Mîncău Stîlpnicul față cu COVID-ul

Ioana IONIȚĂ
30 aprilie 2020
Mîncău Stîlpnicul față cu COVID ul jpeg

„Fii responsabil cînd faci cumpărături! Magazinul nostru este aprovizionat regulat. Nu cumpăra mai mult decît ai nevoie. Ne gîndim la tine și la cei dragi ție și, de aceea, săptămîna aceasta, avem lămîi import Turcia la numai zece lei nouăzeci și nouă.” În loc de țuica de dimineață, acest refren dătător de fiori reci pe spinările consumeriștilor (#doamneapărășipăzește) răsună pe posturile de televiziune și de radio însoțit de gîndul cel de pe urmă, cauzator de oareșce disonanțe cognitive: „Cumpătare, cumpătare, da’ să nu uităm de oferta săptămînii”.

Minut de minut, ni se sparg în cap știri despre ravagiile temutului COVID-19 – ilustrate, ca din întîmplare, și cu miticele rafturi goale – și sfaturi, de la astronauți, despre cum să supraviețuim în spații mici, cu resurse puține și după un program strict, autoimpus. Domnul Mironov n-are de lucru și lansează, timid, săgeata care amenință să spargă bula asta a neo-stoicilor: „Știți, aceștia sînt oameni speciali, antrenați în condiții speciale. Nu sînt mai mult de 500 de astfel de indivizi, pe tot globul”. Și ce dacă?

E nașpa rău să te gîndești acum la haleu. Bagă un curs, o lectură, o yoga, ceva. Ce soare minunat! Micile plăceri ale vieții! Șomaj tehnic? Șomaj d’ăla rău, care te lasă pe străzi, în fundul gol? Taci și învață ceva! Mămăliga dezvoltării personale a explodat, se pare, și s-a metamorfozat în acest păsat primordial din care ne vom ridica cu toții mai buni, mai frumoși, mai raționali, mai…

Impulsul educării celor mulți și al responsabilizării individului în vremuri de restriște e – ptiu! ptiu! ptiu! – contagios. În primele faze ale pandemiei, în care am picat, mai toți, în plasa aceea cu „gripa ucide mai mulți oameni anual, ce atîta panică, ia de colea un grafic care-ți demonstrează, cu cifre, că ești un isteric”, s-a făcut un mișto monstruos pe seama celor care s-au repezit să-și cumpere drojdie și făină. Nu se face, dom’le, așa ceva! S-au umplut feed-uri cu fotografii în care făina e material didactic risipit fără remușcări (parenting de tip Montessori, anyone?) sau în care munți de cărți, vaste biblioteci potoleau, prin contrast, alte ghiorțăieli, de tip intelectual. Relaxarea celor ghidați de cifre, nu de gura lumii, dublată, în unele cazuri, de o declarare ostentativă a consumului controlat sau a risipei de alimente-cheie au devenit, astfel, instrumente prin care respectivii mai ciupeau un pic de capital social și moral. Ce n-au reușit să cîștige moraliștii e capacitatea de a digera celuloza (sau izoprenul covorașului pentru yoga).

Doar că roata (să-i zicem de cașcaval?) s-a întors și neprihăniții practicanți de public shaming pe motive de alegeri și frici alimentare au fost forțați să înghită gălușca izolării și să mimeze că mai vor o porție. Din confesiunile fotografice ale acelorași comunicatori de pe rețelele sociale, gătitul și preocuparea pentru hrană sînt, acum, strategii de supraviețuire acceptabile, ba chiar ocazii de descoperire a unor talente nebănuite. Fasole cu ciolan? Nu, nu-ți mai murdărești mîinile, ci ridici la rang de artă aceasta ocupație care pentru multe femei din România este, încă, parte din povara dublei zile de muncă. Tot dezvoltarea personală, bat-o vina, face ca grămezile de mîncare gătite de amorul artei să nu mai conteze ca risipă, ci ca dovadă a faptului că, dacă vrei, poți! Numa’ să nu fie în fiecare zi, pentru mai multe guri, în condiții de stres și oboseală și cu resurse precare.

Cămașa de forță a cumpătării de tip COVID-19 ne impune noi reguli de interacțiune cu semenii și cu spațiul. Cu declarația pe propria răspundere la purtător și ocolind tot ce mișcă și ar putea strănuta, te pregătești pentru marșul rușinii de la ieșirea din magazin, după cumpărăturile deșănțate pe care se presupune că le facem noi, cei iremediabil hămesiți. (Ce-aveți, dom’le, cu pufuleții? Ce aveți?) O glumă din negura preistoriei cardurilor bancare – „Cît mai e PIN-ul pe cap de locuitor? Tot 1234?” – cunoaște, acum, n variante alimentare: Cîte sticle de ulei, cîte pungi de orez, cîte pungi de paste, cîte… e acceptabil să mai posezi? Dogmaticii plusează și în privința calității a ceea ce îndrăznești să pui deoparte pentru vremuri și mai rele. O doamnă medic la urgențe a îndrăznit să sugereze celor care se pregătesc pentru o blocadă veritabilă, cu acces limitat spre inexistent la hrană, pe perioadă îndelungată, să aleagă, printre altele, piure de cartofi instant și conserve. „Fără fructe și legume? Nț, nț”, s-a fluierat, doct, din lanul de quinoa.

Ei, dar cum îngroșăm noi stratul, și așa împovărător, de rușine asociată cumpărării hranei? Spune-mi că ce pun eu azi în coș în plus (pentru că, da, nu mai pot ieși din casă chiar cînd vreau și, da, nu prea am așa mare încredere în stat) îl privează pe aproapele meu de posibilitatea de a-și satisface aceeași nevoie arzătoare, mîine. Se sparie gîndul în fața acestei perspective a comerțului capitalist echitabil care – cum de n-am știut pînă acum? – își structurează circuitele de aprovizionare în funcție de capacitatea de a acoperi nevoile de bază ale tuturor celor aflați în „parohia” fiecărui supermarket.

E aici o contaminare periculoasă venită din direcția penuriei reale de alte categorii de bunuri esențiale – medicamente, echipamente de protecție –, dar pentru care explicația e în altă parte. E de ajuns să citim povestea tinerilor întreprinzători din alte zări, deținători a zeci de mii de sticluțe de soluții dezinfectante, întorși, zilele acestea, pe calea cea dreaptă – nu numai a cumpătării, ci chiar a carității – de perspectiva închisorii pe motiv de manipulare a pieței prin umflarea exagerată a prețurilor.

Dar, să respirăm adînc, să numărăm pînă la zece și să (ne) revenim. Căci pînă să-nghițim recomandatul dumicat minimalist, ne stă în gît ambalajul. A apărut, astfel, meschina găselniță de marketing care ne înfățișa o anume pîine neprihănită, livrată tuturor la adăpostul unei pungi de plastic, marele scut în calea virusului gripal. O re-mestecare oportunistă a instituției pîinii Keine-Touch și nimic mai mult? Pentru cei cu memoria recentă intactă, pîinea asta ambalată a frămîntat, un pic, aluatul xenofob al poveștii de la Ditrău. În alții a stîrnit indignări protectoare pentru „micul producător, care, cu mîinile goale și cu sudoarea frunții”, se luptă, în aceste momente, nu numai cu COVID-ul izolator, ci și cu hidra panificației de masă. Un mic producător (eventual rural), imaginat în cea mai bună variantă posibilă a sa, e salvat de portavocea cu vizibilitate: un antreprenor urban, producător de pîine artizanală high-end. Dezleagă acum, de poți, încîlcitele căi ale brutăritului responsabil.

Cu aripile îngreunate de sacii de făină și de cubulețele de drojdie cu care ne-am potolit fricile, dar înviorați de limonada preparată din lămîile cumpărate la reducere, așteptăm, cu toții, să se coacă franzela neambalată a frăției universale de după COVID-19 cel Groaznic. See you on the other side!

Ioana Ioniță este antropolog alimentar.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Burleanu
Salariul uriaș al lui Burleanu de la FRF sfidează orice bun-simț: „E cel mai bine plătit om din fotbalul românesc”
Fostul internațional Florin Prunea a vorbit despre salariul lui Răzvan Burleanu, președintele FRF.
Pavel Pchelnikov webp
Încă o moarte suspectă în Rusia. Director din Căile Ferate Ruse, găsit împușcat pe balcon
Un alt director rus de top a fost găsit mort într-un caz suspect de „sinucidere". Pavel Pchelnikov, în vârstă de 52 de ani, director al al unei companii subsidiare a Căilor Ferate Ruse, a fost găsit mort cu o rană de glonț pe balconul locuinței sale din Moscova.
Casa de Cultură Alexandru Arșinel Arhiva Primăriei jpg
Moartea lui Alexandru Arșinel îndoliază Dolhasca natală. „Actorul venea la casa părintească” VIDEO
Casa de Cultură din Dolhasca, orășelul din Suceava în care s-a născut actorul Alexandru Arșinel, poartă numele acestuia. Edilii din Dolhasca își amintesc de vizitele maestrului care venea adeseori la casa părintească.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.