Mîncarea bio, burger-ul artificial și demnitatea umană
Cînd auzim de mîncare bio ne gîndim la mîncare făcută din ingrediente naturale, fără chimicale sau E-uri. În locul unui colorant făcut în laborator putem folosi sucul unei sfecle roșii, în locul pesticidelor aruncate din avion putem folosi îngrășămîntul natural. Bio a devenit o etichetă convenabilă pentru a-i atrage pe cei care rememorează nostalgic cum bunicii se duceau în grădină, rupeau cîteva legume și făceau o salată al cărei gust nu-l mai găsești astăzi.
Dar bio este și o etichetă periculoasă pentru că induce ideea că natural este bun, iar artificial este rău. Cînd sîntem dezamăgiți de excesele lumii industrializate și de cinismul capitalismului global, este foarte ușor să fim seduși de imaginea unui trecut glorios al naturii care ne-a oferit resursele ei necontaminate. Adevărul este că natura nu ni s-a oferit pe tavă. Ea nu este nici bună, nici rea. De fapt, nu există o mamă natură. Dezastrele naturale, virușii și toxinele microbiene au decimat în mod constant umanitatea. Omul a trebuit să se adapteze la dificultățile mediului înconjurător. Și după cum bine știm de la Hobbes, cea mai bună apărare este atacul. Pentru a-și maximiza șansele de supraviețuire, omul a trebuit să controleze mediul înconjurător, nu doar să reacționeze la intemperiile vremii și capriciile faunei. Domesticirea plantelor și a animalelor este primul mare gest de a ne trăi artificial viața. Controlul naturii a fost inevitabil accelerat de progresul cunoașterii științifice. Chimia, biologia, zoologia, agronomia, toate au contribuit la trecerea de la hrana naturală la hrana îmbunătățită. Tot ce este astăzi bio a fost adus pe lume pe cale artificială.
Problema noastră nu este mîncarea naturală, ci mîncarea bună. Iluminismul ne-a lăsat moștenirea de a folosi cunoașterea științifică cu scopul îmbunătățirii vieții umane. Observăm acum că științele agroalimentare sînt mai degrabă în slujba profitabilității economice decît a dezvoltării capacităților umane. Din ce în ce mai mulți oameni mănîncă din ce în ce mai prost, fără să ne punem întrebarea cît de nutritivă este hrana noastră cea de toate zilele. Tot iluminismul este cel care ne-a lăsat idealul de a trăi responsabil față de ceea ce descoperim în jurul nostru. Deciziile noastre trebuie să fie sensibile la modul în care acțiunile noastre îi afectează pe ceilalți, chiar dacă nu aparțin propriei comunități. Imaginea noastră morală este determinată și de ceea ce mîncăm. Dacă ce punem pe masă se produce prin cruzimea instituționalizată a fermelor industriale, atunci omul iluminist nu poate rămîne indiferent. A mînca fără să ne gîndim la sursa hranei noastre înseamnă și o lipsă de respect față de condiția noastră modernă, care presupune să cunoaștem activ lumea din jur și să acționăm în baza acestei cunoașteri.
Idealul modern al demnității umane atribuie oricărei ființe umane un statut înalt. Toate ființele ajung treptat să se bucure de accesul la resurse și tratament respectuos atașate unui statut înalt. În lumea valorilor ierarhice, membrii aristocrației aveau parte de un proces care respecta drepturile legale ale persoanei în cauză, pe cînd țăranii erau tratați coercitiv (erau legați cu lanțuri și nu puteau aduce dovezi în apărarea lor). Astăzi, cu toții avem pretenția să ni se respecte un set de drepturi legale într-un proces. Dacă un membru al aristocrației era condamnat, atunci primea un tratament respectuos în închisoare (acces la lumină, plimbare, intimitate). Astăzi, toți deținuții au dreptul să fie tratați cu aceeași demnitate. În același fel trebuie să redefinim emanciparea morală și în relația cu ceea ce mîncăm. Demnitatea modernă ridică standardele nu doar pentru cei cîțiva privilegiați, ci pentru orice ființă umană, indiferent de origine socială și statut economic. Trebuie să tindem spre o elevare a importanței ființelor umane, care este marcată de creșterea standardelor de bunăstare nutritivă. Viitorul trebuie să fie acela în care cu toții ne vom hrăni ca și cum am fi membri ai aristocrației.
A trăi cu demnitate nu înseamnă să trăiești la limita subzistenței și nici măcar cu modestie. Înseamnă să trăim cu toții după standarde nutritive și etice cît mai înalte, fie ele și artificiale. Recent, omul de știință Mark Post a reușit să creeze în laborator primul burger artificial. Această realizare științifică are potențialul de a înlătura necesitatea sacrificării animalelor. A mînca fără ținem cont de bunăstarea animalelor și fără să folosim progresul cunoașterii pentru a împlini potențialul uman este sub demnitatea ființei umane. Visez la ziua în care toată lumea va avea acces nu la mîncare bio, ci la meniul iluminist.
Emilian Mihailov este lector univ. dr. la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti și director executiv al Centrului de cercetare în etică aplicată.
