Muzică şi extaz

Andrei DRĂGOIU
Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
Muzică şi extaz jpeg

Cînd eram în clasa a XI-a, era anul cu Festivalul Internațional „George Enescu“, 2009. Deși am fost mereu atras de muzica clasică, mai ales interpretată live, nu prea aveam bilete la acea ediție. Într-o zi m-a întrebat o prietenă dacă vreau să merg cu ea la concert la Sala Palatului, că ne lasă să intrăm dacă zicem că sîntem studenți la „Dinu Lipatti“ (ea chiar era). Nu m-am uitat peste program, am mers pur și simplu. După ce a intrat grosul gloatei, ne-am rugat de doamna de la intrare să ne lase și pe noi, și ne-a lăsat. În sală am identificat două locuri care nu se ocupaseră, prin rîndul 7, chiar în spatele lui Tudor Chirilă. Nu aveam nici o așteptare, nu aveam cum să fiu pregătit pentru ce a urmat.

În program au fost trei piese pe care nu le ascultasem în viața mea. Interpretate de una dintre cele mai bune orchestre din lume, Royal Concertgebouw Orchestra, sub bagheta lui Mariss Jansons. Au început cu uvertura operei Oberon de Weber. A fost de parcă ascultam pentru prima oară o orchestră. Volumul și subtilitățile nuanțelor, auzite la Sala Palatului, unde fix astea se pierd de obicei… Țin minte cum ne-am uitat unul la altul ca proștii, cu gurile căscate. Nu prea îmi mai amintesc ce a urmat, în mod sigur și o simfonie de Dvorák. Bănuiesc că o mare parte din uimirea și bucuria pe care le-am simțit au venit tocmai din faptul că acționaserăm improvizînd și, în loc să mergem la bere după ore, am mers la concert.

La final, cînd au cîntat la bis Dansul Ungar numărul 5 de Brahms, special ca să ne rupă gura, m-a bușit plînsul direct. Pînă și această piesă supercunoscută, interpretată la un nivel înalt, era emoționantă. Dinamic, tînguit, nuanțat, de parcă era un tablou care cînta. Am rămas prost, am plîns cu lacrimi de crocodil. Apoi am aflat că afară, în mașină, îi asculta și mama la radio, și făcea același lucru, plîngea și se bucura că măcar unul din noi a putut să îi asculte live. Uneori e bine să fii neatent, să faci lucruri spontane. Există șansa să fii surprins de rezultat.

A doua oară cînd mi s-a întîmplat ceva similar a fost la concertul Queen & Adam Lambert din vara trecută. Aici totuși aveam așteptări. De fapt, totul a fost o mare așteptare, pentru că am cumpărat biletele în prima zi în care s-a anunțat și au trecut multe luni pînă la concert. Bineînțeles, în tot acest timp, în capul meu era o bătălie între „nu e Freddie Mercury“ și „nu contează, sînt ceilalți“. Da, Freddie a fost unic și nu îl va înlocui nimeni niciodată, dar pînă la urmă nici nu cred că încearcă cineva. A venit și ziua solstițiului de vară, 21 iunie, în care aveam să aflăm cu toții cum sună live una dintre cele mai bune trupe ale tuturor timpurilor. Încă nu am cuvinte să descriu energia pe care am simțit-o cînd au intrat pe scenă și au început să cînte.

A fost un extaz permanent, un delir parcă. Frate, ăștia sînt chiar Queen. Emoția a venit în special din partea trupei, la melodii precum „Under Pressure“, în memoria lui David Bowie, care murise la începutul anului (e melodia mea preferată a tuturor timpurilor). Nici nu puteam să cînt, eram șocat să aud așa ceva live. Apoi a fost „Love of my life“, în care Freddie însuși a fost proiectat pe scenă, în dialog cu publicul, primul moment în care cred că mi-am dat seama că era real ce se întîmpla. Nici nu mai știu de ce plîngeam, că sîntem noi acolo sau că Freddie nu mai e… Poate conștientizam că e unul din cele mai magice momente pe care aveam să le trăiesc vreodată, dar era ceva natural oricum. E ciudat să vorbesc despre un punct culminant, întrucît totul se putea eticheta astfel. Totuși, la „Bohemian Rhapsody“ am înnebunit, pur și simplu. Pentru toate momentele în care auzeam piesa la radio și dădeam volumul la maximum, pentru karaoke-ul făcut pe această melodie, la mare, acum mulți ani, pentru cea mai complexă compoziție muzicală rock creată vreodată… am urlat cu lacrimi în ochi: Will you do the Fandango? 

Andrei Drăgoiu este absolvent al Leeds Metropolitan University, secția Art, Events, Performance, și în prezent lucrează la firma Harp&Loom, înființată de el în 2015.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivele cel mai des întâlnite pentru care se ajunge la divorț. Soluția oferită de un psiholog
Un studiu a dezvăluit motivele pentru care se ajunge cel mai des la divorț. Lipsa banilor este pe primul loc, dar și altele la care ne-am fi așteptat. Psihologul Maria Teherciu vine cu explicații
image
Cum salvezi situația dacă explodează un cauciuc al mașinii în mers. Sfaturi esențiale de la un fost polițist VIDEO
Explozia cauciucului, în timpul mersului, poate fi o experiență foarte periculoasă. Multe accidente grave s-au produs în urma acestei situații. Iar frânarea bruscă te-ar putea costa viața.
image
Orașul important din România unde nu există ambuteiaje în trafic. Cum explică situația celebrul pilot Titi Aur
Dacă la Brașov traficul era infernal încă din 2000, acum acesta este orașul din România în care se circulă cel mai bine la orele de vârf, în special în zonele centrale. Titi Aur a explicat de ce

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.