„Mulţi spun că vor să revină“ – interviu cu Dragoş ASAFTEI

Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
„Mulţi spun că vor să revină“ – interviu cu Dragoş ASAFTEI jpeg

Anul trecut, împreună cu Alex Filip (blogger şi proprietar al agenţiei Eventur), fotojurnalistul Dragoş Asaftei a început un proiect numit Travelers of Bucharest (facebook.com/tobucharest). Au pornit pe străzi, au fotografiat oameni şi au strîns poveştile turiştilor care ne vizitează Capitala, încercînd să afle ce facem bine şi ce nu, ce le place şi ce am putea îmbunătăţi.

Este Bucureștiul un oraș atrăgător pentru turiștii din alte țări?

Este, tocmai de aceea și numărul lor se află într-o creștere continuă și considerabilă de la an la an. Ne-am întîlnit pînă acum cu mai bine de 1700 de turiști străini, am stat de vorbă cu fiecare dintre ei și am reușit să aflăm care-s motivele pentru care vin ori revin la noi în țară. Mulți dintre turiști sînt surprinși de ce găsesc aici, pentru că de cele mai multe ori vin cu așteptări foarte joase. Pleacă încîntați din București și spun că vor să revină, iar asta-i una dintre cele mai bune „reclame“ pe care le putem avea.

Care este povestea Travelers of Bucharest?

Alex Filip mi-a povestit, la începutul lui 2015, despre o idee legată de turiștii care vin în București. Ne-am aşezat împreună la masă și așa a ieșit Travelers of Bucharest, un „Humans of New York“ readaptat, ale cărui scopuri sînt să afle motivele pentru care străinii aleg capitala țării noastre ca destinație și să schimbe mentalitățile localnicilor. Mulți bucureșteni sînt încă dezamăgiți de orașul lor și văd mai degrabă părțile rele, decît cele bune, care încep să fie din ce în ce mai cuprinzătoare. E de înțeles, dacă stai să te gîndești puțin, dar și Alex, și eu credem că identificînd părțile bune și îmbunătățindu-le pe celelalte, putem schimba mai multe lucruri, decît ochind doar lucrurile negative.

Ieșim săptămînal pe străzile orașului să discutăm cu turiștii străini și să cunoaștem Bucureștiul prin perspectiva lor, cu părți bune sau mai puțin bune. Străinii sînt foarte deschiși. Rar sîntem refuzați. Stăm uneori chiar și jumătate de oră de vorbă cu ei și ne bucurăm să vedem cum ne povestesc cu o foarte mare relaxare despre experiența lor în București ori despre altele trăite în țara lor ori în călătoriile prin lume. E drept că mai sînt situații în care oamenii ne privesc cu reticiență. Probabil că unii încă mai cred că Bucureștiul e locul în care sigur vei fi tîlhărit. Noi zicem că nu mai e așa – şi la fel și străinii care inițial vin cu teamă, iar apoi își dau seama că nu e vorba decît de o imagine mai veche, dar care s-a întipărit bine în memoria colectivă.

Cred că e important mai degrabă cu ce impresii pleacă turiştii. Majoritatea ne povestesc că sînt foarte încîntați de oraș și că au de gînd să revină ori să îl recomande apropiaților. Festivalurile din București atrag foarte mulți turiști. Festivalul „George Enescu“ e cel mai bun exemplu. Am văzut de curînd foarte mulți turiști la B-FIT In The Street, dar și la Street Delivery. Semn că astfel de evenimente sînt de interes pentru străini. În drumul către titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021, ARCUB pregătește o serie extrem de atractivă de evenimente culturale dedicate atît locuitorilor, cît și străinilor. Iar rezultatele nu încetează să apară.

Acum mai mulți ani, se spunea că străinii vin aici mai ales pentru viața de noapte. Mai e valabil acest lucru și acum?

Da, cu siguranță. Mai ales vara, Centrul Vechi e plini de străini. Mulți ne zic că vin aici ca să petreacă și spun că Bucureștiul e superior altor capitale la acest capitol. Turiști din Israel ori Germania, unde petrecerile-s la ele acasă, vin aici și ne zic că se simt tare bine. Viața de noapte este, cu siguranță, una dintre atracțiile Bucureștiului pentru străini.

Îi atrage și oferta culturală a Bu­cu­reș­tiu­lui?

Sînt atrași de oferta culturală, așa cum povesteam mai devreme, însă vorbind strict de muzee, auzim de multe ori dezamăgiri. Ba din cauza programului anapoda, ba din cauza faptului că tururile ghidate prin muzee nu sînt foarte atractive. Cred că mai avem noi de învățat în­tîi la acest capitol, iar abia apoi să avem pretenții ca străinii să găsească adevărate puncte de interes în muzee. E drept că avem cîteva care au început să ridice ștacheta – „Antipa“, Muzeul Național de Artă, Muzeul Cotroceni –, dar e nevoie în continuare de mai multă voință din partea tuturor.

Aţi realizat, de asemenea, şi o hartă turistică a Bucureştiului, şi o aplicaţie pentru telefon.

După ce mai mulți turiști ne-au spus că nu găsesc suficiente informații în ghidurile pe care și le-au cumpărat, ne-am gîndit să edităm noi unul și să-l facem pornind de la lipsurile sesizate de ei. Așa a luat naștere, în august, anul trecut, Bucharest City Guide, care a ajuns, tipărit, la mai bine de 5000 de turiști, și în format digital la aproximativ 20.000. Vorbim de un ghid premium, cu un conținut vast și calitativ, atent selectat de noi. Sînt obiective turistice mai mult sau mai puțin cunoscute, sînt itinerarii pe care le-am propus turiștilor, recomandări și impresii ale altor străini veniți în București.

Ghidul cuprinde, în primul rînd, obiectivele deja cunoscute din București (Casa Poporului, Centrul Vechi, Ateneul Român, Calea Victoriei, Parcul Herăstrău, Clădirea CEC, Muzeul de Istorie, Muzeul „Antipa“, Arcul de Triumf etc., în ordinea aproximativă a popularității printre străini), iar apoi o serie de atracții mai puțin cunoscute, dar care merită vizitate. Casa Melik (Muzeul „Theodor Pallady“), Biblioteca Facultății de Litere (care este extraordinar de frumoasă şi găzduiește 100.000 de volume) ori Palatul Noblesse sînt cîteva dintre ele. Şi bucureștenii ar trebui să le știe, majoritatea sînt în zone frecventate de mulți dintre ei.

Apoi, pornind de la ghidul acesta, care a avut un succes important pentru noi, am lansat, în ianuarie 2016, Bucharest City App, o aplicație disponibilă gratuit, dedicată turiștilor, dar și localnicilor. Călătorii străini găsesc tot ce au nevoie în ea: atracții turistice, itinerarii, restaurante, pub-uri, calendarul spectacolelor de teatru ori al proiecțiilor la cinema, o listă completă cu evenimente, farmacii (inclusiv cele non-stop), cabinete dentare, săli de fitness, parcuri de aventură, piscine și așa mai departe.

Ați remarcat dacă turiştii sînt curioși să descopere și lucruri care nu sînt pe hartă?

Desigur, cu toții sîntem curioși să descoperim locuri noi, mai puțin știute, în orașele în care călătorim. Turiștii ne spun că cel mai mult le place să meargă – fără o destinație anume – pe străzile și prin pasajele din Centrul Vechi, ori pe cele din vecinătăți. Un grup de turiști ne-a spus că de curînd au mers la o petrecere în Ferentari, organizată de niște tineri cu inițiativă (după o idee a lui Adrian Schiop, preluată chiar din romanul său, Soldaţii – n.r.). Erau tare încîntați să descopere și partea asta a orașului. Mai departe depinde și de noi să le oferim străinilor mai multe locuri de văzut și lucruri de făcut în afara zonei centrale. Am înțeles că planul ARCUB de care povesteam este exact acesta, să organizeze evenimente atractive și în alte zone ale Bucureștiului, în afara centrului.

Ce le place turiştilor și ce nu la Bu­cu­rești?

Le place istoria, le plac oamenii (ospitalieri și buni vorbitori de limba engleză) și le plac clădirile. Le mai place că sînt ieftine biletele de avion și că de aici ajung rapid la Bran, la Dracula. Nu le plac taximetriștii, nu le place dezorganizarea și nu le place faptul că nu au informații suficiente pe străzi, în centru, la transportul în comun ori la muzee.

Spuneți-ne cîteva dintre poveștile care v-au impresionat.

Am să îți spun de două dintre ele. Prima, chiar la începutul proiectului. Eram pe Podul Izvor și am văzut un turist asiatic care privea cu atenție cerul. Ne-am permis să-l deranjăm și să-l întrebăm ce face. Ne-a zis că e dintr-un oraș din apropierea Beijingului și că nu a mai văzut soarele de cîțiva ani buni din cauza po­luării. A fost o lecție pentru noi.

Apoi, prin august, ne-am întîlnit cu Nicolas, un turist francez care ne-a zis că a venit aici tocmai ca să îi arate unui coleg al lui, român, că Bucureștiul e un oraș care merită vizitat. Colegul său, plecat din România de cîțiva ani, îi tot spunea că Bucureștiul e un oraș urît, că nu are ce vedea aici și că nu merită să îl viziteze. Nicolas a plecat încîntat de la noi din țară și a spus că sigur o să revină aici.

Cum credeți că am putea face orașul mai accesibil străinilor?

Oferindu-le lucrurile de care au cea mai mare nevoie: acces rapid și sigur de la aeroport în oraș, informații suficiente în muzee ori în mijloacele de transport în comun, condiții tot mai bune la evenimentele de amploare pe care le găzduim. Asta în primul rînd. Apoi, ar trebui să devenim cu toții mai deschiși și mai conștienți de lucrurile bune pe care le avem la noi în oraș. Să le respectăm și să avem grijă de ele. Așa le vom arăta străinilor că ne pasă de orașul nostru.

Dvs. ce vă place la București?

Îmi place ritmul pe care ți-l induce orașul, îmi place că-i plin de viață și că e greu să te plictisești. Ca fotograf, mă bucur că orașul are multe de oferit dacă ai răbdare cu el, dacă ai răbdare să descoperi locuri noi și dacă ai răbdare cu tine, în general. Poate fi mai bun, mai frumos, mai primitor, însă asta ține și de noi, nu doar de alții.

a consemnat Cristina ŞTEFAN

Foto: D. Asaftei

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.