Ne pasă de poluare?
Teama nu se simte încă puternic în aer, în ciuda gazelor de eșapament și a mirosului din București. Efectele sale sînt subtile, consecințele asupra sănătății – nu mereu clare. De la începutul anului se vorbește însă tot mai mult despre cît de gravă e poluarea din București. Se scriu articole în presă, oamenii se declară indignați pe rețelele de social media, arătînd măsurători făcute prin aplicația Airly. Măsurători independente comandate de New York Times arată că Bucureștiul e mai poluat decît Beijingul. Valorile reale ale poluării nu sînt cunoscute cu certitudine, pentru că rețeaua de monitorizare din oraș are deficiențe, întreruperi sau nu măsoară anumiți poluanți, însă situația e, cu siguranță, foarte gravă – afirmă Alin Tănase, coordonator de campanii Greenpeace România. De altfel, „tocmai de asta sîntem în infringement din 2009. Comisia Europeană ne tot spune că trebuie să limităm expunerea populației cît mai mult. Am ajuns să fim trimiși la judecată în 2018 și încă nu s-au luat măsuri ca să se îmbunătățească concret calitatea aerului“, arată acesta.
Poluarea scurtează cu patru ani viața bucureștenilor, notează cel mai recent studiu al Institutului de Sănătate Publică. Primarul Capitalei contestă însă raportul, susținînd că datele prezentate de Institut au fost colectate pînă în 2017 și că în ultimii doi ani valorile au scăzut foarte mult. „Poluarea nu este în creștere, pentru că datele de la Agenția de Mediu nu relevă acest lucru“, a declarat Gabriela Firea, susținînd totodată că ea a luat măsuri în ultimii trei ani, dar că nu poate rezolva ce nu au făcut alți primari în zeci de ani. Într-o confruntare din ianuarie cu Costel Alexe, ministrul Mediului, Gabriela Firea i-a spus acestuia să-i tragă la răspundere pe parlamentarii PNL care ar fi blocat proiectele antipoluare, sugerîndu-i totodată să se mute din București dacă nu-i place cum miroase. Însă traficul în Capitală pare din ce în ce mai sugrumat, străzile nu au fost spălate sau aspirate de praf iarna aceasta, în ciuda vremii calde și uscate, arborii sînt tăiați din rădăcină după fiecare vijelie sau ploaie de gheață și nu sînt plantați alții în loc, iar Bucureștiul se umple de șantiere de construcții. Și, deși cauzele poluării țin, se pare, nu doar de gazele degajate în trafic, ci și de hidrogenul sulfurat degajat de arderile gunoaielor la gropile Chiajna-Rudeni, Vidra și Glina, aflate în imediata apropiere a Capitalei, Consiliul General a votat, pe 14 februarie 2020, achiziția unui teren pentru un incinerator de deșeuri. În aceeași zi în care se anunța, în București, un miting antipoluare.
„Tati, jandarmii respiră și ei tot aer poluat?“
Zăpada netopită e strînsă în mormane negre la colțul bulevardului. „Aer curat, nu oraș poluat!“, „Vrem schimbări politice, nu schimbări climatice“, „Nu e o glumă, poluarea ne sugrumă“, „Mai lasă mașina, mai mergi și tu pe jos“. Asta strigau vineri seară, pe 14 februarie, în jur de o sută de oameni, mergînd în marș de la Piața Unirii către Ministerul Mediului. (Inițial, marșul ar fi trebuit să pornească din fața Primăriei Generale a Capitalei, însă acolo se organizează de ani buni, în acte, adunări publice-fantomă ale Asociației Centrul Municipal pentru Dialog București.)
Majoritatea protestatarilor sînt foarte tineri, mulți liceeni inspirați de mișcarea Fridays for Future a Gretei Thunberg. Au mai venit cîțiva părinți cu copii mici și adulți cu biciclete. Un băiețel întreabă ingenuu: „Tati, jandarmii respiră și ei tot aer poluat?“ Cînd trecem prin Piața Constituției, doi domni în vîrstă se uită în jur la mulțime și rîd amar: „Aici trebuia să fie plin, dom’le, păi, dacă se organiza concert, imediat erau cîteva mii de oameni“. Nici o televiziune n-a sosit să facă un reportaj la fața locului. În fața Ministerului Mediului, pe un ecran apar, cu roșu, datele atmosferice: „București-Filaret, ora 18, temperatura 7 grade, vînt 1 km/h“. Atît. Nici un indicator privind poluarea. Secretarul de stat Mircea Fechet iese cu niște declarații, pare conștient de starea gravă a orașului și enumeră măsurile luate sau de care ar trebui Primăria să dispună.
Soluții pentru îmbunătățirea calității aerului există și „pot fi împărțite în două, pe termen scurt și pe termen lung“, îmi spune Alin Tănase de la Greenpeace. „Cele pe termen scurt, care pot fi implementate cît mai repede, țin de transport durabil (respectiv crearea de benzi unice pentru autobuze), protejarea spațiilor verzi existente și extinderea lor. În momentul de față, în București avem sub 10 metri pătrați de spațiu verde/cap de locuitor. Comisia Europeană impune un standard de 26 de metri pătrați, în vreme ce Organizația Mondială a Sănătății recomandă 50 de metri pătrați/cap de locuitor. De asemenea, mai sînt și măsuri ce țin de spălatul străzilor. Am observat că abia acum [la mijlocul lunii februarie – n.r.] au început să spele străzile, dar pînă acum nu au fost iarna aceasta.
Soluțiile pe termen mediu includ dezvoltarea de piste pentru biciclete și legarea lor, astfel încît să devină atractive pentru bicicliști. În momentul de față, e foarte greu să mergi cu bicicleta prin București, nu e sigur, nu ești protejat deloc, mergi umăr la umăr cu mașinile de pe șosea. Iar soluțiile pe termen lung înseamnă schimbarea flotei de autobuze. În momentul de față, încă avem 1.400 de autobuze diesel în București. Ideal ar fi să avem 100% flotă electrică. Tot o soluție pe termen lung ar fi modificarea Taxei Oxigen, taxa pentru mașini poluante, astfel încît să fie mult mai strictă și să elimine în special diesel-urile din oraș, pentru că produc foarte mult praf, în comparație cu mașinile pe benzină. Ideal ar fi să se interzică accesul mașinilor diesel în București, indiferent de norma de poluare. Și, de ce nu, se pot chiar interzice vînzarea sau înmatricularea mașinilor pe benzină, începînd din 2028 – atunci spunem noi că ar fi o dată bună pentru a introduce această măsură. Soluția noastră nu înseamnă să înlocuim toate mașinile de pe stradă cu mașini electrice, ci vrem ca orașul să devină pentru oameni, să se dezvolte spații pentru pietoni, piste de biciclete, sisteme de car-sharing, să eficientizăm transportul public, să se simtă o diferență, cînd te sui în autobuz, să știi că faci mult mai puțin decît ai face cu mașina personală.“
Întrebat dacă s-ar putea vedea rezultate în timpul unui singur mandat la Primăria București, Alin Tănase îmi spune că „da, cel puțin în privința măsurilor pe termen scurt și pe termen mediu“. Se pot face destul de multe într-un mandat, afirmă acesta, chiar pînă la înlocuirea flotei de autobuze, deși aceasta e o soluție mai degrabă pe termen lung.
Îmi mai spune că, deși pare că problema ține și de cetățeni, nu doar de autorități, aceasta e o „soluție falsă, pentru că acțiunea ar trebui să vină în primul rînd din partea autorităților. Bineînțeles că și cetățenii pot face anumite lucruri. Ar trebui să-și lase mașina acasă și să folosească transportul în comun, dar asta ține de eficientizarea acestuia, deci ne întoarcem la prima parte a discuției“. Cei de la Greenpeace, detaliază Alin Tănase, au o vorbă: „Natura nu poate vota, dar tu poți“, așa că, totuși, presiunea cetățenilor pe administrația orașului e importantă.
Înapoi la mitingul antipoluare, discut cu doi adolescenți. Isabela Butnariu și Victor Stan au venit tocmai din Constanța pentru a protesta. Nu li se pare că viitorul arată bine; sperau să atragă atenția altor orașe din țară unde poluarea e la cote mari. Sînt dezamăgiți de cît de puțini oameni au venit, pe net se anunțaseră mult mai mulți participanți. E Ziua Îndrăgostiților, iar fata tocmai a primit un buchet de lalele roșii. Se face tîrziu, secretarul de stat încă vorbește în fața ministerului. Tinerii pleacă.
Foto: Cristina Ștefan
