Natura românului verde

Costel POPA
Publicat în Dilema Veche nr. 485 din 30 mai-5 iunie 2013
Natura românului verde jpeg

Românul, dacă vrea să urle, „urlă ca-n codru“, iar dacă vrea să-şi arunce gunoiul, aruncă „în fundu’ curţii“. Iată două forme tradiţionale de raportare la natură, metamorfozate de populaţia nou urbanizată în zgomotoase şi deseori extrem de poluante ieşiri la iarbă verde. Obiceiurile în sine sînt benigne, nu însă şi dacă sînt amplificate de moderne descoperiri în materie de urlat, prin boxele maşinilor purtătoare de muzică de voie bună, precum şi de gunoaiele aproape imposibil de biodegradat – omniprezentul plastic.

Aceste constatări mi-au fost prilejuite de o ieşire la „iarbă verde“. Aflat într-o îndepărtată zonă protejată, i-am întrebat pe nişte vecini de picnic de ce nu respectă regulile parcului natural în care ne aflăm şi în care muzica zgomotoasă era interzisă, acest lucru fiind tipărit în broşura primită de toţi vizitatorii. Una dintre persoanele respective mi-a răspuns, candid, arhetipal aş putea spune, că este în mijlocul pădurii şi că s-a săturat să păstreze liniştea, aşa cum este obligat să o facă la bloc. Recunosc, am rămas fără argument suplimentar, în afară de nevoia de linişte a păstrăvilor din rîu, dar nu am fost convingător (argumentul existenţei unei reguli fiind anihilat din start, regula fiind, pentru petrecăreţii în cauză, doar o formă fără fond).

Desigur, atît muzica de voie bună, cît şi plasticul ca atare nu sînt ceva rău (scriu acest articol în grădină, la o masă şi un scaun confortabile, din plastic). Intersecţia, însă, dintre diverse obiceiuri de comportament şi noile produse şi tehnologii de masă se poate dovedi, uneori, dezastruoasă. Exemple se pot da şi din alte zone sensibile, precum tăiatul pădurilor sau pescuitul excesiv. Nu nevoile de bază ale oamenilor au distrus pădurile sau au decimat sturionii din Dunăre, ci puterea – fără precedent în istoria omenirii – instrumentelor de tăiat copacii sau a sculelor de prins peşte, în aceleaşi mîini căutătoare de resurse. Nu impulsul de a arunca resturile în grădină ne dă senzaţia că ne îngropăm în gunoaie (deşi ar trebui să ne întrebăm ce se întîmplă în spatele unor blocuri care arată ca o ladă de gunoi; o fi asta o prelungire a obiceiului de a arunca resturile „în fundul curţii“?), ci perpetuarea acestui impuls cînd avem o doză sau un PET în mînă.

Argumentul meu relevă faptul că ne aflăm între două realităţi: un comportament tradiţional, adînc înfipt în noi, care priveşte natura strict utilitar (recipient al deşeurilor, producătoare de resurse, natură ce trebuie cucerită) şi recunoaşterea evidenţei că natura singură nu mai are capacitatea de a face faţă acestui instinct de exploatare. Cum ar putea păstrăvii din rîul Făgăraş să se apere împotriva buldozerelor ce amenajează cursul pentru construcţia microhidrocentralelor? Cum ar putea păsările din Deltă să se apere împotriva vînătorilor, a poluării şi a dezechilibrelor ecologice? Cum ar putea un ecosistem să se lupte cu betoanele şi blocurile noi, aşa cum se întîmplă în Delta Văcăreşti?

În mod natural, nu ne pasă de natură, valorizarea acesteia fiind mai degrabă o construcţie a civilizaţiei moderne, iar în România – cel mult o formă fără fond. Dar formele, chiar şi fără fond, au fost cele care au modernizat România în secolele XIX şi XX. Ce urmează, însă, în secolul XXI?

Modificarea Constituţiei şi drepturile naturii: forme necesare

Deşi Constituţia este documentul fundamental al statului român, natura în ansamblul ei nu reprezintă o temă constituţională decît în mică măsură, la capitolul despre bogăţiile şi resursele aerului şi ale solului. În acest sens, Coaliţia pentru Mediu din România – ce reuneşte principalele 70 de organizaţii de protecţia mediului din ţară – a organizat în această perioadă  o dezbatere pe tema modificării Constituţiei, din perspectiva protecţiei mediului.

Propunerile rezultate (www.coalitiapentrumediu.ro) în urma dezbaterii ar putea să pară foarte îndrăzneţe pentru spirite mai de dreapta şi chiar mai de stînga, dar aş vrea să subliniez că protejarea naturii nu a omorît încă pe nimeni. Desigur, ecocentrismul dus pînă la consecinţele lui ultime poate fi absurd şi chiar periculos pentru stomacul gurmanzilor, însă susţin o abordare contextuală şi lipsită de excese absolutiste.

Prima propunere este modificarea Art. 1 (3): „România este un stat de drept, democratic, ecologic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic, reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sînt garantate.“

În acest context, „stat ecologic“ este pe acelaşi nivel cu statul social şi se referă la ideea mai generală a unei relaţii armonioase între toate elementele întregului. Practic, ceea ce dorim este exprimarea acestei valori – recunoaşterea nevoii de echilibru ecologic. Aşa cum este afirmată şi ideea de stat social – în care educaţia, sănătatea, grija pentru persoane dezavantajate reprezintă o valoare supremă –, tot aşa, grija pentru natură şi accesul la ea reprezintă o valoare fără de care „drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane“ nu cred că se pot realiza.

A doua propunere importantă vizează un nou titlu în Constituţia României, inspirat din Constituţia Ecuadorului, referitor la Protecţia Naturii. Acest titlu ar statua drepturile naturii şi ale animalelor, ar defini mai bine răspunderea în cazul dezastrelor ecologice şi ar institui un avocat de mediu similar avocatului poporului.

Drepturile naturii

„Articolul (1): Natura – locul în care se manifestă existenţa vieţuitoarelor şi a omului – are dreptul la respectarea integrală a existenţei sale, la întreţinerea şi regenerarea ciclurilor sale de viaţă, structurilor, funcţiilor şi proceselor evolutive. Statul trebuie să ofere stimulente pentru persoanele fizice şi juridice, pentru a proteja natura şi pentru a promova respectul pentru toate elementele pe care le cuprinde un ecosistem.“

Da, natura are drepturi. Acest lucru deja se întîmplă, directiva UE referitoare la habitate şi cea referitoare la păsări stabilesc criterii foarte clare cu privire la protecţia acestora. Din acest motiv, de exemplu, România are deschisă procedura de infrigement pe nerespectarea Directivei Habitate în cazul construcţiilor de pe plaja Sulina. Textul constituţional ar consfinţi, într-o formă mai generală, ceea ce deja, într-o anumită măsură, legislaţia europeană ne obligă să facem ca stat membru.

Drepturile animalelor

„Articolul (4): Recunoscînd animalele ca fiinţe simţitoare şi sensibile, care percep suferinţa fizică şi psihică, Statul şi persoanele au obligaţia să asigure dreptul la o viaţă adecvată animalelor, respectul pentru animale şi demnitatea lor, luînd măsurile necesare pentru a le proteja.“

Nu, nu se vor închide toate firmele de deratizare şi nici nu vom fi transformaţi toţi în vegetarieni, ci este vorba, în primul rînd, despre bunăstarea animalelor în acord cu bunul-simţ şi cu tratatele internaţionale. Astfel, în conformitate cu articolul 13 din Tratatul de la Lisabona (documentul constituţional al UE), animalele sînt recunoscute ca „fiinţe simţitoare şi sensibile“. Această recunoaştere are puternice implicaţii legislative, cu atît mai mult cu cît articolul menţionat impune statelor membre UE să respecte cerinţele de bunăstare a animalelor. Articole constituţionale similare au şi Italia, Portugalia, Elveţia sau Germania, pentru a da doar cîteva exemple.

Ecocid = genocid

„Articolul (5): Ecocidul– acţiunea extensivă de a crea pagube importante, distrugerea sau pierderea de ecosistem(e) dintr-un anumit teritoriu, în urma acţiunilor umane sau din alte cauze, într-o asemenea măsură, încît bunăstarea locuitorilor acelui teritoriu a fost sau va fi sever diminuată – se va pedepsi prin privare de libertate.“

În ianuarie 2013, un comitet de cetăţeni din nouă ţări UE a lansat oficial iniţiativa cetăţenească „End Ecocide in Europe“, în Parlamentul European. Această iniţiativă vizează incriminarea ecocidului, inclusiv interzicerea accesului pe piaţă pentru produsele bazate pe ecocide în UE şi al investiţiilor în activităţi care cauzează ecocid.

La nivel internaţional, Curtea Penală Internaţională are în vedere ecocidul, dar doar pe timp de război. Articolul 8(2)(b)(iv) din jurisprudenţa Curţii condamnă „lansarea intenţionată a unui atac, cu cunoştinţa faptului că un astfel de atac va cauza (...) pagube severe, extinse şi pe termen lung asupra mediului înconjurător, care ar fi astfel în mod clar excesiv în raport cu avantajul direct şi concret al acţiunii militare respective.“ Dar, în mod curios, articolul este valabil doar pe timp de război, existînd însă încercări recente de a extinde aplicabilitatea acestuia şi pe timp de pace.

Avocatul naturii poporului

„Articolul (6): Avocatul naturii/de mediu (Green Ombudsman) este autoritatea publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică şi are drept scop apărarea drepturilor oamenilor privind respectarea naturii şi bunăstarii oamenilor în raportul acestora cu autorităţile publice.“

În calitate de Green Ombudsman (care poate fi de sine stătător sau poate fi un adjunct pe probleme de mediu al Avocatului Poporului), acesta ar investiga plîngerile referitoare la o gamă largă de aspecte de mediu, cum ar fi degradarea zonelor urbane verzi, poluarea fonică, acordarea de licenţe de instalaţii industriale individuale şi altele, mai ales cînd acestea sînt făcute cu complicitatea autorităţilor publice, aşa cum se întîmplă cel mai adesea.

Nu mă aştept ca aceste propuneri de modificare a textului constituţional să schimbe peste noapte natura românului, însă l-ar putea ajuta să privească altfel natura, astfel încît instinctele tradiţionale să fie domolite de conştiinţa faptului că natura deja a fost cucerită, iar acum ea trebuie ocrotită.

Costel Popa este preşedinte al Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis (www. ecopolis.org.ro). Centrul asigură secretariatul Coaliţiei pentru Mediu din România, o alianţă care cuprinde peste 70 de organizaţii nonguvernamentale de protecţia mediului din România.

Foto L. MUNTEAN

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?