Muze. Gemüse*

Publicat în Dilema Veche nr. 958 din 18 august – 24 august 2022
image

În urmă cu cîteva zile, l-am luat pe băiețelul meu și am mers împreună pe dealuri, în căutare de plante. Datorită prietenilor care se ocupă mult mai profesionist decît mine cu înțelesul și culesul plantelor medicinale, am început și eu să descopăr lumea aceasta. Acolo unde am mers noi, căutam cimbrișor și șovîrf mai ales. Am urcat cu mașina o pantă destul de abruptă, am dat de o turmă de oi, ne-am depărtat de ele, în cele din urmă am oprit mașina în mijlocul cîmpului. 

De data aceasta, mi-am dorit să culeg nu doar plante, dar și sunete. Mi-am așezat recorderul lîngă o tufă de mărăcini și l-am lăsat acolo. Am găsit cimbrișor în floare și, cu bucurie, am început să umplu traista. 

Toată scena pare naturală, chiar și mie mi se pare firesc, acum, ca din primăvară și pînă toamna tîrziu să tot culeg plante și sunete de prin grădină, de pe dealuri. Dar, în urmă cu doar doi-trei ani, nu prea aveam habar de ritmurile naturale; nu prea mă interesau, de ce să le dau atîta atenție? Nu mîncam neapărat în funcție de anotimp, ceaiurile mi le cumpăram de la plafar, să merg la munte însemna să fac alpinism sau drumeții.

Și iată-mă în situația de a avea o casă la sat, între dealuri, de a trăi lîngă o grădină și de a deveni, vrînd-nevrînd, mult mai sensibilă la tot ce se întîmplă în natură. 

Cînd am început viața aceasta (cum ziceam, nu cu atît de mult timp în urmă), m-am lăsat prinsă de tot felul de idei-capcană. Mi-au trecut ca vîrtejuri prin minte că am nevoie de un statut diferit, aici, la sat, că neajunsurile financiare sînt mult mai vizibile, că nu putem renova casa atît de repede ca vecinii noștri, că ce am făcut profesional pînă în prezent nu are nici o valabilitate în contextul rural. Mă lăsam absorbită de un torent social și personal căruia nu știam să-i fac față și mă simțeam cam descoperită în fața unor oameni necunoscuți, dar care cereau de la mine tot ce nu eram sau nu făcusem pînă la momentul mutării la sat. 

Mi-a luat ceva timp pînă să mă echilibrez. Toamna trecută, mi-am dat seama că unul dintre modurile în care pot să-mi apropii spațiul grădinii este ascultarea atentă. M-am așezat în solarul improvizat de soțul meu, printre roșii aproape uscate, și-am stat. Treceau pe lîngă mine gîze de tot felul, plantele foșneau în legea lor, oile din curtea vecină mai trăgeau cîte un clinchet. Nimicul acesta sonor, bucurîndu-se de toate atuurile anonimatului și lipsei de spectacular, a însemnat regăsirea practicii mele artistice și, pînă la urmă, împăcarea cu statutul social reprezentat de ea, poate chiar cu remunerația financiară care nu poate depăși anumite plafoane.

La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.

Schimbarea atît de radicală a mediului m-a îndreptat înspre chestionarea deciziei de a trăi ca artist, înspre o depersonalizare (temporară) menită să mă aducă, în sfîrșit, „în rîndul lumii”. Să fim și noi oameni normali. 

Ce n-am știut înainte de sat și ce știu acum sigur este că, oriunde te-ai duce în lumea asta, de tine însuți nu scapi. Idealul „omului normal”, împăcat cu sine însuși, avînd măsura propriei existențe și firi, este, pentru mine, la fel de încețoșat aici ca oriunde altundeva.

Însă, în continuarea deciziei de a rămîne în locul acesta, au apărut alte structuri afective și, de asemenea, alte ritmuri – zilnice și anuale. 

Casa, cumpărată de pe OLX, culmea consumerismului contemporan, a devenit acasă. Un simplu act de proprietate, complet străin de mine, a transformat un loc necunoscut și nedorit într-un spațiu emoțional, un loc al vieții, un loc al meu.

Pămîntul care o înconjoară a devenit grădina noastră, locul atîtor lupte și împliniri. Din curiozitate și datorită proximității, am început să culeg plante, iar ceaiurile noastre zilnice înseamnă acum și o esențializare a modului în care soțul meu gîndește grădina, nu neapărat din perspectiva eficienței în agricultură, ci urmărind biodiversitatea. Mentă, roiniță, busuioc, coada-șoricelului, cicoare, soc, traista-ciobanului, liliac, gălbenele, urzică moartă albă și roșie, urzică vie, păpădie, precum și alte plăntuțe din flora spontană al căror nume l-am uitat, despre care am citit pe Wikipedia că au fost folosite în tot felul de moduri pe parcursul timpului. Primăvara aceasta am cules continuu plante din grădina noastră, mirîndu-mă de ciclicitatea lor atît de precisă, de apariția lor ca într-un dans, în care fiecare pas lasă loc pentru următorul și următorul...

Cînd copilul acceptă invitații de la mine sau de la prieteni, ajungem și pe dealuri și-acolo, din nou, întîlnesc plante pe care nu le luam în considerare, nu știam ce să fac cu ele. Sînziene, sunătoare, vindecea, șovîrf, cimbrișor, măceș, răchitan, lumînărică, țintaura etc. Îmi place acum lumea aceasta, care îți cere să fii prezent în momentul potrivit pentru cules, admirat sau ascultat. Culeg și plante, culeg și sunete. De multe ori, recorderul mă acompaniază în plimbări, îl las să asculte și-apoi pun sunetele acestea deoparte, să știu că le am acolo, cînd memoria sau vreo idee artistică are nevoie de ele.

Mă gîndeam recent că sunetele acestea sînt repetitive, că nu se schimbă de la an la an. Dar e un gînd perfid acesta, unul care te îndepărtează de viața naturii, chiar de premisa ascultării atente, cea care poate însemna atît de mult pentru auz, minte și suflet. 

Așa că iată-mă pe deal, culegînd cimbrișor, bucurîndu-mă de plantele mici și înmiresmate, de prezența noastră acolo, împreună cu ele. Darurile unei vieți destul de dure, care îmi cere o implicare mai mare și mai neașteptată decît aș fi bănuit atunci cînd am deschis anunțul pe OLX.

Ascult sunetele cîmpului, bîzîitul gîzelor pe lîngă mine, îmi mai trag cîte-o palmă să nu mă piște goangele, ascult și sunetul palmei lovindu-se de ea însăși, la cîțiva metri mai încolo foșnește pădurea, copilul pornește avaria la mașină. Sînt aici. 

* Numele inițiativei de artă și grădinărit ecologic imaginată de noi, Maria și Vlad, odată cu mutarea la sat.

Maria Balabaș este muziciană și jurnalistă radio și locuiește acum într-un sat din Transilvania.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Catrinel Dumitrescu si Mircea Diaconu in Buletin de Bucuresti jpg
Visurile neîmplinite ale lui Mircea Diaconu. Răspuns înduioșător la întrebarea „Cum v-ați trăi ultima săptămână de viață?”
„Doamne! M-aș duce repede acasă, ca să mi se întâmple acolo, să nu fiu printre străini” – a răspuns Mircea Diaconu când a fost întrebat cum și-ar trăi ultima săptămână din viață. Îndrăgitul actor a dezvăluit și lista de visuri pe care nu și le-a îndeplinit.
image png
Totul despre operația de blefaroplastie. Cauze, costuri și recuperare
După ce s-a vehiculat că președintele Klaus Iohannis și-ar fi făcut o operație de blefaroplastie, tot mai multe persoane se întreabă ce este, cum se face și cât costă?
image png
Irina Margareta Nistor, șocată de moartea lui Mircea Diaconu. Cum a aflat că actorul nu mai este printre noi
Mircea Diaconu s-a stins din viață în urmă cu o zi, pe data de 14 decembrie. Actorul a murit cu câteva zile înainte de a împlini 75 de ani, iar apropiații săi au fost șocați de decesul acestuia. Printre ei s-a numărat și Irina Margareta Nistor.
surori minore violate de tata jpg
Țara în care abuzul copiilor ar putea deveni legal. Căsătoria cu fete de 9 ani, la un pas să fie permisă
Propunerile stârnesc îngrijorări în rândul grupurilor de drepturile omului, care avertizează că acestea ar putea încuraja violul și abuzul asupra copiilor.
dan petrescu fb1 jpeg
Zaharia Stancu   Foto Revista Teatrul nr 12 1974 png
Zaharia Stancu, „intelectualul oportunist“ care nu l-a uitat pe „Darie“
De la activismul socialist din perioada interbelică, la succesul literar obținut sub egida realismului socialist și până la controversa privind compromisurile politice, Zaharia Stancu rămâne o figură aparte a literaturii române.
Arges 1 jpg
Ionuţ Cosmin Culcuş a devenit cunoscut în toată ţara! A salvat un bărbat care s-a înecat cu mâncare
Bravo lui! Elev la Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” din Câmpina şi originar din Mioveni, Ionuţ Cosmin Culcuş a devenit cunoscut în toată ţara. Recent, tânărul a salvat viaţa unui bărbat care se înecase cu mâncare la o terasă, scrie adevarul.ro.
Banner Silviu Biris
TRAGERI LOTO LOTERIA ROMANA
Numerele câștigătoare ale tragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc de duminică, 15 decembrie
Au fost stabilite numerele câștigătoare la tragerile Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc de duminică, 15 decembrie. La tragerile loto de joi, Loteria Română a acordat 18.282 de câștiguri în valoare totală de peste 1,52 milioane de lei.