Mii de miliarde, puse grămadă

Publicat în Dilema Veche nr. 403 din 3-9 noiembrie 2011
Mii de miliarde, puse grămadă jpeg

Acum vreo două luni am primit de la două cunoştinţe diferite un e-mail care a circulat viral pe net. Un e-mail cu poze, cum sînt atîtea alte mesaje care ajung virale. Doar că ăsta de care vă spun era despre datorie. Despre datoria SUA. Cineva se jucase cu grafica şi reprezentase datoria publică a americanilor în teancuri de cîte o sută de dolari. Suspansul era construit cu grijă, pînă ajungeai la imaginea finală, în care teancurile de hîrtii de o sută umpleau cîteva stadioane în suprafaţă şi depăşeau Statuia Libertăţii în înălţime. Era impresionant. Dar nu era nimic nou. Cifra era cunoscută. Dar adevărul e că o cifră de multe mii de miliarde e doar o cifră. Cînd vezi miile de miliarde aşezate grămadă, chiar şi virtual, parcă e cu totul altfel. Unul dintre cei care mi l-au retrimis adăugase şi părerea proprie: „dracu’ ne ia!“. Acest număr din Dilema veche e unul mai degrabă atipic. E cu o mulţime de cifre. Dar în spatele lor, încercăm să ghicim cît de aproape sîntem să ne ia dracu’.

Acum doi ani, părea că lumea are o problemă cu faptul că unii oameni s-au îndatorat prosteşte – de unde criza economică. Acum, lumea are o problemă cu faptul că aproape toate statele s-au îndatorat prosteşte – de unde mama tuturor crizelor economice: falimentul statelor. Încercăm o privire retrospectivă, apoi una comparativă, apoi ajungem la România. Retrospectiv vorbind, trăim o epocă mai degrabă atipică: falimentele statelor sînt foarte rare. Dacă citiţi textele lui Dan Popa şi Vlad Andrei, veţi afla că în trecut era ceva mai degrabă banal, se întîmpla relativ des ca vreun stat să declare că nu mai poate plăti datoriile publice. Atunci, de unde atîta panică acum? Acum e altfel. După Al Doilea Război Mondial, lumea a creat mecanisme şi instituţii ca să se asigure că aşa ceva nu se mai întîmplă. Şi s-a întîmplat rar şi doar în cazuri extreme – Rusia sub Elţîn, Argentina, Africa prin anii ’70. Asta a creat o frumoasă iluzie că oamenii au abolit falimentele de stat. Nu ştim cum se va termina criza asta, s-ar putea ca iluzia să fie chiar confirmată: cu mari eforturi, emoţii şi cheltuieli, s-ar putea ca oamenii chiar să abolească falimentul de stat. Cert e că acum dilema nu mai priveşte cazuri extreme, state aflate în situaţii punctual-bizare, ci chiar centrul sistemului financiar global: zona euro, apoi America, apoi toată lumea.

Asta dacă se va întîmpla. Deocamdată contemplăm potenţialul dezastru şi ne punem speranţele în faptul că accentul pică pe cuvîntul „potenţial“. Niall Ferguson a scris o carte care ar trebui predată în şcoli – The Ascent of Money; am recenzat-o la rubrica mea anul trecut, nu ştiu să fi fost tradusă în română, dar vă recomand filmul documentar adiacent, la acest link: http://www.pbs.org/wnet/ascentofmoney. Ferguson spune acolo că finanţele au influenţat lumea mai mult decît ne place să credem, că genul acesta de crize financiare reprezintă o banalitate în istorie şi că lumea a fost mereu schimbată de ele. Este genul de carte despre istorie care spune multe despre viitor. Enervant de multe.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.