Moravuri şi slăbiciuni

Publicat în Dilema Veche nr. 297 din 22 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cîrciuma reuşeşte să coaguleze o mare parte din formele sociabilităţii, fiind un loc cît se poate de natural pentru reunirea norodului în orice situaţie. Ea este prezentă în fiecare parohie, indiferent de mărimea acesteia. Vînzarea vinului reprezintă principala activitate, dar poate oferi de mîncare trecătorilor sau clienţilor obişnuiţi, distracţie, plăceri trupeşti. La cîrciumă se consolidează prieteniile, se încheie afacerile, se exprimă antipatiile, se rezolvă conflictele, se răspîndesc zvonurile. Este o prelungire a uliţei, dar incinta, prezenţa umană, consumul de alcool îi conferă o oarecare idee de protecţie, de intimitate. Este un teritoriu neutru, dar comun şi familiar în acelaşi timp: un loc al contradicţiilor care aparţine comunităţii. Aici, aproape totul se împarte: vinul, hrana, timpul, poveştile, informaţiile, laudele, sfaturile, ajutorul, uneori femeile. Bărbaţii se întîlnesc la cîrciumă, la cafenea, dar şi la spiţer sau la bărbier. Încheierea unei bune afaceri este un prilej potrivit de a arăta generozitatea, dar şi bucuria, oferind de băut celor din jur. A refuza împărţirea unui pahar poate fi socotit un afront. Venit de la Siştov şi reglînd ceva afaceri, Ghinea sîrbul îşi potoleşte setea şi-şi laudă reuşitele prin cîrciumile Bucureştiului şi, uite aşa, cu "chef de băutura vinului", "n-a putut urmări gardul şi au adormit în Podul Tîrgului de Afară, pă nişte podini", astfel că la primii zori s-a trezit buzunărit, fără pantofi şi căciulă. Uneori documentele ne informează despre prezenţa femeilor la cîrciumă, şi nu este vorba de familia cîrciumarului sau de prostituate, ci de neveste căzute în "patima beţiei". Comunitatea nu priveşte cu ochi buni această inversare de roluri; prezenţa femeii la masă alături de bărbaţi intrigă vecinătatea. Iat-o pe Păuna din mahalaua Popa Dîrvaşi, căzută în "partea curvăsării", prinsă deseori de oameni prin "cîrciume şi cu alţii, ori ţigani sau turci sau ovrei", cînd ar fi trebuit să-şi vadă de casă şi de soţul ei, Tudor zidarul. Sau pe Chiva, din satul Slomnul, judeţul Prahova, ce "umblă din cîrciumă în cîrciumă" şi nu-şi caută de "casă şi de copii", după cum mărturisesc vecinii, în timp ce amărîtul soţ o urmează, dar nu pentru a bea, ci pentru a-i plăti datoriile. De altminteri, această prezenţă contaminează foarte repede reputaţia feminină şi, pînă la asimilarea cu prostituţia, nu mai este decît un pas. În vremuri tulburi sau cînd fenomenul se extinde, puterea şi Biserica se unesc în reglarea acestuia. Cîrciuma, fiind primul loc vinovat de stricarea bunelor moravuri, devine personaj principal în iterarea şi reiterarea unor sancţiuni. De pildă, la 25 noiembrie 1794, mitropolitul Dositei dă o circulară prin care cere "să lipsească cu totul partea femeească de pe la cîrciumi"; spătăreii primesc misiunea de a "cerceta" cîrciumă cu cîrciumă, dîndu-le voie să ridice "nevestele şi fetele" aflate acolo fără motiv, să oblige pe cîrciumari să-şi vîndă vinul, "vinul să-l vîndă totdeauna bărbaţii, care bărbaţi de vor fi căsătoriţi să nu-şi ţie soţia la cîrciumă sau fata". Nerespectarea poruncii atrage pedeapsa: bătaia prin tîrg atît pentru cîrciumar, cît şi pentru celetnica-cîrciumăreasă, urmată de surghiun. Trei zile mai tîrziu, vodă Moruzi dă de ştire tuturor cîrciumilor din Bucureşti că dispun doar de trei zile pentru a pune în aplicare porunca bisericească, dînd mînă liberă marelui spătar şi marelui agă să facă "curăţenie". Mahalagii sînt chemaţi să participe la această operaţiune de curăţenie morală prin denunţarea celor care n-ar fi respectat porunca: "mahalagii să fie datori cînd vor vedea fapte ca acestea urmîndu-se în mahalaua lor pe la cîrciumă sau între vecinii lor numaidecît să dea ştire zabiţilor ca să-i ridice pe unii ca aceia şi să le facă cercetare cu pedeapsă". Chiar dacă are conotaţii morale clare, măsura se leagă mai degrabă de iminenta izbucnire a ciumei. În martie anul următor, vodă se vede nevoit să închidă toate cîrciumile, "cu beţii, cu lăutari, cu jocuri", pentru a proteja populaţia, recomandînd vînzarea vinului cu "ocaua în vas de dus pe acasă". Vînzarea vinului şi ţinerea unei cîrciumi sînt afaceri extrem de profitabile. Banii îi îndeamnă pe mulţi să nu respecte porunca domnească, să nu se teamă de ciumă şi să mituiască pe unul dintre dregătorii puterii pentru a obţine un "havaet" care să le dea dreptul de a-şi continua activitatea printre toţi ceilalţi interzişi. Măsura nu poate să dureze prea mult dacă ţinem cont că Biserica se numără printre cei mai importanţi producători de vin şi este, aşadar, deţinătoarea unui număr mare de cîrciumi, plasate peste tot prin mahalale şi sate. Are tot interesul să obţină profit şi să-şi vîndă vinul şi rachiul, chiar dacă efectele sînt (sau se consideră că sînt) cît se poate de nocive. Cum are concurenţi, ea cere şi primeşte dreptul de a-şi vinde vinul cu întîietate: "Şi vin sau rachiu nimeni să nu fie volnic a vinde din săteni sau din alţii fără numai vinul şi rachiul sfintei mitropolii să se vînză". Abia "cînd nu va mai avea vin sfînta mitropolie să vînză, atuncea care din săteni va vrea să vînză vin, întîi să meargă să ia voie de la sfinţiia sa părintele mitropolit sau de la isprăvnicelul sfinţii sale şi dîndu-i voe, aşa să vînză", sună un hrisov domnesc cu un astfel de privilegiu. Dar are cui să-l vîndă? Românii sînt mari iubitori de vin şi rachiu, iar medicul Constantin Caracaş scrie, la 1828, că plăcerea pentru "băuturi spirtoase" îi domină pe foarte mulţi şi "în zilele de sărbătoare şi Duminicile preferă cîrciumile în locul rugăciunilor din sfintele biserici". Şi cum sărbătorile sînt atît de numeroase, românii se află mai mult prin cîrciumi, decît la biserici sau la lucru. Acum nu trebuie să se înţeleagă că pe uliţele Bucureştilor se află numai oameni beţi, dar băutura vinului rămîne una din patimile românilor. Aşa de mare este cererea că se beau şi "oţeturile" atunci cînd vinurile bune se termină sau nu se fac: "din anul trecut toate oţeturile s-au vîndut... eu aveam o bute de vin stricat, dă-l lăsasem să să facă oţet, şi l-am vîndut tot", scrie un negustor pe la 1784. Patima atinge chiar şi tagma preoţească atît de rău că-l determină pe mitropolitul Ignat, la 1810, să intervină aflînd că "unii din preoţii politii Bucureştilor rău nărăviţi fiind s-ar fi plimbînd prin cîrciumi şi racherii dedîndu-se spre băutură de vin şi rachiu fără de nici o ruşine sau sfiială că se află parte bisericească". Bătaia publică îi aşteaptă pe toţi cei prinşi la cîrciumă şi nu la biserică, acolo unde le este de fapt locul, ca exemplu pentru enoriaşi. Condica Mitropoliei reţine destule cazuri de preoţi rătăciţi prin cîrciumi, uitînd să celebreze liturghia, amestecaţi la "certuri şi gîlcevuri cu enoriaşii", cu chef de "arţag" sau veseli nevoie mare. În duminica Floriilor, popa Neagu şi popa Stoica, în loc să se "întîrzieze în biserică şi să se îndeletnicească în citanii" se adună la cîrciumă cu un alt popă Ion şi, "cuprinşi de băutura vinului, au început a se pricinui" pînă cînd unul dintre ei sfîrşeşte în lumea celor drepţi. Popa Mihai de la satul Greaca este un alt exemplu care, pentru a nu fi caterisit de tot, se angajează ca "vin sau rachiu să nu mai beau fiindcă dintru această pricină mi s-au întîmplat primejdie, încît m-au oprit de preoţie". Dar cum se cunosc proprietăţile curative ale băuturilor alcoolice, i se face un mare hatîr, dîndu-i-se voie să bea 30 de dramuri de vin sau rachiu la "vreo slăbiciune". Or, "slăbiciunea" este un termen atît de cuprinzător...

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.