Mioriţa. Prejudecăţi şi enigme

Publicat în Dilema Veche nr. 686 din 13-19 aprilie 2017
Mioriţa  Prejudecăţi şi enigme jpeg

Pentru a discuta (măcar și în treacăt) enigmele Mioriței (ignorate adesea de cercetători și perpetuate pînă în zilele noastre), ar trebui mai întîi să-i dăm dreptate lui Albert Ein­stein. Ilustrul fizician care juca ping-pong cu zeii tărîmurilor cuantice observa că „Este mai ușor să dezintegrezi un atom decît o prejudecată“. Afirmația este perfect valabilă și în cazul Mioriței, ținută prizonieră de peste 150 de ani (de la prima ei publicare de către V. Alecsandri, Poezii poporale. Balade (cîntice bătrînești) adunate și îndreptate, Iași, 1852) în chingile unor prejudecăți și stereotipii hermeneutice, legănate apoi, scîrțîit și plicticos, de comentariile manualelor școlare. Vorbind despre Miorița, se vehiculează ideile de complot, omor, resemnare mioritică, fatalism etc., dar despre ce fel de Miorița vorbim? Desigur, despre cea îndreptată și întocmită de V. Alecsandri, după contemplarea inspirată, prin vizorul romantic al pașoptiștilor, a unor texte de cîntice bătrînești… și colinde. „Numai Alecsandri“, afirma un „mioritolog“ postmodern, putea rescrie textul «Colindei păcurarilor», ca text de baladă“ (A. Bulandra, Vasile Alecsandri și cazul Miorița, Slobozia, 2006).

Indiferent de situație, „varianta Alecsandri a rămas cea mai vie în conștiința publică“, spune un „mioritolog“ clasic, Dumitru Caracostea (Poezia tradițională română, București 1969). Am pus ghilimelele pentru a „dezactiva“, într-un fel, sensul peiorativ al mioritologiei, termen introdus de eminentul etno-muzicolog și folclorist Constantin Brăiloiu (La Mioritza, Geneva, 1946) împotriva exaltării Mioriței și a studiului prea extins al baladei (aluzia nedreaptă viza cercetările lui Caracostea), dar și pentru a ironiza clișeele curente încă din vremea lui Alecsandri (resemnarea în fața morții, nostalgia întoarcerii în sînul naturii etc.). D. Caracostea este primul cercetător care a încercat o abordare exhaustivă a întregului corpus de variante al Mioriței. Referindu-ne la acest corpus de texte, este bine să nu ignorăm faptul că Miorița circula fie sub formă de specie rituală (colinde transilvănene), fie ca specie ceremonială (cîntece epico-lirice, din Muntenia și Moldova). Spațiul nu ne permite să repertoriem numeroasele studii, exegeze, volume etc. valoroase, consacrate Mioriței. Un reper fundamental pentru orice comentariu serios al acesteia rămîne, și astăzi, monumentala monografie a lui Adrian Fochi Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte, Editura Academiei, 1964.

Trusa cu prejudecăți

În tot acest timp, în manualele școlare, problematica Mioriței se dezbate plivind clișee din așa-zisa „grădină“ a literaturii populare. Să ne amintim, primele clișee hermeneutice au fost furnizate chiar de Alecsandri. În scrisoarea din 1849 adresată lui Alecu Hurmuzachi, Românii și poezia lor, unde sînt consemnate comentariile acestuia la balada Mieoarei: „Poporul român are o mare aplecare și crede în fatalitate, în soartă“, iar „Moartea este o mîndră crăiasă care domnește peste omenirea întreagă și totodată ea este mireasa lumii“. Alte clișee le furnizează Ovid Densusianu. La originea baladei păstorești se află un episod de transhumanță. Ciobani din zone diferite complotează împotriva păstorului cu turma mai mare, îl pîndesc și îl omoară. Intervine și teza lui Jules Michelet, primul traducător în franceză al Mioriței (Légendes démocratiques du Nord, Paris, 1854), care vorbește de o „prea ușoară resemnare“, iar „din nefericire, aceasta este o trăsătură națională“. Și iată, comentariul alcătuit din clișee hermeneutice (devenite apoi prejudecăți) este gata. Cuvintele-cheie: complot, invidie, lăcomie, omor, resemnare, fatalitate etc. nu pot însă descuia nicicum poarta de Rai. Elevii înțeleg și ei ce pot. Ne putem întreba: „Pentru ce trebuie să știe școlarul că în interiorul Mioriței se petrece un proces producător de fatalism?“ (Ion Filipiciuc, Miorița și alte semne poetice, Cîmpulung Bucovina, 2002). Manualele nu încurajează creativitatea interpretării, ci reproducerea unei anumite lecturi a textului lui Alecsandri. Cu greu află elevii că există și „Miorițe fără miorița“ (cf. N. Constantinescu), adică fără oaie năzdrăvană, în variantele colind. Nu se dezbate nici o variantă colind. Nimeni nu remarcă ciudățeniile textelor mioritice (colind sau baladă), fisurile din logica narativă, enigmele care ar putea stîrni uimire, interes și creativitate din partea elevilor. Se încalcă astfel un principiu fundamental din lectura textului folcloric: consultarea variantelor. Punctul pe „i“ îl pune Andrei într-un comentariu pe net: „săraca Miorița, nu are nici o vină că niște domni profesori le spun copiilor că singura cheie de interpretare e resemnarea în fața sorții… Așa că nu Miorița trebuie suprimată, ci o anumită metodă de a face școală.“

De ce este Miorița enigmatică

Pentru că de aproape un veac și jumătate de la „descoperirea“ ei, oferă încă și astăzi temei pentru nesfîrșite interogații, ne spune marele folclorist Al.I. Amzulescu (Miorița și alte studii de folclor, București, 2001). Numeroși autori (critici, istorici literari, folcloriști, etno-muzicologi, scriitori etc.) s-au pronunțat asupra unor aspecte criptice, paradoxale și enigmatice, pe care, la o cercetare mai atentă, le relevă textele Mioriței. Am putea spune că Miorița nu este „o mașinărie“ de produs fatalism și resemnare, ci, mai curînd, un „motor literar“, producător de fascinante enigme. Eroul se adresează prezumtivilor ucigași cu o simpatie nefirească: „dragii mei“ sau „dragilor frați și fîrtați“. Este întrebat de ciobanii complotiști cum dorește să moară. Refuzînd să fie împușcat, el cere, cu o insistență stranie, să i se taie capul (modalitate de ucidere nespecifică în mediul pastoral sau țărănesc). Dovedind o naivitate ireală, el încredințează fără teamă ucigașilor comoara de sub găleată, păstrată la stînă, pentru a-i fi dată „maicuței sale“. Gest rămas enigmatic. Păstorul solicită la căpătîiul său obiecte funerare neobișnuite: instrumente muzicale (fluier, trîmbiță, bucium) și, deși nu se apără de ucigași, cere pe mormînt unelte ce pot deveni arme (baltag, topor), dar și o enigmatică lance, inexistentă în mediul păstoresc. Într-o variantă din Năsaud, ucigașii, pentru a complota, trimit păstorul să aducă apă pentru a adăpa oile, cu gălețile (?!) de la o fîntînă aflată tocmai la Țarigrad (termen slavon pentru fosta capitală a Imperiului Bizantin, Constantinopole, actualul Istanbul). Ne întrebăm, în logica literară a textului, de cîte ori ar fi avut el ocazia să ceară ajutor sau să fugă?

Rămîne să medităm la enigmele Păcurariului străinel, așa cum ne sugerează chiar el, în finalul unei colinde cu același titlu: „Fluierașul m-a cînta… / Cînd a sufla vîntu-ncet, / M-a cînta ca pe un sacret.“ 

Silvia Chițimia este doctor în etnologie și scriitoare, cu un volum în pregătire: Enigmele Mioriței.

p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.
p 11 WC jpg
„Pastorala americană prin excelență”
Am ajuns să văd sărbătoarea și ca pe o ocazie de a face un exercițiu de recunoștință.
p 12 sus WC jpg
Discurile
Cărțile m-au învățat să fiu om, iar discurile m-au învățat cum să rămîn.
image png
Mă bucur de re-cunoștință, mă bucur de uitare
Recunoștința ar trebui să fie un proces reciproc în prietenii strînse.
image png
Despre recunoștință ca virtute socială
Recunoștința nu este doar o potențială datorie morală, ci și o genuină virtute socială.
image png
Scheletul din vitrină
Sînt curios la ce profesori se referă și, mai ales, ce-i făcea atît de buni în ochii lui.
p 14 sus Invidia jpg
A mușca mîna care te hrănește
Invidia primitivă este obstacolul ce stă în calea trăirii iubirii și recunoștinței.
image png
Tu cîte like-uri ai primit azi?
Cum ne exprimam aprecierea, empatia, gratitudinea?
p  10 cu like in dreapta sus flip jpg
Un simbol pentru liniștea noastră
O să dureze mai mult, dar o să ne bucurăm mai mult de ea.
image png
Like me
TikTok-ul e oglinda cea mai fidelă a ceea ce sîntem.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.