Mitul lui Dumbo

Publicat în Dilema Veche nr. 319 din 25-31 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Prima dată cînd i-am dat de înţeles Clarei că eu şi tatăl ei am putea fi responsabili pentru venirea ei pe lume, m-a privit drept în ochi şi a pufnit în rîs. Avea aproape 3 ani. Uimită de naivitatea mea (oare cum îmi imaginasem că ea ar fi atît de fraieră încît să creadă asemenea explicaţii cusute cu aţă albă?), Clara mi-a întors-o imediat: „Ei, voi m-aţi făcut! Păi, n-aveaţi cum! Nu vezi că eu sînt mare şi sînt făcută chiar şi din oase?!“. Am încercat să o conving că adevărul stă chiar aşa precum i-am spus, oricît de incredibil ar părea: ea a fost mică-mică şi a locuit o vreme… la mine-n burtă, aşa cum s-a întîmplat cu toţi copiii de pe lumea asta. Perspectiva asta a făcut-o să izbucnească-n rîs: ceva mai absurd Clara nu auzise în cei aproape 3 ani de viaţă! Pentru că insistam cu teoria mea lipsită de sens, Clara s-a milostivit să mă lumineze cu adevărul ei: copiii sînt aduşi de barză. Aşa ajung ei la părinţii lor. Pentru informaţii suplimentare, am fost trimisă direct la sursă: un film clasic de desene animate, produs de Disney în 1941, Dumbo. Într-adevăr, primele cadre din Dumbo ne arată un bărzoi bonom livrînd de zor puişori drăgălaşi animalelor de la un circ. Şi, cum pentru un copil de trei ani ficţiunea este la fel de puternică precum realitatea, Clara era convinsă că filmul dezvăluia secretul venirii copiilor pe lume. La 3 ani, e mai uşor şi firesc de acceptat un miracol decît un fapt ştiinţific: dacă norii au ajuns atît de sus pe cer pentru că au mîncat multe vitamine, de ce barza n-ar putea aduce copiii?

Ca orice părinte care vrea să fie informat, am buchisit din scoarţă-n scoarţă cărţi de Françoise Dolto, am răsfoit ceva Jean Piaget şi am devorat ambele volume din Puncte de cotitură de Brazeltow şi Sparow. Toţi specialiştii în psihologia copilului recomandă ferm renunţarea la mitul care explică reproducerea umană prin conceptul desuet de barză (cu variaţiunile varză sau pastila magică de făcut copii). Părinţii sînt sfătuiţi să introducă în imaginarul copiilor, încă de la primele lor întrebări, noţiuni reale precum: penis, spermatozoid, ovul, embrion etc. Desigur, această sinceritate poate avea şi efecte mai puţin plăcute; îmi amintesc de nepoatele mele din Franţa care, după ce au văzut la grădiniţă un filmuleţ animat despre reproducere, au început să se teamă să mai stea în preajma tatălui lor, ca nu cumva să rămînă gravide. Ele înţeleseseră din filmuleţ că bărbaţii sînt înconjuraţi de o aură misterioasă compusă din milioane de spermatozoizi zglobii, care se pot lua prin aer, cam la fel cum se ia şi gripa. A fost foarte greu să fie convinse că lucrurile nu stau chiar aşa de tragic şi că se află în afara oricărui pericol: spermatozoizii sînt „contagioşi“ numai între oamenii căsătoriţi. Explicaţia le-a liniştit, dar de atunci au început să se aştepte ca, din clipă-n clipă, din burta mamei lor să apară o puzderie de bebeluşi…    Drăgălaşul mit al lui Dumbo a fost spulberat destul de repede cu ajutorul unui atlas ilustrat despre corpul uman, pe înţelesul copiilor, pe care Clara l-a primit după ce a împlinit 4 ani. La 4 ani, era mult mai pregătită să accepte că desenele animate sînt doar o poveste şi că adevărul se află între copertele unei cărţi „ştiinţifice“. Într-un mod inocent, dar concret în acelaşi timp, atlasul cu pricina ilustrează pe două planşe cum stă treaba cu venirea copiilor pe lume: o fetiţă şi un băieţel, cu pielea rozalie şi părul blond, se ţin de mînă, iar în interiorul corpurilor lor sînt desenate, fără prea multe detalii, două „aparate“ bizare care produc un fel de animăluţe simpatice. Unul galben, mare şi pufos, altul mic, zglobiu şi înzestrat cu codiţă. Am preferat să trec sub tăcere denumirile lor, deşi erau scrise în chip de explicaţie; nu de alta, dar nu ţineam neapărat ca fiica mea să strige în gura mare la groapa cu nisip „Mami, mami, crezi că Mihăiţă are spermatozoizi?“.
                                                                                                                                            
Planşa următoare din atlas înfăţişează direct o burtică în secţiune cu un bebeluş înăuntru; nimic despre minunata întîlnire dintre cele două celule yin & yang sau despre lungul drum al spermatozoidului către ţintă (mai edificator în acest sens este filmul lui Woody Allen, Everything you wanted to know about sex…, dar nu cred că este recomandat la asemenea vîrste fragede). Oricum ar fi, explicaţia oficială (şi plină de clişee) pe care i-am dat-o a fost că treaba cu bebeluşul se întîmplă cînd oamenii se căsătoresc. Plină de iniţiativă, Clara a hotărît că asta se poate rezolva în cazul ei cu ajutorul unui coleg de grădiniţă… Fără să aibă habar din ce plan măreţ face parte, respectivul (muuult mai interesat de avionaşe şi macarale) a fost atras prin subtile mijloace de seducţie feminină (priviri galeşe, ghionturi în stomac, dansuri pasionale la serbările de la grădiniţă) în mrejele unei căsătorii viitoare. „O să mă mărit cu Darius, o să ne jucăm toată ziua şi-o să avem muuulţi bebeluşi“ – îşi zugrăveşte Clara cu încîntare planurile. Desigur, la 5 ani, căsătoria nu exclude un frumos ménage-à-trois împreună cu o altă colegă de grupă mijlocie, care visează acelaşi destin fericit. Împreună, cei trei se pregătesc pentru un triunghi conjugal, lipsit de orice fel de gelozii sau prejudecăţi, aşa cum numai la vîrsta grădiniţei se poate avea! Însă cum toate au o limită pe lumea asta, orice viitoare rivală va fi anihilată din start; altfel spus, orice altă fetiţă care s-ar apropia de Darius, încercînd să tulbure echilibrul în trei, va fi trasă de păr. Probabil a venit momentul să-i explic Clarei cîte ceva despre relaţiile sentimentale între o fată şi un băiat, o chestiune infinit mai complicată şi dificilă decît educaţia sexuală cu ajutorul albumelor ilustrate…

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.