Mielul blînd suge la două oi - dar nu pe termen lung

- argument -

În dosarul care urmează veţi întîlni de mai multe ori expresia „vectorul european“. Este o sintagmă folosită aproape obsesiv la Chişinău. Cred că ţinem minte acest gen de dezbatere, în care obiectivul aderării la UE pluteşte deasupra tuturor subiectelor – cam aşa a mers politica din România mai mulţi ani înainte de 2007. Doar că în Republica Moldova e mult mai complicat. În România, puterea făcea eforturi pentru aderare, iar opoziţia o critica pentru că nu face destule eforturi. În Moldova, puterea face eforturi pentru apropierea de UE (pentru că promisiunea aderării nu există încă), iar opoziţia o critică pentru că nu mai vrea aderare la UE, ci la Uniunea Euroasiatică, un proiect politic în născare, moşit de Rusia. În 2009, a venit la putere Alianţa pentru Integrare Europeană – care atunci avea patru partide. După multiple crize politice, au mai rămas două partide şi jumătate (Partidul Liberal este în situaţia poate unică în Europa, în care majoritatea grupului parlamentar e cu puterea, iar partidul a trecut în opoziţie). În 2009, „vectorul european“ nu avea rival – şi Voronin dorise apropierea de UE, dar noii guvernanţi au promis (şi pe asta chiar au făcut-o) negocieri mai rapide cu UE. Moldova e doar unul dintre statele în care Parteneriatul Estic al UE a deschis noi perspective economice şi politice. Simţind că pierde periferia, Rusia contraatacă cu vectorul euroasiatic.

În noiembrie, la Vilnius, Moldova ar trebui să parafeze Acordul de Asociere cu UE – rodul acestor ani de negocieri. Mai grav – din perspectivă rusească –, Ucraina ar urma să semneze acest acord. Leonid Litră, un român-moldovean care trăieşte acum la Kiev, spune că semnarea de către Ucraina e chiar mai importantă, inclusiv pentru Moldova. E motivul pentru care discutăm destul de mult despre Ucraina în acest număr dedicat Moldovei. Dacă Ucraina părăseşte „vectorul european“, presiunea rusească pe elita moldovenească pro-Europa poate deveni prea mare.

Ce se va întîmpla însă dacă la alegerile de anul viitor revine la putere Vladimir Voronin? E totul pierdut? În mod cert, „vectorul european“ va pierde din viteză. Opţiunea de a balansa între doi poli – pe principiul „mielul blînd suge la două oi“ – va deveni politică oficială. Doar că nu poate dura mult. Pentru ce va opta, pînă la urmă, Partidul Comuniştilor? Nicu Popescu spune că avem precedente: elita moldovenistă preferă ambiguitatea, dar, cînd e pusă să aleagă, nu alege opţiunea propusă de Rusia. Să sperăm că nu vom fi în poziţia de a testa această viziune optimistă.

Ce poate face România? Octavian Milewski spune ceva foarte important: majoritatea electoratului din Republica Moldova este proeuropean, fără a fi unionist. Nu au probleme să se declare români sau să spună că vorbesc limba română, doar că nu vor unirea cu România. Ne place sau nu, asta e realitatea. Există o mare masă de moldoveni europeni pe care România îi ignoră pentru că sîntem încă prizonieri ai marotelor naţionale vechi. (Cristian Ghinea)

Ilustraţie de Ion BARBU