Mitteleuropa decentă, faţă cu reacţiunea

Horia MARINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
Mitteleuropa decentă, faţă cu reacţiunea jpeg

„Se poate trăi în oraş fără maşină?“ Am zîmbit cînd am primit această întrebare prin e-mail. Îmi era clar, încă înainte să citesc: mesajul nu poate proveni decît de la Bucureşti! Din oraşul unde un taximetrist mi-a zis, cîndva, recent, că „bucureştenii, cînd plouă, nu-şi iau umbrelă, ci maşina“; din oraşul despre care Saint Marc Girardin, scria, încă în secolul al XIX-lea, că „nu se merge pe jos, se merge numai cu trăsura, picioarele fiind un lux: trăsurile, dimpotrivă, fac parte din ceea ce este necesar; (…) pe deasupra, trăsura este semn că eşti om de treabă“.

Bucureştiul avea, acum cîţiva ani, vreo 1.300.000 de automobile înmatriculate. La Viena sînt doar 600.000. Asta, la populaţii similare ale celor două oraşe. Viena are o suprafaţă aproape dublă ca Bucureştiul (414 / 228 km²), deci distanţe mult mai mari de parcurs. Pentru cine cunoaşte ambele oraşe însă, senzaţia e că Bucureştiul e mult mai întins decît Viena – din simplul motiv că ai nevoie de mult mai mult timp pentru a-l parcurge, prin traficul congestionat sau cu metroul-melc.
În Viena de astăzi, circulaţia se întîmplă majoritar cu transport public (39%) şi pe jos (28%), dar şi cu bicicleta (6%). Doar 27% e cu automobilul. Lucrurile nu au stat mereu aşa. În anii ’70-’80 au apărut primele proteste împotriva „fluidizării“ circulaţiei prin tăieri de artere noi către centru. Naschmarkt, faimoasa piaţă din centru, era pe cale să fie demolată, ca la noi, 40 de ani mai tîrziu, Hala Matache, pentru a face loc unei artere rapide. Edilii vienezi, mai înţelepţi decît fostul primar Oprescu, s-au lăsat convinşi de proteste şi au renunţat la demolare. Apoi au venit noile studii de trafic auto: lărgirea unei străzi duce la reducerea rezistenţei fluidodinamice între două puncte ale oraşului (dacă privim circulaţia ca pe un fluid) şi implicit duce la un debit de automobile mai mare, între cele două puncte. În final, străzile nu sînt mai puţin congestionate, ci doar traficul creşte proporţional cu amenajarea de căi noi de rulare. Idee foarte „contraintuitivă“, la care fostul primar Oprescu are acum mult timp să mediteze.

S-au căutat deci soluţii noi în Viena, care au gravitat toate în jurul descurajării folosirii automobilului în centrul oraşului, combinată cu promovarea transportului în comun. După vreo 25 de ani de reorientare sistematică şi perseverentă, Viena a ajuns în topul oraşelor lumii la calitatea vieţii. Cine a vizitat-o ştie că blocajele din trafic sînt rare.

Probabil că cel mai interesant proces a fost cel al reducerii sistematice şi programate a locurilor de parcare din zona centrală. Pare o nebunie, nu-i aşa? Danezul Jan Gehl, cel mai cunoscut consultant pentru remodelări de spaţii publice din lume, descrie în cărţile lui strategia. Nu poţi spune orăşenilor că trebuie să le reduci numărul de locuri de parcare, pentru a reduce traficul către centrul oraşului, şi a-i determina să vină în centru cu transportul în comun (singurul care nu produce congestii). Ai avea, desigur, imediat o revoluţie în oraş, s-ar fonda partidul automobiliştilor. Partidele automobiliştilor din Elveţia şi Germania au fost, de altfel, fondate chiar la sfîrşitul anilor ’80, ca reacţie la începutul restricţiilor de trafic propuse de urbanişti; ele cereau inversul a ceea ce era necesar – automobil pentru toţi, dreptul la circulaţie liberă, lărgirea străzilor şi extinderea locurilor de parcare. Dar cum se putea atunci aplica noua politică? Simplu: reducerea treptată, pe nesimţite, a locurilor de parcare a fost însoţită de amenajări urbane care înlocuiau spaţiile de parcare şi creşteau permanent calitatea spaţiului public, într-un fel de joc de-a interdicţia şi recompensa. Trotuarele s-au lărgit la intersecţii, astfel încît şoferii nu-şi mai puteau parca maşinile pe zebră. S-au plantat copaci care au înlocuit locuri de parcare şi au înverzit străzi altfel aride. A apărut, ca o încoronare a acestor prime acţiuni, zona pietonală din vechea cetate a Vienei. Ea a crescut treptat între 1973 şi 1989 (şi a fost iniţiată de arhitectul Victor Gruen, faimosul austro-american inventator al mall-urilor). În locul unor străduţe pline de automobile parcate şi trafic congestionat, cetatea şi-a redobîndit eleganţa şi a devenit un loc de plimbare şi un magnet turistic incredibil. S-au construit parcări subterane în jurul întregului centru, pentru a permite automobiliştilor să vină aproape de centru, dar să meargă ultimele sute de metri pe jos sau cu transportul în comun. Comercianţii din zona vizată au opus rezistenţă masivă. Se temeau că nimeni nu va mai veni să facă cumpărături la ei, dacă nu putea parca „la scară“, mai ales că era vorba în majoritate de magazine de lux. Dar, datorită metodei foarte austriece de împăciuire prin aplicarea în paşi foarte mici a noilor legi, cu perioade de testare a zonelor fără automobil, şi mai ales prin faptul că s-a lăsat totdeauna timp suficient negocierilor prealabile, noua politică urbană a fost acceptată. Mai ales că, după un timp, comercianţii s-au trezit că au o creştere considerabilă a clientelei. Cine vine pe jos la cumpărături are alt ritm, mai lent, şi intră în mai multe magazine, se opreşte la o cafea. În plus, cartierul nu devine segregat, numai pentru magazine „de fiţe“, ci capătă un amestec sănătos şi democratic de cafenele populare şi magazine de lux, căci pietonul e eminamente egalul aproapelui lui. De altfel, în Viena nu te simţi niciodată exclus, oriunde te-ai afla şi din orice strat social ai face parte. Şi asta se întîmplă, în primul rînd, mulţumită acestei proiectări urbane care dă şanse fiecăruia, în comerţ şi spaţiul public, să îşi găsească un loc în care să se simtă bine, indiferent de buzunar. Oraşul este pentru toţi, nu doar (dar şi) pentru clasa de sus. E aici ceva din generoasa îmbrăţişare a diversităţii pe care o practica altădată administraţia Imperiului Habsburgic, complet diferită de egalitarismul dictat şi forţat al comunismului, pe care l-am trăit noi. 

Horia Marinescu este arhitect. Trăieşte şi lucrează la Viena.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

durere genunchi jpg
Băutura delicioasă, făcută în casă, care îmbunătățește sănătatea articulară și combate durerile de genunchi
În loc să te bazezi exclusiv pe calmante sau tratamente medicamentoase, există și o alternativă simplă, naturală și gustoasă: un baton nutritiv preparat acasă, plin de ingrediente cu efecte antiinflamatoare care acționează din interior pentru a susține sănătatea articulațiilor.
Grădinărit ecologic  Sursa Freepik (2) jpg
Cum transformăm curtea într-o grădină ecologică. Ghidul specialiștilor pentru începerea unei culturi bio
O grădină bio poate fi o sursă sigură de hrană sănătoasă, dar și un loc de relaxare și de reconectare cu natura. Specialiștii în agricultură ecologică oferă câteva sfaturi prețioase pentru reușita unor astfel de inițiative.
elevi clasa    foto theodora trusca (1) jpeg
Sondaj. Top 10 probleme identificate în școală de părinții elevilor. „Simt școala din ce în ce mai departe, din păcate”
Federația Asociațiilor de Părinți din România – EDUPART a dat publicității un sondaj realizat cu participarea a peste 20.000 părinți, din majoritatea județelor țării. Răspunsurile oferite pot constitui un punct important de plecare în discuțiile cu factorii de decizie.
image png
Te duci la culcare flămând? Cel mai comun obicei de slăbit sau capcana silențioasă care te îngrașă
Te-ai obișnuit să sari peste cină în speranța că vei slăbi? Ai auzit că „nu e bine să mănânci după ora 18”? Mulți adoptă acest comportament crezând că este o strategie eficientă de control al greutății.
Gianina Petrescu 12 foto arhiva personala jpg
Cel mai longeviv manechin din România. „Frumusețea nu are vârstă, iar feminitatea evoluează, nu dispare”
În vârstă de 44 de ani, Gianina Petrescu, deţine un adevărat record de longevitate în lumea modei din țara noastră: este manechin de la vârstă de 14 ani, având practic peste 30 de ani de modelling. Gianina are numeroase titluri de miss în carieră.
image png
Ce se întâmplă dacă bei un smoothie de banane în fiecare zi la micul dejun și care sunt beneficiile sale?
Diminețile sunt tot mai agitate, iar mulți dintre noi căutăm soluții rapide, dar sănătoase, pentru micul dejun.
Autostrada cu tuneluri, zona margina in șantier  video Adevărul Daniel Guță mp4 thumbnail png
Marile tuneluri din vestul României prind contur. Imagini spectaculoase de pe șantierul Autostrăzii Lugoj - Deva
Începute în februarie, lucrările de foraje la tunelurile de pe sectorul nefinalizat al Autostrăzii Lugoj – Deva au avansat semnificativ, iar pe șantier sunt mobilizați peste 700 de muncitori. „Autostrada cu tuneluri” trebuie finalizată în 2026.
a04e099e0b497b2612d448f9ca1ad2dade02a2cb webp
Exploziile care au distrus unul din cele mai mari arsenale de rachete ale Rusiei, provocate de neglijență, spun serviciile secrete britanice
O combinație de manipulare defectuoasă a armelor și practici de depozitare necorespunzătoare a dus probabil la exploziile care au distrus arsenalul Direcției Principale de Rachete și Artilerie 51 (GRAU) a Rusiei la sfârșitul lunii aprilie, a declarat miercuri Ministerul britanic al Apărării.
image png
Grădinarii ascund acest truc. Singurul ingredient care face iarba să fie perfect verde
Cum se face că, în timp ce la unii iarba crește rară, galbenă sau acoperită de mușchi, la alții pare desprinsă dintr-o reclamă – de un verde intens, densă și catifelată?