Mortal Kombat

Publicat în Dilema Veche nr. 939 din 7 – 13 aprilie 2022
Mortal Kombat jpeg

La prima vedere poate să pară ciudat ca un articol despre etica jocurilor video să pornească de la Platon, dar cineva trebuia să o facă la un moment dat. Bănuiesc că nu greșesc atunci cînd spun că, printre lucrurile pe care le știm privitoare la ce gîndea unul dintre părinții fondatori ai filosofiei europene, se numără și perspectiva lui heterodoxă despre poezie. Chiar dacă nu ați citit Republica din scoarță în scoarță, cred că fiecare dintre voi știe că Platon nu-i prea avea la suflet pe Homer sau pe Hesiod, asta pentru a nu spune nimic despre contemporanul său Aristofan. Spre deosebire de filosofie, care îi apropie pe tineri de Adevăr și, prin extensie, de virtute și de comportamentul corect din punct de vedere moral, poezia, credea Platon, are efectul contrar: corupe tineretul și, de aceea, nu are nici un loc în cetatea ideală.

Ideea aceasta simplă (dar extrem de controversată, nu?) conform căreia poezia (și arta, în general) are un efect problematic la adresa dezvoltării caracterului moral al adolescenților și, prin extensie, la adresa întregii societăți, și că adoptarea unor măsuri restrictive privitoare la accesul la asemenea materiale ori interdicții privitoare la producerea lor sînt întemeiate își găsește nenumărate ilustrări în aproape orice epocă istorică. Exemplul lui Ovidiu, exilat pe țărmurile sălbatice ale Tomisului și contrariat constant de geții din preajma lui, este doar unul dintr-o sumedenie de reacții precum cele amintite anterior, care merg de la dezaprobare publică pînă la restrîngerea libertății de exprimare, restricționarea accesului la respectivele materiale artistice ori chiar închisoarea sau surghiunul. Ca un arc peste timp, în vremuri mai apropiate de noi, locul poeziei a fost luat prima oară de muzică. Muzica rock, iar apoi hip-hop-ul și, mai recent – de ce nu? –, trap-ul sau manelele (mai ales în contextul românesc), au trezit în partea mai conservatoare a societății o reacție similară cu cea a lui Platon privitoare la poezie: nu au ce să caute la noi în cetate și, dacă nu le putem interzice de tot, trebuie cel puțin să interzicem accesul adolescenților la acestea. În cele ce urmează, voi argumenta că panica morală stîrnită în jurul jocurilor video violente nu este nimic altceva decît o excrescență a acestui tipar de gîndire, una pentru care nu avem îndeajuns de multe temeiuri – fie ele filosofice ori științifice – pentru a o lua serios în considerare.

Opoziția lui Platon la poezie, vînătoarea de vrăjitoare din Evul Mediu sau angoasa constantă din prezent în relație cu un viitor dominat de Inteligența Artificială nu sînt nimic altceva decît genuri proxime ale aceleiași specii: panica morală. Aceasta reprezintă o teamă irațională că ceva sau cineva (fie individual ori colectiv) amenință bunăstarea morală, emoțională, economică, politică sau metafizică a unei comunități. Valori fundamentale ale societății sînt amenințate, cetatea este sub asediu și este de datoria noastră – cetățeni obișnuiți sau decidenți politic deopotrivă – să facem ceva, orice, cu privire la sursa acestei anxietăți. Mass-media și, mai recent, social media joacă un rol în acest proces, dar să nu uităm că Platon nu a avut nevoie de Facebook pentru a ajunge la concluziile sale.

Violență & moralitate

Voi încerca acum să prezint (într-o formă cît mai caritabilă cu putință) argumentul taberei adverse, argument formulat încă de la prima apariție a unor jocuri video precum Doom, Mortal Kombat sau, mai aproape de vremea noastră, GTA, Counter Strike ori Call of Duty. Extrem de populare în rîndul adolescenților (mai ales al băieților), jocurile de acest gen îi vor face pe aceștia să fie mai violenți pe viitor și să imite comportamentul la care sînt expuși în scenariul jocului. Drept dovadă sînt aduse în discuție evenimente tragice din SUA precum masacrul de la liceul Columbine din 1999, unde cei doi făptași erau jucători împătimiți de Doom. Agresivitatea crescută și o viitoare predispoziție către violență nu sînt însă singurele elemente relevante aici, ci și o preocupare pentru dezvoltarea caracterului moral al celor care își petrec timpul jucînd asemenea jocuri. Virtutea, după cum spunea Aristotel, este o trăsătură dispozițională – necesită mult antrenament și repetiție, precum și modele corecte de urmat. Jocurile video violente, plecînd de la regulile explicite pe care jucătorii trebuie să le respecte, ne obișnuiesc cu tot soiul de transgresiuni morale, de la crimele violente necesare pentru a termina o misiune la alte tipuri de violență (sexuală sau emoțională). În loc să deprindă virtutea, adolescenții care petrec ore întregi jucîndu-se vor deprinde, de fapt, viciul. Apoi, pe o linie foucaldiană, toate acestea nu fac nimic altceva decît să contribuie la o „normalizare” a violenței în societate.

p13 sus youtube jpg jpeg

Toate acestea sună intuitiv plauzibil, dar să nu confundăm plauzibilitatea intuitivă a unei poziții cu întemeierea sau legitimitatea acesteia. Deși unele cercetări empirice realizate de psihologi sau sociologi indică o relație între jocurile video violente și un comportament mai agresiv al jucătorilor, consensul științific pe marginea acestei teme este departe de a fi atins. De fapt, consensul științific actual indică ceva puțin diferit. Unele dintre aceste cercetări se bazează pe metodologii care ridică serioase semne de întrebare și, de aceea, presupusele rezultate trebuie tratate cum grano salis. Pe lîngă chestiuni care țin de eșantionare și reprezentativitate, un mare defect al acestor cercetări ține de confuziile conceptuale pe care le putem identifica deseori în cercetările din științele sociale: cea dintre corelație și cauzalitate. În primul rînd, cauzalitatea, acest Sfînt Graal al științei, este dificil de identificat. Tocmai de aceea, deseori, avem de-a face cu niște corelații care trebuie privite cu un ochi critic. În fond și la urma urmei, dacă adolescenții care sînt natural mai agresivi vor fi mai predispuși să joace jocuri violente, lucrul acesta ne spune, de fapt, mai multe decît presupusul efect pe care jocurile video îl au la adresa dezvoltării lor psiho-cognitive (putem vorbi la fel și despre radicalizare și social media, dar acesta este un subiect pentru un alt moment). Explicația aceasta funcționează la fel de bine și în cazul filmelor violente. Spre exemplu, un studiu recent arăta că lansarea unui blockbuster violent în cinematografele americane are un efect neașteptat: scade numărul de infracțiuni sau crime agresive și violente pe durata difuzării în cinematografe pentru că oamenii care sînt mai predispuși să fie violenți se vor duce să vadă respectivul film.

Dacă acceptăm că experimentele naturale sînt importante în științele sociale și că acestea spun lucruri mult mai importante despre societate decît cele controlate, de laborator, atunci argumentul împotriva jocurilor video devine mai șubred. Să zicem că sîntem de acord că jocurile video îi fac pe adolescenți mai violenți și mai agresivi, pentru că normalizează asemenea acțiuni și atitudini. Această trăsătură dispozițională, pe care au exersat-o în lumea virtuală din joc, pune bazele unui viitor caracter vicios. Aceasta ar însemna că generații întregi care au crescut jucînd Mortal Kombat sau Doom ar trebui să fie semnificativ mai violente decît cele care au crescut înainte de apariția jocurilor video violente. Totuși, realitatea refuză să corespundă unei asemenea intuiții aparent plauzibile. Tinerii șlefuiți moral de Mortal Kombat nu au devenit adulți mai violenți decît părinții ori bunicii lor – chiar din contra. Nu vreau să merg chiar pînă în punctul în care aș spune că jocurile video i-au pacificat pe tineri, dar nu pare o idee foarte excentrică, totuși.

Din rațiuni de spațiu, îmi este dificil să intru în alte aspecte care sînt la rîndul lor relevante, unul dintre ele fiind această presupusă confuzie ontologică pe care adolescenții ar face-o între virtual, real și comportamentul potrivit în fiecare dintre cele două medii. Este indubitabil însă faptul că lumea virtuală a jocurilor video (violente sau nu) reprezintă un fascinant laborator de cercetare morală, iar asta cu atît mai mult cu cît noi tehnologii de realitate augmentată și imersivă devin din ce în ce mai disponibile pentru consumatori. Jocurile video sînt de asemenea provocatoare prin prisma unor probleme aparent paradoxale precum Dilema jucătorului („Gamer’s Dilemma” în engleză), care ne provoacă serios intuițiile morale: de ce vedem unele transgresiuni morale pe care un jucător le poate înfăptui în mediul virtual (să luăm crima drept exemplu) ca fiind mai acceptabile decît altele (poate cel mai relevant ar fi cazul pedofiliei). Revenind însă la subiectul nostru, cred că principala lecție pe care trebuie să o extragem de aici este aceea că avem toate motivele să fim sceptici cu privire la presupusa legătură dintre jocurile video și violență, dar că trebuie să fim vigilenți și receptivi la explorările din științele sociale, mai ales dacă vrem să cercetăm și unele subiecte corelate precum problema adicției. Pînă una-alta, nu știu dacă are sens să ne mai batem capul platonician în căutarea cetății ideale, dar sînt destul de sigur că atît poezia, cît și Mortal Kombat au un loc acolo.

Radu Uszkai este asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane de la ASE București și membru al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată de la Universitatea din București.

Foto: © YouTube.com

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Vladimir Putin si Viktor Orban FOTO AFP
Ungaria vrea să elimine importurile de gaze ruseşti până în 2050
Ungaria are ca obiectiv eliminarea importurilor de gaze ruseşti până în 2050, a declarat marţi ministrul ungar al Inovaţiei şi Tehnologiei, Laszlo Palkovics, transmite Reuters.
Airbus A380 FOTO Wikipedia
Bucăți din avioanele A380, scoase la licitație de Airbus. Cât costă o chiuvetă de marmură artificială
Pasionaţii de avioane vor avea şansa de a deţine o bucată din unul dintre cele mai celebre avioane, Airbus SE A380, cel mai mare şi mai spaţios avion de pasageri construit vreodată.
episcopia tulcii jpg
Ierarhi menționați în scandalul sexual cu deputatul Bălășoiu în prim-plan. Scrisoarea care poate arunca în aer BOR
Numele a patru ierarhi ai Bisericii Ortodoxe apar menționate într-o scrisoare adresată Patriarhului României, în care înaltelor fețe bisericești li se aduc acuzații grave de natură sexuală. Prelații se apără și spun că acuzatorul este un frustrat.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.