Minciuni albe, adevăruri negre

Publicat în Dilema Veche nr. 809 din 22-28 august 2019
Secrete de amor în cîteva note de detectiv prin arhive jpeg

Nimic mai fragil decît secretul. Puterea unui secret e intactă cîtă vreme existența lui este doar bănuită, iar conținutul e învăluit de mister. Secretul trăiește doar în umbră, la întuneric. Scos la lumină, își pierde puterea, își schimbă natura. Fie se deșiră, se destramă și devine o simplă informație, fie explodează ca o bombă. Oricum, din el nu mai rămîne nimic, forța lui a expirat, s-a consumat definitiv, potențialul de a mai influența realitatea dispare, nu mai poate fi reîncărcat. De aceea secretele se cer manipulate cu grijă.

Nu mă gîndesc acum la secretul de stat sau la puzderia confreriilor secrete, nici la secretul transmis neofiților în marile rituri de inițiere masculină din societățile arhaice. Aș semnala totuși că, în acest ultim caz, în cadrul celei mai importante ceremonii din viața lor, printre mutilări rituale și sub presiunea pierderii vieții în cazul divulgării, Marele Secret comunicat tinerilor care urmează să devină elita masculină a unui trib este tocmai faptul că… nu există nici un secret. Așadar, secretul pe care trebuie să îl păstreze cu strășnicie este tocmai faptul că nu există nici un secret revelat de vreo forță supranaturală, că nu trebuie să se bazeze decît pe ei, mai precis pe solidaritatea dintre ei, cimentată de această complicitate. Chiar dacă este gol, acest secret le va conferi prestigiul în fața celorlalți membri ai grupului, le va asigura statutul de inițiați, păstrarea lui va garanta, ba chiar va genera comportamente de adulți responsabili, gata să facă față încercărilor pe tot parcursul vieții.

Am insistat asupra acestui secret vid, pentru că ilustrează perfect importanța ideii de secret, forța lui fondatoare atît la nivel individual, cît și la nivel de grup. Secretul este inseparabil de viața socială și de neevitat in viața personală a fiecăruia dintre noi. De bine, de rău, mai bine sau mai rău, la firul ierbii, dezvoltăm cu toții o practică a secretului. Clipă de clipă alegem ce să spunem și ce să trecem sub tăcere. În același timp, în toate interacțiunile curente, avem acces doar la acele informații care au fost selectate, care au trecut de triajul făcut de interlocutorii noștri, după criterii doar de ei știute. Desigur că mai încercăm să deducem, din semne indirecte, ce etaj al informației ne este livrat. Încercăm mereu să bănuim ce sau cît ni se ascunde. Cert este că niciodată nu avem parte de o transparență totală în comunicarea interpersonală.

Înainte de a ne plînge de acest fapt, ar trebui să ne dăm seama că o perfectă transparență, un acces reciproc, ca prin sticlă, la toate gîndurile noastre din timpul unei conversații, ar fi nu doar greu de urmărit, ci de-a dreptul o catastrofă. De fapt, putem să vorbim unii cu alții, putem să ne suportăm, putem să conviețuim în cuplu, în familie, între colegi, în lume în general, în toate contextele sociale, doar pentru că alegem cu toții să păstrăm o parte din gîndurile noastre numai și numai pentru noi. Fie pentru a proteja, fie pentru a ne proteja, comunicarea noastră presupune o continuă cernere a lucrurilor care pot fi spuse, dezvăluite, și o clară separare de cele care ar fi mai bine să rămînă secrete, nespuse, adevărate minciuni albe.

De altfel, etimologia cuvîntului secret trimite la ideea de filtru, de sită. Verbul secernere însemna în latină „a cerne“, „a separa“, „a pune deoparte“, „a tria“. În franceza medievală, în lexicul agricol, segreda/secretu desemnează operațiunea de a separa semințele bune de pleavă. Apoi, prin extensie, apar termeni care denumesc diverse forme de separare, de neamestec, de punere la distanță, de la locurile de ușurare (privata) la dulapul cu sertare secrete (secrétaire). Tot de la secernere derivă și „secreție“. Excernere dă „excreție“ și „excrement“. Din discernere avem atît „a discerne“, „a discrimina“, cît și „discret“ și „discreție“ care trimit la ideea de „intim“. Tot acest cîmp semantic gravitează în jurul noțiunilor de triere, cernere, de evaluare calitativă, conturează opoziția interior-exterior și evoluează spre distincțiii de tipul necunoscut-cunoscut, învăluire-dezvăluire.

Așadar, comunicarea eficientă presupune un balans continuu între lucruri exprimate deschis și altele lăsate acoperite, pecetluite de tăcere. Țesătura unei conversații izbutite, dar și a unei relații de cursă lungă e asemeni poemului evocat de Paul Claudel: „Le poème n’est -point fait de ces lettres que je plante comme des clous, mais du blanc qui reste sur le papier.“

O definire generică a secretului interactiv trebuie însă căutată la un sociolog. Georg Simmel a introdus în mod strălucit tema secretului în cîmpul cercetării, oferind și o definiție lapidară: „secretul este o limitare a cunoașterii reciproce“. Simmel consideră că secretul este „o formă sociologică generală, care se află în mod complet neutru deasupra sensurilor axiologice ale conținuturilor sale“. Altfel spus, recurgerea la secret nu este în sine bună sau rea, ea poate fi nobilă sau abjectă, în funcție de situația concretă de utilizare.

El insistă asupra faptului că accentul pus pe conotațiile etice negative ale secretului, care decurg din săvîrșirea pe ascuns a faptelor reprobabile, este departe de a-i epuiza valențele, dînd un exemplu în care secretul este subordonat unor valori precum „pudoarea delicată a sufletului aristocrat, care ascunde tocmai ceea ce are mai bun, ca să nu primească în schimb laude și răsplată“. Simmel sesizează motivația acestui tip de discreție: „În urma unei astfel de recompense, individul posedă răsplata, dar nu mai posedă valoarea în sine“.

Orice secret dezvoltă o tensiune izvorîtă din posibilitatea destăinuirii sale. În general, atitudinea față de secret este complexă: apar nemulțumiri și cînd un secret rămîne de nepătruns, și cînd este dezvăluit. Cunoștințele specializate pot fi resimțite ca un factor de distincție. Tratarea lor în regimul unui monopol care se pierde prin desecretizare, prin vulgarizare este vizibilă în reproșul făcut de Alexandru cel Mare lui Aristotel: „Nu cred că ați făcut bine publicîndu-vă operele. Prin ce vom mai fi noi superiori celorlalți oameni dacă științele pe care mi le-ați predat devin cunoscute întregului popor?“.

Secretul poate fi un capital, posedat ca o podoabă sau ca un privilegiu. Alteori e baza unei intimități plăcute sau infernale. Cu toată stima purtată oamenilor capabili să păstreze secrete, cărora li se atribuie o anume tărie de caracter, o capacitate de autocontrol dincolo de strunirea limbuției, oamenii care par închiși în ei, secretoși, taciturni, întunecați și impenetrabili sînt de regulă temuți și evitați. Suspectați că ar avea ceva de ascuns, pentru că nu poți să le intuiești trăsăturile și nu știi la ce să te aștepți de la ei, li se bănuiește o latență agresivă de care e mai bine să te ferești. Dimpotrivă, oamenii deschiși, comunicativi, pe care ai impresia că îi poți „citi“ repede cîștigă ușor încrederea și par mai atrăgători.

Nimeni nu poate nega tentația de a l cunoaște deplin pe cel de alături, mai ales dacă între cei doi există atracție și se înfiripă o poveste de dragoste. „Între noi nu trebuie să existe secrete!“ „Vreau să știu totul despre tine!“ Astfel de dorințe ne fac să uităm că o doză de secret, o undă de mister constituie ingredientul ultim, nucleul ireductibil al dorinței, al interesului pentru celălalt. Aici Simmel identifică două categorii. Cei mai mulți „se aruncă dionisiac“ în relații fuzionale, sacrifică tot, renunță la orice colțișor de grădină secretă, se epuizează psihologic fără rest și fără să aibă datele necesare pentru a-și reface rezervele sufletești. Situația ideală e surprinsă printr-un paradox: „Cei care se pot dărui pe de-a-ntregul în absența oricărui pericol sînt cei care nu se pot dărui deloc pe de-a-ntregul, întrucît bogăția sufletului lor constă în evoluția lor continuă“.

Ar mai fi detaliul că, deși visăm cu naivitate la o transparență totală între noi și partenerul iubit, nu știm sau nu recunoaștem că am putea avea secrete chiar față de noi înșine. Pot fi lucruri scufundate în subconștient, pe care le ascundem și de care nu putem sau nu vrem să mai știm sau să mai pomenim, adevăruri negre, de a căror toxicitate ne-am putea decontamina doar prin dezvăluire. Aici descoperirea e posibilă doar prin ricoșeu, e nevoie de o oglindă indirectă. Doar un terapeut bun te poate face să vrei să vezi aceste secrete din adîncuri și să începi să ți le spui, să ți le povestești, să le dai trup de cuvinte și apoi drumul. Să le dezgropi și să le eliberezi. De fapt, să te eliberezi. Se și spune că nu noi ținem secrete, ci secretele ne țin pe noi… 

Lucia Terzea-Ofrim este conferențiar univ. dr., predă cursuri de antropologie culturală la Facultatea de Litere, Universitatea din București. În prezent este lector de limba română la Universitatea din Tel Aviv. Cea mai recentă carte a sa, apărută în 2019, este un album bilingv despre fereastră ca instrument antropologic, Ferestre cu povești / Window Stories, în care comentează fotografii ale artistului japonez Miya Kosei.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?