Moda într-o enclavă a Bucureștilor

Unda POPP
Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Moda într o enclavă a Bucureștilor jpeg

La început aş fi vrut să scriu că moda în Bucureşti este cu un pas înapoi faţă de moda din toată lumea. În timp ce în marile oraşe asistăm la un adevărat spectacol al străzii, fiindcă oamenii se îmbracă exact aşa cum doresc, aşa cum se simt mai bine, sau – în cazul unor căutări mai personale – aşa cum le dictează fantezia, cultura şi educaţia lor vizuală, aici la noi, elegantele citadine umblă încă după haine de firmă şi branduri sonore, în dorinţa de a imita cît mai bine modelele lansate de ultimele tendinţe dictate de pictoriale, şi în speranţa că vor deveni ele însele trendsettere în mica noastră comunitate. Apoi am reconsiderat şi nu pot spune decît că oamenii din Bucureşti se îmbracă cu ce au şi că strada comunică exact realitatea, fără distorsionări. 

Haina, cu toate semnificaţiile ei datorate mesajelor transmise (de formă, volum, culoare, compoziţie, materialitate), se suprapune peste imaginea particulară a corpului uman, alcătuind astfel, de fiecare dată, un personaj care spune, prin simpla sa prezenţă, o întreagă poveste. Relaţia modei cu persoana, existenţa celor două corpuri, fizic şi social, este astăzi un domeniu foarte intens analizat. 

Haina este văzută ca limbaj de integrare într-un grup, de relaţionare cu ceilalţi, dar şi ca formă de exprimare a propriei persoane (cu ajutorul veşmintelor se construieşte personajul care vrea să fie sau doar cel care trebuie să fie). 

Moda presupune o permanentă negociere a mesajelor vizuale prin care se stabilesc relaţiile dintre individ şi societate. 

Şi totuşi, în ciuda aspectului mohorît al străzii (sau poate tocmai pentru a repara acest fapt), astăzi departamentul Modă al Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti este asaltat de tinerii dornici să se exprime prin intermediul veşmintelor. 

Secţia Modă de la Institutul de Artă „N. Grigorescu“, născută iniţial în legătură cu industria confecţiilor (în 1971), a devenit, în urma experienţei acumulate, un departament racordat la fenomenul cultural contemporan, cuprinzînd deopotrivă direcţii artistice, ştiinţifice şi tehnologice.

Facultatea de Arte Decorative şi Design, unde se adăposteşte şi Şcoala de modă, este un loc plin de farmec din centrul Bucureştilor, ascuns parcă de privirile indiscrete, cu ateliere înşirate în jurul unei curţi interioare, într-o fostă cazarmă, fostă mînăstire, pe lîngă Calea Victoriei. 

Clasele au devenit neîncăpătoare, iar profesorii – prea puţini în faţa numărului considerabil de studenţi, cu care exersăm inedite formule de creativitate. 

În spaţiul acesta retras se coagulează atît de multă energie şi fantezie, încît ne-am obişnuit cu toţii să facem abstracţie de ceea ce ne înconjoară şi să expunem de două ori pe an producţiile studenţilor, să organizăm în grădina facultăţii, la început de vară, prezentări de modă şi de costum, care ţin pînă noaptea tîrziu. Cu multe idei şi din mai nimic se nasc colecţii de modă, pe care chiar autorii lor le prezintă pe podium, veşminte-obiect demne de a fi expuse în galeriile de artă, sau costume fantastice care determină adevărate spectacole realizate în colaborare cu studenţii de la actorie ai UNATC- ului. 

Pe tot parcursul anilor de studiu, urmărim raportarea la veşmînt sub toate formele, de la hainele obişnuite, perfect utile, la costumele nonconformiste, doar cu valoare artistică. Realizăm veşminte rigide ca sculpturile, fixate în momentul lor de glorie, dar şi costume savant construite care provoacă sau încorsetează mişcarea şi care trăiesc doar atîta timp cît performerii le animă într-un eveniment anume. Abordarea multiplelor modalităţi de exprimare artistică prin intermediul veşmîntului încearcă să deschidă noi perspective viitorilor absolvenţi, către zonele interdisciplinare, precum şi spre toate genurile de spectacol (tradiţional sau nu). 

Avem convingerea că această permanentă provocare a ingeniozităţii, acest continuu joc este cea mai bună lecţie predată studenţilor şi că, din experimentele neconvenţionale şi interdisciplinare, se vor naşte ideile în care vor crede şi pe care le vor dezvolta viitorii fashion designeri autohtoni. 

Temele de atelier sînt uitate sau rămîn doar în amintirea studenţilor. După expoziţiile semestriale, veşmintele sînt abandonate, rătăcite sau aruncate, motiv pentru care am hotărît să externalizăm aceste expuneri în alte spaţii, cum ar fi sălile ASE-ului, The Ark, Cocor etc., vizînd, de fiecare dată, un alt segment de public. 

De la jumătatea lunii februarie, generoasele spaţii ale ASE-ului găzduiesc expoziţia „Fashion Networks“ coordonată de profesorii Doina Lucanu, Paula Barbu şi Ioana Avram, unde se pot admira reinterpretări actuale ale delicatelor dantele, obiecte-veşmînt din hîrtie, costume din sfoară şi instalaţii cu proiecţii menite să confirme rolul de suport de comunicare al hainelor. 

Expunerea transmite entuziasmul molipsitor al tinerilor creatori, generat de lipsa oricăror prejudecăţi, şi sentimentul libertăţii totale de exprimare, dublate de un anume tip de cultură vizuală specifică domeniului. 

Pe parcursul acestei expoziţii se vor organiza întîlniri cu studenţii, viitorii specialişti ai domeniului modei (creatori, stilişti, consilieri de imagine, visual merchandiser, buyer etc), cei care vor educa la rîndul lor alţi oameni, cărora le vor oferi nu doar haine mai frumoase, ci şi ştiinţa şi secretul de a avea veşminte cît mai personalizate.

Prof. univ. dr. Unda Popp coordonează departamentul Modă al Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti şi este autoarea a numeroase performinguri de costum, în ţară şi în străinătate.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi