Micile, dar zilnicele încălcări ale legii

Georgiana IORGULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 318 din 18-24 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Delimitarea dintre cele două tipuri de infracţiuni – mari sau mici – ar trebui marcată de pedeapsa pe care riscă să o ia prezumtivul infractor. Cu alte cuvinte, legiuitorul stabileşte gradul de pericol social al fiecărei infracţiuni în parte şi îl transformă în ani de detenţie ori în amendă. Ca atare, infracţiuni precum ameninţarea, insulta, calomnia, lovirea şi alte violenţe, însuşirea bunului găsit, avînd pedepse de cîteva luni de închisoare sau amendă, s-ar înscrie fără probleme în categoria infracţiunilor mici. Mai mult, aceste infracţiuni nu sînt urmărite din oficiu de către organele judiciare, ci numai dacă există o plîngere a persoanei vătămate.

Cu atît mai mult ar trebui să facă parte din gama micii infracţionalităţi toate faptele contravenţionale, începînd cu abaterile de la regimul rutier şi pînă la comerţul stradal ilegal ori tulburări ale liniştii publice.

Pe cale de consecinţă, infracţiunile care conduc la pedepse grele cu închisoarea – precum omorul (10-20 de ani), lovirile şi vătămările cauzatoare de moarte (5-15 ani), infracţiunile de corupţie ori de crimă organizată (trafic de persoane, droguri etc.) – ar trebui să facă parte din marea infracţionalitate.

Un Cod Penal învechit

În fapt, diferite statistici ale Poliţiei ori sondaje de opinie cataloghează, de exemplu, furtul calificat (adică cel care se desfăşoară în public, într-un mijloc de transport în comun sau în timpul nopţii, prin efracţie) ca pe o infracţiune mică, deşi pedeapsa este de la 3 la 15 ani. Cu siguranţă că furtul de flori ori de găini nu este atît de periculos precum tîlhăria (care este un furt cu violenţă), deşi cea din urmă are un regim de sancţiune apropiat furtului, între 3 şi 18 ani. Din această perspectivă, trebuie spus că România are un Cod Penal vechi de 50 de ani, precum şi o suită întreagă de legi speciale, cu infracţiuni contemporane, toate acestea nepuse de acord între ele.

S-ar putea conchide că regimul pedepselor din România nu este într-o formă optimă, după cum nici gradul de apreciere al pericolului social nu este tocmai conform cu nevoile anului 2010. În esenţă, regimul de sancţiune se stabileşte pe baza unor analize criminologice şi nu numai, care indică tendinţele manifestării infracţionale, cauzele acestor tendinţe, modul optim de comportament al statului (felul pedepselor, durata pedepselor, modul de executare al acestora, rolul preventiv etc.). În funcţie de toate aceste date şi, ulterior, soluţii ştiinţifice, vom avea infracţiuni mici (mai puţin periculoase pentru societate), infracţiuni mari (cele periculoase), precum şi contravenţii (cele mai puţin periculoase, pentru care statul a socotit că nu este nevoie de instrumentarea unui dosar penal, ci doar de o amendă contravenţională). Din păcate, proaspătul Cod Penal, încă neintrat în vigoare, dar publicat în Monitorul Oficial, nu se ştie să fi avut la bază astfel de analize ştiinţifice. Prin urmare, mă situez în tabăra celor care aşteaptă cu viu interes aplicarea acestui cod, mai ales în coroborare cu legile speciale. Am fost întrebată de ce nu se penalizează la noi micile infracţiuni. Poliţia ar putea să răspundă la această întrebare spunînd fie că nu este aşa, fie că nu are suficient personal ori cel existent nu este neapărat cel mai bun, că oamenii nu colaborează cu poliţia, după cum parchetele de pe lîngă judecătorie – care supraveghează munca poliţiei judiciare pe tărîmul micilor infracţiuni) pot spune că sînt subdimensionate numericeşte. Lucruri, probabil, adevărate.

Dacă ar fi să întrebăm un cetăţean oarecare ce anume îl deranjează/sperie cel mai mult: insecuritatea stradală, furturile, tulburarea liniştii publice sau corupţia la nivel înalt, probabil va spune că primele enumerate, întrucît acestea îl vizează în mod direct. Statul, fiind urmărit îndeaproape de forurile europene, s-a axat pe combaterea corupţiei, în special a celei la nivel înalt, investind toate fondurile umane şi financiare în această direcţie (cu rezultate mai mult sau mai puţin vizibile pentru cetăţeni). Restul, bine ascuns de ochii raportorilor, dar nu şi de cei ai turistului european, rămîne bonus pentru cei care au ales să trăiască aici.

Instinctul mioritic

În sfîrşit, se pune problema ce facem noi, cetăţenii, cînd vedem că anumite lucruri nu sînt sancţionate. M-aş hazarda să spun că atitudinea ţine de instinctul mioritic, de „merge şi-aşa“. Atît noi, cît şi autorităţile ştim cest lucru. Sîntem cu toţii parte a statului nou creat pe aceste premise. Premisa compromisului, a ilicitului şi a nonvalorii. Ne amendează cineva dacă folosim claxonul în mod isteric? Nu. Sîntem sancţionaţi dacă blocăm intersecţiile folosind, eventual, şi claxonul contra unui şofer „dubios“ care vrea să respecte regulamentul rutier? Nu, dar am văzut o grămadă de abţibilduri care ne învaţă că nu e frumos să facem ceea ce facem. În fine, socot că aplicarea unei amenzi ar fi mult mai eficace.

Mă gîndesc că înaintea legii au existat morala, valoarea, crezul. Este deosebirea dintre aşa ceva nu se face şi aşa ceva este ilegal. Noi nu mai ştim nimic din zona aşa ceva nu se face. Şi zona aceasta este mult mai largă decît cealaltă. Cum nu o mai avem pe prima, încercăm să punem totul în legi şi norme. Pe care, ulterior, nu le înţelegem, nu le aplicăm ori le încălcăm pentru că nu am înţeles care este valoarea morală pe care au fost construite. Abstractizăm din ce în ce mai mult norma juridică pentru că sîntem din ce în ce mai departe de spiritul ei. Nu vom ajunge nicăieri astfel, pentru că nu vom putea pune pe hîrtie chiar totul şi, cu atît mai puţin, în norme juridice.

Îmi pare rău, nu pot să scriu un final fericit pentru generaţia mea. Mă gîndesc doar că singura opţiune ar fi să fim capabili să lucrăm simultan în două planuri: educaţie (etică, valoare morală etc.) şi coerciţie (aplicarea întocmai a legii pornind de la premisa că a fost înţeleasă în litera şi spiritul ei). Rezultatul se va vedea la generaţiile viitoare.

Georgiana Iorgulescu este directoarea Centrului pentru Resurse Juridice.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.