Mîncarea bio, burger-ul artificial și demnitatea umană

Emilian MIHAILOV
Publicat în Dilema Veche nr. 868 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2020
Mîncarea bio, burger ul artificial și demnitatea umană jpeg

Cînd auzim de mîncare bio ne gîndim la mîncare făcută din ingrediente naturale, fără chimicale sau E-uri. În locul unui colorant făcut în laborator putem folosi sucul unei sfecle roșii, în locul pesticidelor aruncate din avion putem folosi îngrășămîntul natural. Bio a devenit o etichetă convenabilă pentru a-i atrage pe cei care rememorează nostalgic cum bunicii se duceau în grădină, rupeau cîteva legume și făceau o salată al cărei gust nu-l mai găsești astăzi.

Dar bio este și o etichetă periculoasă pentru că induce ideea că natural este bun, iar artificial este rău. Cînd sîntem dezamăgiți de excesele lumii industrializate și de cinismul capitalismului global, este foarte ușor să fim seduși de imaginea unui trecut glorios al naturii care ne-a oferit resursele ei necontaminate. Adevărul este că natura nu ni s-a oferit pe tavă. Ea nu este nici bună, nici rea. De fapt, nu există o mamă natură. Dezastrele naturale, virușii și toxinele microbiene au decimat în mod constant umanitatea. Omul a trebuit să se adapteze la dificultățile mediului înconjurător. Și după cum bine știm de la Hobbes, cea mai bună apărare este atacul. Pentru a-și maximiza șansele de supraviețuire, omul a trebuit să controleze mediul înconjurător, nu doar să reacționeze la intemperiile vremii și capriciile faunei. Domesticirea plantelor și a animalelor este primul mare gest de a ne trăi artificial viața. Controlul naturii a fost inevitabil accelerat de progresul cunoașterii științifice. Chimia, biologia, zoologia, agronomia, toate au contribuit la trecerea de la hrana naturală la hrana îmbunătățită. Tot ce este astăzi bio a fost adus pe lume pe cale artificială.

Problema noastră nu este mîncarea naturală, ci mîncarea bună. Iluminismul ne-a lăsat moștenirea de a folosi cunoașterea științifică cu scopul îmbunătățirii vieții umane. Observăm acum că științele agroalimentare sînt mai degrabă în slujba profitabilității economice decît a dezvoltării capacităților umane. Din ce în ce mai mulți oameni mănîncă din ce în ce mai prost, fără să ne punem întrebarea cît de nutritivă este hrana noastră cea de toate zilele. Tot iluminismul este cel care ne-a lăsat idealul de a trăi responsabil față de ceea ce descoperim în jurul nostru. Deciziile noastre trebuie să fie sensibile la modul în care acțiunile noastre îi afectează pe ceilalți, chiar dacă nu aparțin propriei comunități. Imaginea noastră morală este determinată și de ceea ce mîncăm. Dacă ce punem pe masă se produce prin cruzimea instituționalizată a fermelor industriale, atunci omul iluminist nu poate rămîne indiferent. A mînca fără să ne gîndim la sursa hranei noastre înseamnă și o lipsă de respect față de condiția noastră modernă, care presupune să cunoaștem activ lumea din jur și să acționăm în baza acestei cunoașteri.

Idealul modern al demnității umane atribuie oricărei ființe umane un statut înalt. Toate ființele ajung treptat să se bucure de accesul la resurse și tratament respectuos atașate unui statut înalt. În lumea valorilor ierarhice, membrii aristocrației aveau parte de un proces care respecta drepturile legale ale persoanei în cauză, pe cînd țăranii erau tratați coercitiv (erau legați cu lanțuri și nu puteau aduce dovezi în apărarea lor). Astăzi, cu toții avem pretenția să ni se respecte un set de drepturi legale într-un proces. Dacă un membru al aristocrației era condamnat, atunci primea un tratament respectuos în închisoare (acces la lumină, plimbare, intimitate). Astăzi, toți deținuții au dreptul să fie tratați cu aceeași demnitate. În același fel trebuie să redefinim emanciparea morală și în relația cu ceea ce mîncăm. Demnitatea modernă ridică standardele nu doar pentru cei cîțiva privilegiați, ci pentru orice ființă umană, indiferent de origine socială și statut economic. Trebuie să tindem spre o elevare a importanței ființelor umane, care este marcată de creșterea standardelor de bunăstare nutritivă. Viitorul trebuie să fie acela în care cu toții ne vom hrăni ca și cum am fi membri ai aristocrației.

A trăi cu demnitate nu înseamnă să trăiești la limita subzistenței și nici măcar cu modestie. Înseamnă să trăim cu toții după standarde nutritive și etice cît mai înalte, fie ele și artificiale. Recent, omul de știință Mark Post a reușit să creeze în laborator primul burger artificial. Această realizare științifică are potențialul de a înlătura necesitatea sacrificării animalelor. A mînca fără ținem cont de bunăstarea animalelor și fără să folosim progresul cunoașterii pentru a împlini potențialul uman este sub demnitatea ființei umane. Visez la ziua în care toată lumea va avea acces nu la mîncare bio, ci la meniul iluminist.

Emilian Mihailov este lector univ. dr. la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti și director executiv al Centrului de cercetare în etică aplicată.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.