Misiunea omului de la catedră

Codruţa Alina POHRIB
Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Misiunea omului de la catedră jpeg

Bacalaureatul face furori estivale de doi ani. El produce liste nesfîrșite de „perle”, panouri care semiotizează spațiul urban bazîndu-se pe familiaritatea benign-umoristică a analfabetismului sistemic (vezi Artur Verona) și audiența pentru talk-show-urile în care se întrepătrund tremolouri alarmiste despre „starea națiunii”. În fapt, însă, bacalaureatul face o radiografie a societății românești la care pare că ne e frică să ne uităm. Proverbiala pădure rămîne sezonier ascunsă de copaci – despre bacalaureat se discută o dată pe an, pe cît de aprins, pe atît de inutil. Se vorbește mult despre proasta calificare a profesorilor. Mult prea puțin, în schimb, despre procesul de selecție a personalului didactic. Cu atît mai puțin despre reala lipsă de atractivitate a sistemului de învățămînt pentru proaspeţii absolvenţi de facultate. Într-adevar, privind pieziș la sistemul de învățămînt și cugetînd drept, e greu de înțeles de ce ar alege un tînăr absolvent să facă acrobații financiare pe firul extrem de subţire al salariului (aproape) minim pe economie. De ce, de asemenea, ar alege cineva o profesie violentată (nu numai) simbolic? Nu arareori mi s-a întîmplat ca, fiind întrebată ce fac, răspunsul să-mi fie întîmpinat cu un zîmbet încurcat, vag condescendent, urmat de speranţa timid exprimată: „Bine, dar nu vrei să faci asta toată viaţa, nu?”. Imaginea completă a dezastrului am avut-o cînd propriii elevi ajunşi în clasa a XII-a și începînd, așadar, să aibă o imagine asupra a ceea ce oferă piața muncii, au opinat că profesia pe care mi-am ales-o nu-mi face suficientă cinste. De-a lungul anilor, doar trei dintre elevii mei au cochetat cu ideea de a lucra în învățămînt, doi excluzînd ritos învățămîntul preuniversitar. Se poate deduce uşor de aici că profesoratul suferă de o reală problemă de imagine – un cerc vicios prin care sîntem forţaţi cu toţii să sărim ca prin cercurile de foc de la circ. Spectacolul se difuzează în direct, trunchiat, o dată pe an – cu ocazia bacalaureatului. În rest, problemele de fond ale învățămîntului românesc nu fac obiectul unor dezbateri publice reale.

Desigur, o altă problemă, adeseori marginalizată, este lipsa unor criterii diferenţiate de evaluare. Că nu se aşeaptă nimeni ca un electrician contractat pentru repararea instalaţiei electrice să analizeze cu subtilitate poezia modernistă românească este evident. Aşa cum este, de altfel, şi speranţa că va şti să redacteze un proces-verbal de constatare. Ambele aşteptări sînt însă frustrate de un sistem care funcţionează în vitutea inerţiei şi ale cărui obiective nu fac priză cu realitatea. Descentralizarea în învățămînt e recurentă birocratic, dar lipseşte cu desăvîrşie în realitate. Ea se reactivează cînd e vorba de bugete, dar dispare cînd vine vorba despre selecţia personalului şi stabilirea nevoilor specifice fiecărei unităţi de învățămînt sau fiecărei filiere, fie ea teoretică sau vocaţională.

Se vorbeşte mult şi despre o criză a valorilor în societatea românească, despre inflaţia de diplome, despre impostură, corupţie, ineficienţă. În continuare însă nu se întreprinde nimic pentru resuscitarea meseriilor în România prin crearea unui sistem coerent şi valorizant care să creeze acei specialişti care au devenit o glumă colectivă ce suscită iritări pasagere şi zîmbete resemnate. Modelul de branding al instalatorului polonez ne este încă străin, iar echivalentul lui românesc pare de negăsit în confuzia alimentată de schimbările care ni-l readuc pe Lovinescu în atenţie, în mod constant.

În pofida acestor neajunsuri, există în continuare profesori care – fie-mi iertată exaltarea – schimbă vieţi, care sînt adevăraţi profesionişti cu ştiinţă de carte şi tact pedagogic. Imaginea lor a dus mult timp la generalizări nepermise, în schimb. Fatalismul, însă, nu va ajuta pe nimeni. Sîntem în mod clar în momentul în care ar trebui să renunţăm la consternare şi să retrasăm riguros liniile sistemului de învățămînt, recuperînd ceea ce se pare că s-a pierdut: motivaţia. Motivaţia omului de la catedră – care, da, este cum e şi firesc şi una materială. Argumentele care aduc în discuţie numărul de ore de lucru la clasă pe săptămînă sînt, pentru oricine a trecut prin şcoală, absurde. Evaluarea elevilor, proiectarea lecţiilor, documentarea şi menţinerea unui interes intelectual viu faţă de disciplina predată şi a celor conexe însumează multe alte ore. Posibilitatea reală ca acestea să se întîmple ţine de siguranţa materială. Un truism, e drept, dar mult prea lesne trecut cu vederea. Motivaţia educabilului (cum este elevul numit în jargonul pedagogic – a se observa potenţialitatea inclusă în acest termen) care nu poate fi garantată decît de o competiţie adevărată, după măsura abilităţilor sale şi prin criteriile de admitere în ciclul următor de învățămînt. Motivarea părinţilor în spiritul însuşirii de către copiii lor a unor cunoştinţe veritabile, utile, valorizante, şi nu sub ameninţarea eşecului care rezultă în „vînătoarea de note”.

În chip de concluzie, parafrazîndu-l pe Caragiale: să se schimbe, primim, dar să nu rămînă la fel!

Codruţa Alina Pohrib este profesor de limba engleză la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc” din Bucureşti.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
O pisică gestantă a venit singură la ușa spitalului. Medicii veterinari au ajutat-o să nască VIDEO
Spitalul veterinar Arcadia Vet din Iași a avut parte de un eveniment neașteptat marți, 9 aprilie 2024. O pisică a venit la ușa așezământului medical, iar urmarea a uimit pe toată lumea.
image
Cum ar putea riposta Iranul la atacul israelian asupra consulatului său de la Damasc. Scenarii și implicații
Publicația The Conversation l-a consultat pe expertul în materie de securitate și fost oficial american în domeniul contraterorismului Javed Ali pentru a schița potențiale scenarii și implicații pentru Orientul Mijlociu al unui eventual atac iranian de represalii pe teritoriu israelian.
image
O adolescentă s-a dus la Urgențe cerând să i se facă un avort. Reacția ei după refuz a lăsat-o pe doctoriță în lacrimi
O elevă de 17 ani s-a prezentat la Urgența Spitalului Județean Suceava și a cerut să i se facă un avort. Refuzul doctoriței a dus la deznodământ neașteptat.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.