Mîndria de a fi perdant

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
Mîndria de a fi perdant jpeg

În perioada comunistă am fost ținuți departe de tentațiile societății capitaliste, așa încît după 1989 ne-am trezit feciorelnici, neprihăniți și plini de candoare, ca Albă-ca-Zăpada după sărutul prințului. Numai că prințul nu ne-a oferit apoi coliere cu diamante, ci tot felul de mărgele de sticlă, la care noi făceam ochii mari de mirare, ca incașii altădată.

Cel mai ilustrativ exemplu în acest sens mi se pare povestea maică-mii cu detergentul de vase Axion. După ce a văzut reclama la acest dușman neîmpăcat al grăsimilor, și-a zis că trebuie să-și cumpere și ea, chit că era de nu știu cîte ori mai scump decît Tix-ul pe care-l folosea de obicei. Ajuns cu el acasă, a desfăcut cu grijă capacul verde al cutiei, a mirosit conținutul, a văzut că înăuntru era un fel de margarină verde, s-a întrebat cum poate aia să curețe arsura de pe oale dacă nu are asprimea Tix-ului, dar și-a zis pînă la urmă că, acolo unde e un miracol, logica nu are ce căuta. A crezut, n-a cercetat și a aplicat crema-minune pe o tigaie cu arsură plină de grăsime. A lăsat-o cîteva minune să-și facă efectul, apoi a încercat să desprindă murdăria fîșii-fîșii, ca-n reclamă. Văzînd că nu merge, a fost sigură că a făcut ea ceva greșit, că nu a pus destulă cremă pe murdărie, că nu a așteptat îndeajuns să-și facă efectul sau că întreg ritualul mai cerea o operațiune misterioasă, pe care ea o sărise. În cele din urmă, a frecat tigaia voinicește cu Tix și cu „buretele” de sîrmă.

Cum reclamele erau scurte și nu dădeau prea multe detalii despre produse, ai mei s-au canalizat pe Teleshopping. Așa au ajuns să aibă tigăi-minune în care aerul cald circulă după cum arată săgețile, medalioane-unicat de „auer” la prețuri imbatabile plus brățară „cadó”, cuțite de bucătărie cu care poți să tai cărămizile, perne pe care redescoperi deliciile somnului de nou-născut, fotolii de masaj care te întineresc cu zece ani sau alifii cu brînca-ursului și untul-pămîntului, cu care te poți da oriunde, că tratează de la gîlci la hemoroizi.

În paralel cu febra Teleshopping-ului, ai mei au dezvoltat-o pe cea a puilor din bani. Nu visau ei la nu știu ce afaceri, că încă păstrau repulsia dobîndită-n comunism față de afaceriști, dar se gîndeau ca, din salariile lor mici de profesori, să strîngă ceva cheag pentru la bătrînețe. „Azi la CEC un leu depui, mîine el va scoate… pui”, suna sloganul singurei bănci din perioada comunistă. Desigur, CEC-ul era depășit, căci democrația venea cu formule mult mai tentante. De exemplu, Gerald, o firmă care promitea că-ți dă de mai multe ori suma depusă, cum făcea Caritas-ul clujenilor. Gerald era invenția unuia de la Focșani, și poate de aceea n-au mers lucrurile, așa că ai mei și-au încercat apoi norocul la o firmă deschisă în orașul lor, Pitești, numită Philadelphia. Era clar că astfel de firme îi avantajau pe cei în orașul cărora se deschideau. Clujenii se îmbogățiseră cu Caritas, focșănenii cu Gerald, venise și rîndul piteștenilor să facă ceva bani. Așa că ai mei au stat la cozi imense să-și depună economiile. Au pierdut și de data aia.

Apoi și-au dat seama că nu e normal să ți se înapoieze de nu știu cîte ori suma depusă, că trebuie să aibă pretenții mai mici. De exemplu, la SAFI, un „fond mutual al oamenilor de afaceri”, ți se promitea o dobîndă de 40% din suma depusă. Fonduri mutuale există peste tot în lumea civilizată, așa că asta nu putea fi tot o escrocherie. A fost. Viorel Cataramă, șeful SAFI, le-a zîmbit alor mei din ecranul televizorului și le-a spus că asta e!, în afaceri se mai și pierd bani. Ce e val ca valul trece, desigur. Iar, în cazul banilor, apa valului dispare în nisip, de parcă nici n-ar fi existat.

Apoi au venit acea recomandare a CEC-ului și „Dormi liniștit, FNI veghează!”. Cînd ai garanția din partea statului, prin CEC, chiar poți să dormi liniștit, nu? Ei bine, nu! Astfel, ai mei s-au înscris și în cohorta celor care l-au îmbogățit pe Sorin Ovidiu Vântu.

Ultima aventură financiară nefericită a lor a fost cu Banca Religiilor. Aici s-au gîndit că, dacă e vorba de religii și de Dumnezeu, nu vor mai păți lucruri urîte. A opta poruncă e „Să nu furi!”, deci cei de la Banca Religiilor nu aveau cum să se dedea la așa ceva. În plus, în Consiliul de Administrație al acestei bănci și printre acționarii ei erau și oameni de cultură, ca Dinu Săraru sau Răzvan Theodorescu. Cum să te fure astfel de persoane fine?

Interesant e că toți sînt astăzi bine-mersi. România e țara în care nimeni nu se poate compromite. Ca o consecință a înțelepciunii sintetizate în vorbele poetului „Ce e val ca valul trece”, toate prostituatele de la noi ajung pînă la urmă să pozeze în fecioare. Unele dintre ele chiar în sfinte fecioare.

Cele mai recente exemple în acest sens ne sînt oferite de alegerile locale, unde nenumărați inși plini de bube se prezintă în fața electoratului curați ca o floare. În topul tupeului l-aș așeza pe Cristian Popescu Piedone, condamnat în dosarul „Colectiv”. El candidează pentru Primăria Sectorului 5 și de curînd a împărțit alegătorilor mănuși de bucătărie, cu sloganul „Ai grijă să nu te frigi la vot!”. Desigur, asta nu-i va face pe oameni să nu-l mai voteze, ci, dimpotrivă, se vor găsi destui care vor pune ștampila pe numele lui.

La poporul român, „Ce e val ca valul trece” nu rimează cu „Tu rămîi la toate rece”, cu ideea de detașare, de atitudine superioară față de nimicurile vieții, ci mai degrabă cu mișcarea turmelor. Turma depășește pînă la urmă orice eveniment și merge mai departe. Chiar dacă, din cînd în cînd, unele oi sînt rupte de lupi și lucrurile devin agitate, pînă la urmă totul se calmează și turma-și reia neabătută păscutul. Privită de sus, mișcarea turmelor aduce și ea cu cea a valurilor. Vreme trece, vreme vine, iar noi ne mîndrim că, de mai bine de două mii de ani, continuăm să ne paștem iarba strămoșească. Și numim asta mîndrie națională.

Cezar Paul-Bãdescu este scriitor. Cel mai recent volum al său se numește Frica de umbra mea.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.