Mitul Germaniei perfecte

Publicat în Dilema Veche nr. 509 din 14-20 noiembrie 2013
Mitul Germaniei perfecte jpeg

A existat, odată ca niciodată, o Germanie de Est pe care reuşeam să o vizitez, o dată la doi ani, cu părinţii: tîrîş-grăbiş, după ce traversam o Ungarie care reprezenta deja paradisul, faţă de România anilor Ceauşescu, o Cehoslovacie şi ea înfloritoare, şi o Polonie, cert, cu resentimente faţă de vecinul foarte aproapiat, dar tot în clară dezvoltare, apoi intram în Germania de Est. Muzee superbe la Dresda, idem la Leipzig, un Berlin de Est care ni se părea impunător şi occidental. Alexanderplatz şi promenada care se oprea în faţa Porţii Brandenburg erau, practic, ultimele sute de metri de spaţiu permis. Dincolo se întindea, necunoscută, Germania de Vest. Sentimentele erau aceleaşi cu ale eroului principal din romanul cubanezului Roberto Ampuero – Quand nous étions révolutionnaires. Pentru el, Germania de Est reprezenta perfecţiunea, dar cea de Vest era un ideal. Utopia. Echivalent nu doar al libertăţii absolute, ci şi al democraţiei, a bunăstării. Germania, în sine, drept concept, reprezenta încă de pe atunci un simbol al perfecţiunii: nemţii sînt muncitori, organizaţi, corecţi, stricţi, duri, dar drepţi. Să ticăi ca un ceas german – se mai spunea la noi. Iar în liceu, m-am apucat de învăţarea limbii germane nu doar pentru Faust... limba germană a reprezentat pentru mine, ca pentru o generaţie întreagă de umanişti, limba unui anumit timp de gîndire, de reflecţie, opus, dar şi complementar celui francez. Cuvîntul meu preferat a fost şi rămîne Weltanschauung... Ce mai rămîne astăzi din acest mit al Germaniei perfecte? Foarte mult, dar şi foarte puţin, căci înclin să cred că perfecţiunea Germaniei este doar o faţadă întreţinută artificial: în interior, nemţii se confruntă în prezent cu mari probleme societale, legate de imigraţie, de îmbătrînirea populaţiei, de dezvoltarea inegală şi niciodată nivelată a Vestului faţă de Est, iar în exterior, statele membre şi foarte mulţi lideri de opinie cultivă o perfectibilitate a unei ţări care este, de fapt, nici mai mult, nici mai puţin decît un stat membru printre altele 28.

Charlemagne, în cel mai recent editorial din The Economist (2 noiembrie 2013), atinge problema direct: „Pentru Germania, exporturile în creştere reprezintă instrumentul de măsură al virilităţii economice. (...) Totuşi, un mare surplus în balanţa comercială poate fi de fapt simptomul unei economii distorsionate.“ Că realitatea este departe de adevăr o dovedesc mai multe aspecte. Germania văzută prin lentilă, parafrazîndu-l pe H.-R. Patapievici, nu este nicidecum ţara care va schimba destinul Uniunii Europene. Aşa cum au anunţat casandrele înainte de alegerile legislative din 22 septembrie, Angela Merkel şi-a păstrat fotoliul, asta e clar, dar reuşita ei şi a creştin-democraţilor nu a oprit criza, nu a stopat hemoragia Greciei, nu a rezolvat problemele interne ale zonei euro, şi nici măcar nu a adus puţin soare în Germania. La aproape două luni după, Germania nu are mult aşteptata Mare Coaliţie, iar disputa asupra salariului minim european (semnalată de un articol publicat de www.cursdeguvernare.ro), dorit de social-democraţi, riscă să adîncească problemele.  

Deocamdată, ea doar le-a scos la iveală. Astfel, statul european cel mai afectat de o astfel de măsură este... Germania, cu 25% dintre muncitori avînd salarii sub pragul de 60% din salariul mediu. Iar persoanele care intră sub incidenţa acestui procent sînt cele care lucrează în domeniul serviciilor (cel mai prost reprezentat domeniu în Germania – o afirmă The Economist) şi femeile. O discrepanţă care ar putea fi justificată, într-un fel, prin politica aşanumitelor minijobs, plafonate la 450 de euro şi defiscalizate (7,4 milioane de persoane în 2012, dintre care 4,8 milioane cu loc unic de muncă), în detrimentul contractelor de muncă asigurînd o mai bună protecţie socială. Sau „sublocurile de muncă“, munca în timp parţial... La polul opus, Die Welt Kompakt crede că niciodată Germania nu a stat mai bine, cu peste 42 de milioane de germani avînd un loc de muncă, cel mai mare număr de la reunificare încoace; totuşi, „mai mult de jumătate dintre germani se simt sub presiune: la locul de muncă, în cadrul familiei sau din cauza problemelor financiare.“ Munca nu aduce fericirea? Arbeit macht nicht glücklich? E ceva putred în regatul Germaniei... Mai departe, pentru cele 5 milioane de tineri europeni fără loc de muncă, Germania – unde rata şomajului în rîndul tinerilor este cea mai scăzută din Europa, de 6,7%, potrivit cifrelor furnizate de INSEE – pare un tărîm al făgăduinţei. Realitatea este însă alta: Estul a înregistrat o dezvoltare societală, politică, economică diferită, chiar dacă este dihotomică. Estul votează masiv cu creştin-democraţii (Merkel provine din Est), Vestul – cu social-democraţii. Declinul demografic este mai accentuat în Est iar şomerii sînt mai numeroşi, cu multe regiuni în care procentul depăşeşte 12%. Vestul este o concentrare de bogăţii, cu multe zone puternic urbanizate, Estul nu este încă atractiv – date furnizate de sursele statistice oficiale germane. Cireaşa de pe tort – nemţii nici măcar nu se înţeleg reciproc din punct de vedere psihologic! O decreta Le Figaro în 2012, şi cam aşa a rămas...

„Wessis“ şi „Ossis“ au o părere reciprocă proastă. Pot Europa şi idealul european să schimbe ceva din aceste percepţii? Aş da acestei idei tot atîtea şanse de reuşită ca celei care ar cere să vedem în fiecare stat membru un stat la fel de important pentru celelalte. Şi viceversa. Cu cîţiva ani în urmă, m-am întors în Germania, ca turist, şi unul dintre vise a fost să vizitez Vestul... Am poposit într-un hotel din Est, de pe Kastanienhof, şi am rugat-o pe recepţioneră să ne recomande un restaurant simpatic în Vest, care se afla la doar cîţiva kilometri. A refuzat. Nu ştie, nu cunoaşte, deşi a fost în Vest. La mirarea mea, a răspuns cu o altă mirare: de ce să luăm masa în Vest… ce, în Est nu sînt suficiente lucruri bune? Da... Warum? 

Iulia Badea-Guéritée este jurnalistă franceză de origine română. Este responsabilă de versiunea românească a site-ului Presseurop.eu şi se ocupă de rubricile „România“ şi „Moldova“ pentru revista Courrier International, unde susţine şi blogul personal. Membră a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni, este deţinătoarea Premiului „Louise Weiss“ pentru cel mai bun jurnalist european (2006).

Foto: L. Muntean

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.