealul spre biserică, devenind astfel un principiu“, este o poveste de mai bine de zece ani. 

A învăţa să faci un reportaj porneşte în primul rînd nu din manuale de tehnică, ci de la un mentor, care să ştie să-ţi atragă atenţia cînd entuziasmul creator te poate îndepărta de la un scop jurnalistic, înspre capcana pe care ţi-o întinde cuvîntul aşternut în goana penelului. 

Pentru mine acest mentor a fost Magdalena Boiangiu. Tranşantă fără a fi neîndurătoare, îmi explica de fiecare dată cum şi ce anume greşesc. „Asta este pură literatură“ – mi-a reproşat odată cînd, mîndră de mine, tocmai predasem un reportaj făcut la închisoarea Rahova. Vorbind cu deţinuţii, mergînd prin celulele lor, văzînd detalii ale vieţii de după gratii, mă lăsasem furată de literatură, presărînd întregul reportaj cu argoul deţinuţilor, zugrăvind pur şi simplu ceea ce văzusem, trecînd totul în revistă, fără a răzbate însă dincolo de vizual, fără a dubla astfel imaginea cu semnificaţia. Retrospectiv îmi dau seama că părea un reportaj făcut de cineva rămas pur şi simplu cu gura căscată, incapabil să perceapă de fapt realitatea obiectivă dinlăuntrul unei închisori.

Este inutil să povestesc enervarea simţită atunci pentru nerecunoaşterea „operei“ mele „de artă“. Bineînţeles, deşi bombănind, cel de-al doilea reportaj făcut printre deţinuţi, cel de la Penitenciarul Jilava, a lăsat pe plan secund descrierea, accentul căzînd pe semnificaţie. Ce însemna privarea de libertate, cum te transformă psihic acest lucru, cum devin deţinuţii fini manipulatori, trăgîndu-te, fără să-ţi dai seama, în jocul compătimirii şi ce senzaţii încearcă cineva, doar vizitator, cînd în spatele său se închid, una după una, grilaje grele de fier. 

Şi probabil a fost prima lecţie importantă în a scrie un reportaj. Jurnalistic, am învăţat să diminuez emoţiile personale, să exclud subiectivitatea percepţiei şi să caut acele detalii care ar fi avut într-adevăr o semnificaţie pentru cititor.

A doua lecţie importantă pe care am învăţat-o a fost „alegerea subiectului“. Am fost îndrumată să caut senzaţionalul acolo unde restul presei vedea doar un subiect fără rating. „Un preot baptist a deschis o şcoală pentru copiii romi din Ferentari“, sau „cluburile pensionarilor“, sau „dispariţia bibliotecilor de cartier“ sînt doar cîteva exemple de subiecte care – deşi fiecare în parte devine o piesă din marele puzzle al problemelor sociale din România – sînt de cele mai multe ori ignorate de mass media. Căci, după cum zis-a ratingul, pe cine interesează azi o şcoală de cartier, cînd subiectele fierbinţi, care hrănesc frustrări colective, sînt cele căutate, şi nu cele care duc înspre o notă de normalitate? 

„Senzaţionalul stă şi în faptul că un om a ajutat pe un altul“ – era (şi încă este) motto-ul de la care pornesc. Am învăţat astfel că, dacă într-un sat de munte, sărac şi plin de tensiuni interetnice, există totuşi un grup de tineri adolescenţi care au format, departe de tensiunile politice şi sociale, o şcoală pentru copiii romi, acesta este un subiect „senzaţional“. Senzaţional este şi cînd afli că oameni dintr-o anume comunitate rurală s-au săturat să mai aştepte „sprijinul statului“ şi şi-au luat toate problemele în propriile mîini, rezolvîndu-le, una cîte una, închegînd astfel şi comunitatea lor. Sau faptul că un primar ungur a fost re-re-ales într-un sat locuit de români. Senzaţionalul, am învăţat, poate fi astfel alcătuit din infirmări ale clişeelor.

A treia lecţie a fost dibuirea personajului dincolo de om. Şi-mi aduc aminte de ultimul descendent al legendarului Horea, întristat de diminuarea actuală a cultului pentru conducătorul răscoalei ţărăneşti, de un primar fan Bill Clinton care îşi făcuse biroul oval, sau de un japonez căsătorit şi stabilit într-un sat pierdut din Maramureş, obsedat de spălatul pe dinţi. De la taciturn la logoreic, fiecare ascunde cîte o poveste, omul putînd deveni în sine un subiect de reportaj, dacă ştii să-i respecţi tristeţile, bucuriile sau excentricităţile.  

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.