Muze. Gemüse*

Publicat în Dilema Veche nr. 958 din 18 august – 24 august 2022
image

În urmă cu cîteva zile, l-am luat pe băiețelul meu și am mers împreună pe dealuri, în căutare de plante. Datorită prietenilor care se ocupă mult mai profesionist decît mine cu înțelesul și culesul plantelor medicinale, am început și eu să descopăr lumea aceasta. Acolo unde am mers noi, căutam cimbrișor și șovîrf mai ales. Am urcat cu mașina o pantă destul de abruptă, am dat de o turmă de oi, ne-am depărtat de ele, în cele din urmă am oprit mașina în mijlocul cîmpului. 

De data aceasta, mi-am dorit să culeg nu doar plante, dar și sunete. Mi-am așezat recorderul lîngă o tufă de mărăcini și l-am lăsat acolo. Am găsit cimbrișor în floare și, cu bucurie, am început să umplu traista. 

Toată scena pare naturală, chiar și mie mi se pare firesc, acum, ca din primăvară și pînă toamna tîrziu să tot culeg plante și sunete de prin grădină, de pe dealuri. Dar, în urmă cu doar doi-trei ani, nu prea aveam habar de ritmurile naturale; nu prea mă interesau, de ce să le dau atîta atenție? Nu mîncam neapărat în funcție de anotimp, ceaiurile mi le cumpăram de la plafar, să merg la munte însemna să fac alpinism sau drumeții.

Și iată-mă în situația de a avea o casă la sat, între dealuri, de a trăi lîngă o grădină și de a deveni, vrînd-nevrînd, mult mai sensibilă la tot ce se întîmplă în natură. 

Cînd am început viața aceasta (cum ziceam, nu cu atît de mult timp în urmă), m-am lăsat prinsă de tot felul de idei-capcană. Mi-au trecut ca vîrtejuri prin minte că am nevoie de un statut diferit, aici, la sat, că neajunsurile financiare sînt mult mai vizibile, că nu putem renova casa atît de repede ca vecinii noștri, că ce am făcut profesional pînă în prezent nu are nici o valabilitate în contextul rural. Mă lăsam absorbită de un torent social și personal căruia nu știam să-i fac față și mă simțeam cam descoperită în fața unor oameni necunoscuți, dar care cereau de la mine tot ce nu eram sau nu făcusem pînă la momentul mutării la sat. 

Mi-a luat ceva timp pînă să mă echilibrez. Toamna trecută, mi-am dat seama că unul dintre modurile în care pot să-mi apropii spațiul grădinii este ascultarea atentă. M-am așezat în solarul improvizat de soțul meu, printre roșii aproape uscate, și-am stat. Treceau pe lîngă mine gîze de tot felul, plantele foșneau în legea lor, oile din curtea vecină mai trăgeau cîte un clinchet. Nimicul acesta sonor, bucurîndu-se de toate atuurile anonimatului și lipsei de spectacular, a însemnat regăsirea practicii mele artistice și, pînă la urmă, împăcarea cu statutul social reprezentat de ea, poate chiar cu remunerația financiară care nu poate depăși anumite plafoane.

La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.

Schimbarea atît de radicală a mediului m-a îndreptat înspre chestionarea deciziei de a trăi ca artist, înspre o depersonalizare (temporară) menită să mă aducă, în sfîrșit, „în rîndul lumii”. Să fim și noi oameni normali. 

Ce n-am știut înainte de sat și ce știu acum sigur este că, oriunde te-ai duce în lumea asta, de tine însuți nu scapi. Idealul „omului normal”, împăcat cu sine însuși, avînd măsura propriei existențe și firi, este, pentru mine, la fel de încețoșat aici ca oriunde altundeva.

Însă, în continuarea deciziei de a rămîne în locul acesta, au apărut alte structuri afective și, de asemenea, alte ritmuri – zilnice și anuale. 

Casa, cumpărată de pe OLX, culmea consumerismului contemporan, a devenit acasă. Un simplu act de proprietate, complet străin de mine, a transformat un loc necunoscut și nedorit într-un spațiu emoțional, un loc al vieții, un loc al meu.

Pămîntul care o înconjoară a devenit grădina noastră, locul atîtor lupte și împliniri. Din curiozitate și datorită proximității, am început să culeg plante, iar ceaiurile noastre zilnice înseamnă acum și o esențializare a modului în care soțul meu gîndește grădina, nu neapărat din perspectiva eficienței în agricultură, ci urmărind biodiversitatea. Mentă, roiniță, busuioc, coada-șoricelului, cicoare, soc, traista-ciobanului, liliac, gălbenele, urzică moartă albă și roșie, urzică vie, păpădie, precum și alte plăntuțe din flora spontană al căror nume l-am uitat, despre care am citit pe Wikipedia că au fost folosite în tot felul de moduri pe parcursul timpului. Primăvara aceasta am cules continuu plante din grădina noastră, mirîndu-mă de ciclicitatea lor atît de precisă, de apariția lor ca într-un dans, în care fiecare pas lasă loc pentru următorul și următorul...

Cînd copilul acceptă invitații de la mine sau de la prieteni, ajungem și pe dealuri și-acolo, din nou, întîlnesc plante pe care nu le luam în considerare, nu știam ce să fac cu ele. Sînziene, sunătoare, vindecea, șovîrf, cimbrișor, măceș, răchitan, lumînărică, țintaura etc. Îmi place acum lumea aceasta, care îți cere să fii prezent în momentul potrivit pentru cules, admirat sau ascultat. Culeg și plante, culeg și sunete. De multe ori, recorderul mă acompaniază în plimbări, îl las să asculte și-apoi pun sunetele acestea deoparte, să știu că le am acolo, cînd memoria sau vreo idee artistică are nevoie de ele.

Mă gîndeam recent că sunetele acestea sînt repetitive, că nu se schimbă de la an la an. Dar e un gînd perfid acesta, unul care te îndepărtează de viața naturii, chiar de premisa ascultării atente, cea care poate însemna atît de mult pentru auz, minte și suflet. 

Așa că iată-mă pe deal, culegînd cimbrișor, bucurîndu-mă de plantele mici și înmiresmate, de prezența noastră acolo, împreună cu ele. Darurile unei vieți destul de dure, care îmi cere o implicare mai mare și mai neașteptată decît aș fi bănuit atunci cînd am deschis anunțul pe OLX.

Ascult sunetele cîmpului, bîzîitul gîzelor pe lîngă mine, îmi mai trag cîte-o palmă să nu mă piște goangele, ascult și sunetul palmei lovindu-se de ea însăși, la cîțiva metri mai încolo foșnește pădurea, copilul pornește avaria la mașină. Sînt aici. 

* Numele inițiativei de artă și grădinărit ecologic imaginată de noi, Maria și Vlad, odată cu mutarea la sat.

Maria Balabaș este muziciană și jurnalistă radio și locuiește acum într-un sat din Transilvania.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

panouri fotovoltaice
Zeci de mii de panouri fotovoltaice stau nefolosite în depozitele din Europa. De ce nu sunt instalate
Zeci de mii de panouri fotovoltaice stau nefolosite în depozitele din Europa, tocmai când continentul se confruntă cu o criză energetică fără precedent.
simo instagram jpg
La mulți ani, Simona Halep! Campioana noastră împlinește azi 31 de ani. Un an tumultuos în viața sportivei
Tenismena română își sărbătorește astăzi, 27 septembrie, ziua de naștere. Ce schimbări i-a adus în viață anul 2022.
Misiunea DART FOTO NASA/Johns Hopkins Applied Physics Lab
NASA a lovit intenţionat un asteroid, o premieră pentru omenire: „Pământenii pot dormi liniştiţi” VIDEO
Dimorphos are aproximativ 160 de metri în diametru şi nu reprezintă nicio ameninţare pentru planeta noastră. Este de fapt satelitul unui asteroid mai mare în jurul căruia a efectuat o rotaţie completă.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.