Natura românului verde

Costel POPA
Publicat în Dilema Veche nr. 485 din 30 mai-5 iunie 2013
Natura românului verde jpeg

Românul, dacă vrea să urle, „urlă ca-n codru“, iar dacă vrea să-şi arunce gunoiul, aruncă „în fundu’ curţii“. Iată două forme tradiţionale de raportare la natură, metamorfozate de populaţia nou urbanizată în zgomotoase şi deseori extrem de poluante ieşiri la iarbă verde. Obiceiurile în sine sînt benigne, nu însă şi dacă sînt amplificate de moderne descoperiri în materie de urlat, prin boxele maşinilor purtătoare de muzică de voie bună, precum şi de gunoaiele aproape imposibil de biodegradat – omniprezentul plastic.

Aceste constatări mi-au fost prilejuite de o ieşire la „iarbă verde“. Aflat într-o îndepărtată zonă protejată, i-am întrebat pe nişte vecini de picnic de ce nu respectă regulile parcului natural în care ne aflăm şi în care muzica zgomotoasă era interzisă, acest lucru fiind tipărit în broşura primită de toţi vizitatorii. Una dintre persoanele respective mi-a răspuns, candid, arhetipal aş putea spune, că este în mijlocul pădurii şi că s-a săturat să păstreze liniştea, aşa cum este obligat să o facă la bloc. Recunosc, am rămas fără argument suplimentar, în afară de nevoia de linişte a păstrăvilor din rîu, dar nu am fost convingător (argumentul existenţei unei reguli fiind anihilat din start, regula fiind, pentru petrecăreţii în cauză, doar o formă fără fond).

Desigur, atît muzica de voie bună, cît şi plasticul ca atare nu sînt ceva rău (scriu acest articol în grădină, la o masă şi un scaun confortabile, din plastic). Intersecţia, însă, dintre diverse obiceiuri de comportament şi noile produse şi tehnologii de masă se poate dovedi, uneori, dezastruoasă. Exemple se pot da şi din alte zone sensibile, precum tăiatul pădurilor sau pescuitul excesiv. Nu nevoile de bază ale oamenilor au distrus pădurile sau au decimat sturionii din Dunăre, ci puterea – fără precedent în istoria omenirii – instrumentelor de tăiat copacii sau a sculelor de prins peşte, în aceleaşi mîini căutătoare de resurse. Nu impulsul de a arunca resturile în grădină ne dă senzaţia că ne îngropăm în gunoaie (deşi ar trebui să ne întrebăm ce se întîmplă în spatele unor blocuri care arată ca o ladă de gunoi; o fi asta o prelungire a obiceiului de a arunca resturile „în fundul curţii“?), ci perpetuarea acestui impuls cînd avem o doză sau un PET în mînă.

Argumentul meu relevă faptul că ne aflăm între două realităţi: un comportament tradiţional, adînc înfipt în noi, care priveşte natura strict utilitar (recipient al deşeurilor, producătoare de resurse, natură ce trebuie cucerită) şi recunoaşterea evidenţei că natura singură nu mai are capacitatea de a face faţă acestui instinct de exploatare. Cum ar putea păstrăvii din rîul Făgăraş să se apere împotriva buldozerelor ce amenajează cursul pentru construcţia microhidrocentralelor? Cum ar putea păsările din Deltă să se apere împotriva vînătorilor, a poluării şi a dezechilibrelor ecologice? Cum ar putea un ecosistem să se lupte cu betoanele şi blocurile noi, aşa cum se întîmplă în Delta Văcăreşti?

În mod natural, nu ne pasă de natură, valorizarea acesteia fiind mai degrabă o construcţie a civilizaţiei moderne, iar în România – cel mult o formă fără fond. Dar formele, chiar şi fără fond, au fost cele care au modernizat România în secolele XIX şi XX. Ce urmează, însă, în secolul XXI?

Modificarea Constituţiei şi drepturile naturii: forme necesare

Deşi Constituţia este documentul fundamental al statului român, natura în ansamblul ei nu reprezintă o temă constituţională decît în mică măsură, la capitolul despre bogăţiile şi resursele aerului şi ale solului. În acest sens, Coaliţia pentru Mediu din România – ce reuneşte principalele 70 de organizaţii de protecţia mediului din ţară – a organizat în această perioadă  o dezbatere pe tema modificării Constituţiei, din perspectiva protecţiei mediului.

Propunerile rezultate (www.coalitiapentrumediu.ro) în urma dezbaterii ar putea să pară foarte îndrăzneţe pentru spirite mai de dreapta şi chiar mai de stînga, dar aş vrea să subliniez că protejarea naturii nu a omorît încă pe nimeni. Desigur, ecocentrismul dus pînă la consecinţele lui ultime poate fi absurd şi chiar periculos pentru stomacul gurmanzilor, însă susţin o abordare contextuală şi lipsită de excese absolutiste.

Prima propunere este modificarea Art. 1 (3): „România este un stat de drept, democratic, ecologic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic, reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sînt garantate.“

În acest context, „stat ecologic“ este pe acelaşi nivel cu statul social şi se referă la ideea mai generală a unei relaţii armonioase între toate elementele întregului. Practic, ceea ce dorim este exprimarea acestei valori – recunoaşterea nevoii de echilibru ecologic. Aşa cum este afirmată şi ideea de stat social – în care educaţia, sănătatea, grija pentru persoane dezavantajate reprezintă o valoare supremă –, tot aşa, grija pentru natură şi accesul la ea reprezintă o valoare fără de care „drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane“ nu cred că se pot realiza.

A doua propunere importantă vizează un nou titlu în Constituţia României, inspirat din Constituţia Ecuadorului, referitor la Protecţia Naturii. Acest titlu ar statua drepturile naturii şi ale animalelor, ar defini mai bine răspunderea în cazul dezastrelor ecologice şi ar institui un avocat de mediu similar avocatului poporului.

Drepturile naturii

„Articolul (1): Natura – locul în care se manifestă existenţa vieţuitoarelor şi a omului – are dreptul la respectarea integrală a existenţei sale, la întreţinerea şi regenerarea ciclurilor sale de viaţă, structurilor, funcţiilor şi proceselor evolutive. Statul trebuie să ofere stimulente pentru persoanele fizice şi juridice, pentru a proteja natura şi pentru a promova respectul pentru toate elementele pe care le cuprinde un ecosistem.“

Da, natura are drepturi. Acest lucru deja se întîmplă, directiva UE referitoare la habitate şi cea referitoare la păsări stabilesc criterii foarte clare cu privire la protecţia acestora. Din acest motiv, de exemplu, România are deschisă procedura de infrigement pe nerespectarea Directivei Habitate în cazul construcţiilor de pe plaja Sulina. Textul constituţional ar consfinţi, într-o formă mai generală, ceea ce deja, într-o anumită măsură, legislaţia europeană ne obligă să facem ca stat membru.

Drepturile animalelor

„Articolul (4): Recunoscînd animalele ca fiinţe simţitoare şi sensibile, care percep suferinţa fizică şi psihică, Statul şi persoanele au obligaţia să asigure dreptul la o viaţă adecvată animalelor, respectul pentru animale şi demnitatea lor, luînd măsurile necesare pentru a le proteja.“

Nu, nu se vor închide toate firmele de deratizare şi nici nu vom fi transformaţi toţi în vegetarieni, ci este vorba, în primul rînd, despre bunăstarea animalelor în acord cu bunul-simţ şi cu tratatele internaţionale. Astfel, în conformitate cu articolul 13 din Tratatul de la Lisabona (documentul constituţional al UE), animalele sînt recunoscute ca „fiinţe simţitoare şi sensibile“. Această recunoaştere are puternice implicaţii legislative, cu atît mai mult cu cît articolul menţionat impune statelor membre UE să respecte cerinţele de bunăstare a animalelor. Articole constituţionale similare au şi Italia, Portugalia, Elveţia sau Germania, pentru a da doar cîteva exemple.

Ecocid = genocid

„Articolul (5): Ecocidul– acţiunea extensivă de a crea pagube importante, distrugerea sau pierderea de ecosistem(e) dintr-un anumit teritoriu, în urma acţiunilor umane sau din alte cauze, într-o asemenea măsură, încît bunăstarea locuitorilor acelui teritoriu a fost sau va fi sever diminuată – se va pedepsi prin privare de libertate.“

În ianuarie 2013, un comitet de cetăţeni din nouă ţări UE a lansat oficial iniţiativa cetăţenească „End Ecocide in Europe“, în Parlamentul European. Această iniţiativă vizează incriminarea ecocidului, inclusiv interzicerea accesului pe piaţă pentru produsele bazate pe ecocide în UE şi al investiţiilor în activităţi care cauzează ecocid.

La nivel internaţional, Curtea Penală Internaţională are în vedere ecocidul, dar doar pe timp de război. Articolul 8(2)(b)(iv) din jurisprudenţa Curţii condamnă „lansarea intenţionată a unui atac, cu cunoştinţa faptului că un astfel de atac va cauza (...) pagube severe, extinse şi pe termen lung asupra mediului înconjurător, care ar fi astfel în mod clar excesiv în raport cu avantajul direct şi concret al acţiunii militare respective.“ Dar, în mod curios, articolul este valabil doar pe timp de război, existînd însă încercări recente de a extinde aplicabilitatea acestuia şi pe timp de pace.

Avocatul naturii poporului

„Articolul (6): Avocatul naturii/de mediu (Green Ombudsman) este autoritatea publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică şi are drept scop apărarea drepturilor oamenilor privind respectarea naturii şi bunăstarii oamenilor în raportul acestora cu autorităţile publice.“

În calitate de Green Ombudsman (care poate fi de sine stătător sau poate fi un adjunct pe probleme de mediu al Avocatului Poporului), acesta ar investiga plîngerile referitoare la o gamă largă de aspecte de mediu, cum ar fi degradarea zonelor urbane verzi, poluarea fonică, acordarea de licenţe de instalaţii industriale individuale şi altele, mai ales cînd acestea sînt făcute cu complicitatea autorităţilor publice, aşa cum se întîmplă cel mai adesea.

Nu mă aştept ca aceste propuneri de modificare a textului constituţional să schimbe peste noapte natura românului, însă l-ar putea ajuta să privească altfel natura, astfel încît instinctele tradiţionale să fie domolite de conştiinţa faptului că natura deja a fost cucerită, iar acum ea trebuie ocrotită.

Costel Popa este preşedinte al Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis (www. ecopolis.org.ro). Centrul asigură secretariatul Coaliţiei pentru Mediu din România, o alianţă care cuprinde peste 70 de organizaţii nonguvernamentale de protecţia mediului din România.

Foto L. MUNTEAN

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.