Ne-ai lăsat (cu) mască, 2020

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Să trăiţi, să ne conduceţi jpeg

Drama se amestecă uneori cu hazul şi năprasna cu vorba de duh. Nimic surprinzător aici. Sîntem tot noi, sîntem aceiaşi. Cei care spun bancuri porcoase la priveghi şi se scuză cu paharul în mînă că „şi răposatului i-ar fi plăcut să fim veseli”. Cei care se liniştesc că „nu e dracul chiar atît de negru” cu prăpastia sub ochi. Cei care cred că nu trebuie ratat nici un prilej de glumă – oricît de rău ales prilejul şi oricît de proastă gluma. (Să-l pomenim repede aici pe vectorul de conştiinţă Cristian Popescu-Piedone, vinovat individual într-un caz colectiv, care candidează la o primărie de sector cu sloganul „Aveţi grijă pe cine votaţi, să nu vă frigeţi şi de data asta”.) Nimic nu ne poate schimba, nici măcar o amărîtă de pandemie. Gama şi gala umorului românesc, de la băşcălie la poanta deşteaptă şi de la caricatură la memă, e un spectacol fără întrerupere. După cutremurul din 1977 au apărut, nu se ştie de unde, întrebarea pseudoenglezească de bune maniere „How zgudu you do?” şi răspunsul „Fine, tencui”. Tot în zilele acelea, opinia publică a făcut o grimasă de dezgust la auzul dialogului: „Cine l-a descoperit pe Toma Caragiu?” „Tot macaragiu’”. Pe atunci, lumea nu prea auzise de ceea ce psihologii numesc astăzi „mecanisme de coping”. Şi totuşi, lucrurile erau explicabile, chiar dacă te scîrbeau sau te contrariau. Prin rîs – fie el gros, mojic sau discret –, te descotoroseai de frică. Sau cel puţin încercai. Cu trei sau patru sute de ani în urmă, o bună parte dintre cei care asistau la execuţii rîdeau, se strîmbau şi spuneau glume deşucheate. Mecanismul era acelaşi. Şi reflecta fericirea de-a fi în jurul eşafodului, nu pe el.

Robinetul cu glumiţe deschis de COVID-19 curge de trei sferturi de an. Pe ţeavă se revarsă de la începutul lui martie ceva cu debit şi culoare variabile. La noi, dar nu numai. Uneori poanta e finuţă şi poartă în ea mici aluzii culturale. Alteori e frustă şi provoacă înroşirea pudibonzilor. Nu se mai ştie precis cine şi cum a început; şi nici nu contează. Important e să avem măcar un dram de îngăduinţă pentru coborîrea ţinutei şi a ştachetei. Ca strategie de apărare, s-ar putea ca rîsul să nu te salveze, dar măcar îţi dă putere să te aperi mai departe. Şi să speri că o să treci cu bine cumpăna, chiar dacă uneori îţi vine să proclami, ca în Caragiale, „Ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm”. Prin urmare, e permis să fim neghiobi în glumiţe şi să rostim/cîntăm cu impunitate „A-nceput de ieri să moară / Cîte-om”. Sau „Linu-i lin şi pangolin”. Sau „O, sole pandemio”. E permis să scriem sub pozele cu naţionala de fotbal „Sîntem prudenţi. Stăm acasă” pentru a saluta încă o ratare a calificării la fotbal. E permis să glumim pe seama măştii şi să ne amintim că „Zorro e singurul muritor care poartă mască spre a fi recunoscut”. E permis să constatăm că pe Publius Covidius îl mai cheamă şi Nasol. E permis (şi stupiduţ, da) să-i evocăm pe Covidiu Ioaniţoaia şi Covidiu Lipan-Ţăndărică. Şi e la fel de permis să constatăm că tradiţia măştii româneşti, fără să aibă vechime, mister şi nobleţe ca în Africa sau măcar Veneţia, se arată totuşi viguroasă. Mai ales la televizor. Cei trecuţi de 40 de ani ţin minte, fără îndoială, emisiunea Cu mască, fără mască de pe postul public, înaintaşa produselor de tip Masked Singer sau Te cunosc de undeva de astăzi. Ştafeta a fost preluată şi predată conform regulamentului de joc.

Pe de altă parte, nu e de mirare că vocabularul s-a dilatat în pandemie şi a făcut loc unor cuvinte despre care ne vom aminti cîndva poate cu un surîs, poate cu un frison. Şi aici s-a lucrat masiv şi jovial: „Tristan şi Izoleta”, „Izoleta misterioasă”, „Isoleta Bella din Taormina” „Romeo şi Izoleta”, „Trentin Quarantino” etc. Noile verbe au dărîmat la rîndul lor porţile dicţionarului şi au dat năvală: a termometriza, a carantina, a operaţionaliza, a temperaturiza, a colapsa, a izolaţiona (sic!). Unele vor rămîne, altele nu, în funcţie de măsura în care vor reuşi să se infiltreze în exprimare, mai cu seamă în cea prin viu grai. De multe ori însă, nu cuvintele sînt problema, ci felul cum le foloseşti. La sfîrşit de an 2020, după aproape zece luni de pandemie, pe ecranul memoriei personale rămîn cîteva nerozii rostite de un personaj care trece încă drept guru al presei, deşi a forţat limitele zoologiei şi a făcut găina să nască pui vii. Iată trei exemple din ghidul gîndirii de-a-ndoaselea: 1) „Omul nu s-a născut cu mască” (s-o fi născut cu vestă de piele, mai ştii?); 2) „Nici stalinismul, nici fascismul, nici faraonii, nici măcar mongolii nu au interzis oamenilor să iasă din case. Nici cele mai sinistre dictaturi nu ne ţineau în case”; 3) „Timp de două luni, tot ce-a cîştigat omul după ce-a ieşit din peşteră – şi prin Revoluţia Franceză – s-a dus dracului”.

Vorba lui Jan Hus la apropierea de rug a bătrînicii cu braţul de vreascuri: „O, sancta simplicitas”.

Radu Paraschivescu este scriitor.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.