Ne e mai frică de singurătate decît de „onoare“

Dragoş NICOLAE
Publicat în Dilema Veche nr. 760 din 13-19 septembrie 2018
Ne e mai frică de singurătate decît de „onoare“ jpeg

Nu am nevoie de prieteni. Vreau să zic acum, la aproape 39 de ani. Sau poate că nu am nevoie de prieteni noi, nu pot să-mi dau seama. Prietenia e și greu de definit. Dacă știu exact ce înseamnă coleg, iubită sau soție, e mai greu să spun ce-i un prieten. Ce-l face să fie cel mai bun prieten sau cum împart prietenii pe criterii de apropiere și afecțiune. Am un prieten mai bun decît altul și ce face ca asta să fie posibil? Prieteniile mi s-au părut valoroase și necesare în copilărie și adolescență, cînd se formează grupurile în funcție de afinități, de activități comune sau pur și simplu la întîmplare. Prieteniile din viața de adult sînt altfel. Nu ne mai vedem săptămînal sau chiar zilnic, pentru că viețile noastre sînt acum foarte diferite.

Frecvența cu care mă întîlnesc cu prietenii e tot mai rară pe măsură ce trec anii, iar eu petrec mai mult timp pe mare decît pe uscat. Totuși, am prieteni cu care nu mă văd cu lunile, poate chiar cu anii, dar cu care păstrez o legătură aparent strînsă. Prietenia cu ei poate fi reluată oricînd, însă pentru scurtă vreme, și mi se pare menținută mai degrabă de imaginar și de trecut. Prietenii cu care mă vedeam la zile de naștere, la terase sau la terenul de baschet nu îmi lipsesc așa cum m-aș fi așteptat cu ani în urmă. Vreau să spun că absența lor fizică din viața mea nu mă afectează, atîta timp cît știu că ei există undeva. Mai întîi să clarific puțin. N-am făcut niciodată parte dintr-o gașcă, în mod „oficial“. Gașca de la facultate sau gașca cu care la un moment dat am împărțit o casă. Sau o cameră la cămin. Am stat cumva departe de găști, probabil pentru că, în momentul în care faci parte dintr-una, ai automat un rol pe care trebuie să ți-l asumi din cînd în cînd. De exemplu, la ziua unuia dintre ei, eu sînt cel care aduce vinul. Și de la care pot lipsi numai dacă am un motiv special. Așa că am preferat să fiu mai degrabă tangent cu un grup sau altul. Oricum, găștile ar putea fi doar o reminiscență a tribului ancestral, de care nu avem neapărat nevoie acum și care mai există pentru că oamenilor le e teamă să nu rămînă singuri și fără ajutorul celorlalți.

Trăim într-o epocă în care sîntem obligați să avem prieteni, reali și virtuali. Numărul de prieteni ne confirmă popularitatea. Și nu doar popularitatea, ci succesul. Practic, nici o realizare personală nu contează dacă nu e apreciată de prieteni. Și asta e iar o chestie greu de explicat. Imediat cum obținem ceva, simțim nevoia să împărtășim cu prietenii pe Facebook. Relațiile de prietenie sînt și nelipsite de competitivitate, ceea ce înseamnă că automat sînt o sursă de invidie. Invidia în grupurile de prieteni e ca gravitația, invizibilă și permanentă. O fi ea tabu, însă gîndește-te că cel mai bun prieten al tău a cîștigat la Loto și urmează să-și cumpere o vilă cu piscină într-o țară exotică, unde se va muta curînd și va avea o existență lipsită de griji și plină de plăceri. E greu să nu se strecoare un fir roșu de invidie, avînd în vedere că tu mai ai douăzeci de ani de plătit rata la garsonieră, deși într-o lume perfectă norocul prietenului ar trebui să fie exclusiv o sursă de bucurie. Sigur, aș putea continua cu exemplul asta exagerat, spunînd că într-o lume perfectă prietenul norocos ar plăti el rata la garsoniera mea, însă ce s-ar întîmpla dacă el are zece prieteni în aceeași situație? Gradul de invidie determină, probabil, calitatea relației și cantitatea de bîrfă pe care o generează în interiorul grupurilor de prieteni. Și asta face ca prieteniile să fie, în mod evident, nelipsite de compromisuri, pentru că ne e mai frică de singurătate decît de „onoare“, deși vom susține pînă la capăt contrariul. Însă n-aș zice că prieteniile din viața de adult sînt dominate doar de absență și invidie, pentru că există prietenii sincere și complet dezinteresate, motivate strict de plăcerea de a fi în compania acelui om. 

Dragoș Nicolae este jurnalist și lucrează la SOS Méditerranée France.

Foto: Mircea Struţeanu

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.