Moșul Nuca

Publicat în Dilema Veche nr. 389 din 28 iulie - 3 august 2011
Moșul Nuca jpeg

Dependenţa poate fi „de bune“. Sau „de rele“. Dependenţa de alcool şi de droguri e de rău. Aşa, cel puţin, spun medicii. Dar ei spun la fel şi referitor la dependenţa de dulciuri, de carne. Dependenţa de sucuri proaste, cu „chimicale“ care dau produsului culori turbate: roz, roşu-cardinal, verde, oranj. Dependenţa de concentrate, de e-uri, de marfa alimentară contrafăcută. Mai adăugaţi dependenţa de fast food-uri, de aripioare KFC. Dependenţa de vegetarianism. Dependenţa de cure de slăbit. De produse eco. Dependenţa de tutun care strică plămînii omului. Şi dantura lui. Adăugaţi şi dependenţele nobile faţă de care mulţi au îndoieli că sînt chiar aşa. Sau le privesc cu indiferenţă. Le ignoră şi nici nu ştiu că există. Spre exemplu, dependenţa nobilă de cititul cărţilor. Dependenţa la fel de nobilă a audiţiei zi şi noapte, eventual cu căştile pe urechi, a muzicii de jazz. A blues-urilor. Dependenţa de punk. De manele. De hip-hop. Dependenţa de filme. Dar şi dependenţa de dorul de ducă. De excursii în locuri puţin cercetate. Dependenţa de natură. Dependenţa de expediţii şi de reveriile legate de pregătirea lor preţ de un an. Dependenţa de expediţia în Patagonia. 

Mi le pot imagina pe multe dintre ele, întrucît sînt, la rîndul meu, dependent de reverii. O să încerc să dibui cîteva, ca să vă convingeţi că dependenţa este prezentă la masa mea de scris. Pîrdalnica imaginaţie creatoare mi-l readuce aievea în amintire pe moşul Nuca, un beţivan din copilăria mea, care pute a ţigară şi a izmene, a sudoare, a pişi pute, ia te uită cum m-a năpădit mirosul: „du-te acasă“, zice tanti Lenuţa, femeia de serviciu de la Azilul de bătrîni, şi el chiar o ascultă, ar vrea să se scoale din iarba din parcul oraşului, nu departe de malul rîului Mureş, e toamnă în imaginea care ni se arată: exist dependent în toamna lui moş Nuca, s-au topit cîteva decenii de atunci, îmi aduc perfect aminte cum, la vremea de liceu, beam lichior de ciocolată cu colegul Ioani Abfalter la terasa „Pescăruşul“, şi moşul Nuca dormea dependent de alcool, prăvălit în iarba din parc. Încercam şi noi să aflăm cum e să fii dependent de alcool şi de tutun. Prin urmare, sorbeam din paharul cu lichior şi sugeam năprasnic din ţigara Amiral. În anii aceia ascultam Green River – albumul formaţiei Creedence Clearwater Revival. Tot atunci moşul Nuca intra clătinîndu-se în curtea casei lui părăsite în care a crescut loboda, şi piru, şi floarea denumită barbar pizda ţigăncii. La fel, laptele cîinelui, părul porcului, bozul înalt şi pipirigul de baltă. Sînt dependent de amintirea cu moşul Nuca intrînd în curtea aceea în care a venit toamna, şi verdele crud al buruienilor s-a făcut gălbui, apoi amărui, apoi tabac, apoi s-a răsucit ars de bruma care s-a lăsat peste flenduriţele de la nădragii lui moş Nuca care, fiind toamnă aurie, doarme în şopronul cuptorului de făcut ţuică „de la MAT“ care va deveni mai apoi întreprinderea Vinalcool, secţia Radna. Sînt dependent de imaginea aceea, de mirosul „de comină“, de răchie autumnală, de fum şi de chiştocul de ţigară răsucită din foaie de ziar, de moş, chiar lîngă butoiul numit răcitor, şi a venit tanti Lenuţa şi i-a zis: „du-te acasă, prăpăditule“. Sînt dependent de felul în care el s-a uitat la modul serios înaintea lui, gata să plece deoarece nu mai ştie de cîte nopţi doarme la cazanul de „fript ţuică“. 

Moşul Nuca – un boschetar din copilăria mea despre care ştiu că a ajuns aşa din cauză că era dependent de alcool. În luna noiembrie mergea pe la oameni cu un „firiz“ şi o pilă cu care ascuţea zimţii ferăstrăului. Moşul Nuca tăia lemne pe capra tăietorului – o imagine faţă de care sînt cu totul dependent. Şi de mirosul de „firizană“ sînt dependent, după cum sînt dependent şi de cuvîntul „firizană“ care se numeşte literar rumeguş. Aceasta, „firizana“ adică, se aşternea ca neaua de Crăciun peste cizmoacele sparte din gumă înfundate cu fîn ale moşului. Firizul lui se văieta ore în şir în şopron. Pe urmă se oprea la vremea prînzului, în amiaza gri de noiembrie, şi bătrînul primea paharul care se numea „deţ“ (sînt dependent şi de acest cuvînt popular). Moşul îl sorbea pe îndelete şi nici că vroia mîncare, aşa de tare rîvnea la un deţ. Altul! „Vezi ce face băutura din om, nici mîncare nu-i trebuie“, îmi zice bunică-mea cu inflexiuni sapienţiale în glas, în vreme ce îi dădea coltucul de pîine cu zama de cartofi şi costiţă afumată care, orişicîtuşi, nu valorau cît deţul de răchie. Un dependent, moşul Nuca!

Daniel Vighi este scriitor. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.