Moartea prin plictiseală

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
Moartea prin plictiseală jpeg

„Plictiseala – stare sufletească apăsătoare, uşoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupaţie sau de o ocupaţie neatrăgătoare, de monotonie; gol sufletesc, urît, plictis.“ (DEX)

Plictisiţi de rutină, plictisiţi de singurătate, plictisiţi de nepăsare, plictisiţi de lecţii, plictisiţi de viaţă, plictisiţi de moarte...

De mai multe feluri şi de mai multe intensităţi, pasageră sau recurentă, blîndă ori enervantă, apatică sau agitată, plictiseala îmi apare acum drept un subiect la fel de universal precum dragostea şi teama, precum vinul şi bucatele, precum... 

De unde vine? Unde dispare? Cum să ne ferim de ea? Inutil. Este o stare a sufletului pe care mulţi am trăit-o. În modul nostru personal, paroxistic sau lîncezit, acceptînd-o sau, din contră, respingînd-o. Fiecare am putea-o descrie în fel şi chip, iar limba română ne pune la dispoziţie o sumedenie de sinonime spre a o denumi (urît, anosteală, lehamite, zălăzeală, sastisire, stenahorie). Dar ceea ce mi se pare interesant nu este nici taxonomia, nici profilaxia plictiselii, ci, mai degrabă, un anume fel de plictiseală pe care îl percep ca devenind un mod de viaţă periculos.

Esenţa sa este cuprinsă/surprinsă în expresiile „mor de plictiseală“ şi „sînt plictisit de moarte“. Două variante ale aceleiaşi sintagme, care spun ceva despre miezul stării de plictiseală. Şi o spun într-un mod mai sugestiv decît ar face-o o seacă definiţie de dicţionar, dar şi într-un mod mai simplu, mai percutant decît formulările de tip aforistic. Deşi aparent metaforice, aceste două expresii banale şi modeste, ce aparţin limbajului comun, trimit în modul cel mai direct cu putinţă, fără zorzoane şi fără ocolişuri, la asocierea dintre plictiseală şi moarte. Iar aici nu-i loc pentru metaforă. Plictiseala este o stare de moarte a sufletului (fie ea şi tranzitorie, dar nu mai puţin moarte). Ne aflăm într-o stare de a fi fără rost. Băltim. Nu găsim nimic de făcut. Şi nu pentru că dintr-odată tot ceea ce am putea face a dispărut în mod miraculos din jurul nostru. Nicidecum. Pur şi simplu, nimic nu ne mai trezeşte interesul. Nimic din mediu nu mai este suficient de luminos/valoros pentru a ne atrage. Formele îşi pierd contururile, obiectele – culorile, privim în jur şi percepem doar un fond în care totu-i tot şi în consecinţă Nimicul domneşte. Şi astfel nu mai găsim nimic de făcut. În termeni tehnici avem de-a face cu o dez-învestire a lumii exterioare, cu o retragere în propria interioritate, şi ea vidată de sens şi conţinut. Pe bună dreptate afirmăm atunci: „sînt mort de plictiseală“.

Principala cauză a morţii prin plictiseală este, din punctul meu de vedere, un blocaj al creativităţii individului. Şi nu mă refer aici la marea creativitate care dă naştere operelor de artă nepieritoare. Ci la acea creativitate vitală cu care toţi sîntem înzestraţi în mod natural şi pe care, într-un mod mai puţin natural, o pierdem treptat pe traseul către a deveni oameni mari, adulţi. Adulţi plicticoşi, uneori. Este vorba despre acea creativitate spontană care îl împinge pe copil să descopere că poate face absolut orice cu o jucărie, mai puţin s-o folosească conform indicaţiilor producătorului. Şi putem fi uimiţi de cîte întrebuinţări poate avea o roată sau un creion sau un căpăcel... Astfel, universul devine inepuizabil iar copilul – un creator perpetuu. El nu se plictiseşte pentru că trece de la o activitate la alta în mod fluid, păstrîndu-şi curiozitatea nealterată. Această formă a creativităţii se pierde odată cu înaintarea în vîrstă şi, în cazurile fericite, o păstrăm vie într-un singur domeniu al vieţii noastre. De exemplu, atunci cînd gătim. Ori cînd scriem. Iar, în rest, funcţionăm în mod automat, organizat, eficient. Şi limitat.

Dizolvarea treptată a acestui mod de a fi creativ în viaţă este însoţită şi de dobîndirea unui soi de pasivitate în care individul aşteaptă ca ceva din exteriorul său să fie suficient de atrăgător pentru a-l scoate pe el din starea de lîncezeală în care se află. Şi se aşteaptă ca în permanenţă să găsească în exterior cîte ceva nou. „Spune-mi ceva ce nu ştiu“ ar putea fi sloganul în acest caz. Pierderea energiei creative şi instalarea moţăielii placide sînt perfect corelate. Cea de-a doua apare pe terenul lăsat liber de cea dintîi. Iar ambele conduc către plictiseala de moarte – un spaţiu în care nimic nu se (prea) mai mişcă, fiindcă a dispărut cel care creează. Individul s-a transformat pe nesimţite într-o persoană care aşteaptă să-i vină de-a gata lucruri/idei din afară.

A fi plictisit de moarte echivalează, aşadar, cu lipsa îndrăznelii şi a curajului de a încerca combinaţii noi fără teamă (de eşec). Echivalează cu pierderea curiozităţii şi a poftei de viaţă. Şi, nu în ultimul rînd, înseamnă abdicarea de la a fi implicaţi în viaţă. Şi cînd spun „implicat“, chiar mă refer la a pune pasiune în ceea ce facem. Vorba unei studente: „şi atunci cînd ne plictisim, ne putem plictisi cu pasiune“. Apoi găsim altceva de făcut. 

Miruna Ţecheră este psihoterapeut şi lucrează în practica privată.

Foto: V. Eftenie

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Martin Jordan sosie Gordon Ramsay foto Antena 1 jpg
„Chefi la cuțite“, vizitați de Gordon Ramsay. „Când îți demontează farfuriile de la amuletă, te gândești: «Îți e permis, maestre»“
În ediția de miercuri a show-ului culinar de la Antena 1, chefii au avut un șoc total când l-au văzut în platou pe celebrul Gordon Ramsay.
Profesoara tipa la elev FOTO Shutterstock
Învățătoare din București, înregistrată țipând la elevi: „Analfabetă! Ești varză! Școală îți trebuie, nu înot!”
Mama unui copil de la Școala nr. 79 din București o acuză pe învățătoare că își umilește și jignește constant elevii. Aceasta a adunat și înregistrări audio în care dascălul ridică tonul la copii și îi face „analfabeți” sau „mincinoși”.
Bodyguard Meghan și Harry FOTO Daily Mail
Bodyguardul lui Meghan și al lui Harry e un fost polițist care și-a strangulat soția
Pere Daobry, în vârstă de 51 de ani, a fost fotografiat conducându-i pe ducele și ducesa de Sussex într-un Range Rover în timp ce aceștia plecau de la cabana Frogmore spre gara Euston din Londra.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.