Micile, dar zilnicele încălcări ale legii

Georgiana IORGULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 318 din 18-24 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Delimitarea dintre cele două tipuri de infracţiuni – mari sau mici – ar trebui marcată de pedeapsa pe care riscă să o ia prezumtivul infractor. Cu alte cuvinte, legiuitorul stabileşte gradul de pericol social al fiecărei infracţiuni în parte şi îl transformă în ani de detenţie ori în amendă. Ca atare, infracţiuni precum ameninţarea, insulta, calomnia, lovirea şi alte violenţe, însuşirea bunului găsit, avînd pedepse de cîteva luni de închisoare sau amendă, s-ar înscrie fără probleme în categoria infracţiunilor mici. Mai mult, aceste infracţiuni nu sînt urmărite din oficiu de către organele judiciare, ci numai dacă există o plîngere a persoanei vătămate.

Cu atît mai mult ar trebui să facă parte din gama micii infracţionalităţi toate faptele contravenţionale, începînd cu abaterile de la regimul rutier şi pînă la comerţul stradal ilegal ori tulburări ale liniştii publice.

Pe cale de consecinţă, infracţiunile care conduc la pedepse grele cu închisoarea – precum omorul (10-20 de ani), lovirile şi vătămările cauzatoare de moarte (5-15 ani), infracţiunile de corupţie ori de crimă organizată (trafic de persoane, droguri etc.) – ar trebui să facă parte din marea infracţionalitate.

Un Cod Penal învechit

În fapt, diferite statistici ale Poliţiei ori sondaje de opinie cataloghează, de exemplu, furtul calificat (adică cel care se desfăşoară în public, într-un mijloc de transport în comun sau în timpul nopţii, prin efracţie) ca pe o infracţiune mică, deşi pedeapsa este de la 3 la 15 ani. Cu siguranţă că furtul de flori ori de găini nu este atît de periculos precum tîlhăria (care este un furt cu violenţă), deşi cea din urmă are un regim de sancţiune apropiat furtului, între 3 şi 18 ani. Din această perspectivă, trebuie spus că România are un Cod Penal vechi de 50 de ani, precum şi o suită întreagă de legi speciale, cu infracţiuni contemporane, toate acestea nepuse de acord între ele.

S-ar putea conchide că regimul pedepselor din România nu este într-o formă optimă, după cum nici gradul de apreciere al pericolului social nu este tocmai conform cu nevoile anului 2010. În esenţă, regimul de sancţiune se stabileşte pe baza unor analize criminologice şi nu numai, care indică tendinţele manifestării infracţionale, cauzele acestor tendinţe, modul optim de comportament al statului (felul pedepselor, durata pedepselor, modul de executare al acestora, rolul preventiv etc.). În funcţie de toate aceste date şi, ulterior, soluţii ştiinţifice, vom avea infracţiuni mici (mai puţin periculoase pentru societate), infracţiuni mari (cele periculoase), precum şi contravenţii (cele mai puţin periculoase, pentru care statul a socotit că nu este nevoie de instrumentarea unui dosar penal, ci doar de o amendă contravenţională). Din păcate, proaspătul Cod Penal, încă neintrat în vigoare, dar publicat în Monitorul Oficial, nu se ştie să fi avut la bază astfel de analize ştiinţifice. Prin urmare, mă situez în tabăra celor care aşteaptă cu viu interes aplicarea acestui cod, mai ales în coroborare cu legile speciale. Am fost întrebată de ce nu se penalizează la noi micile infracţiuni. Poliţia ar putea să răspundă la această întrebare spunînd fie că nu este aşa, fie că nu are suficient personal ori cel existent nu este neapărat cel mai bun, că oamenii nu colaborează cu poliţia, după cum parchetele de pe lîngă judecătorie – care supraveghează munca poliţiei judiciare pe tărîmul micilor infracţiuni) pot spune că sînt subdimensionate numericeşte. Lucruri, probabil, adevărate.

Dacă ar fi să întrebăm un cetăţean oarecare ce anume îl deranjează/sperie cel mai mult: insecuritatea stradală, furturile, tulburarea liniştii publice sau corupţia la nivel înalt, probabil va spune că primele enumerate, întrucît acestea îl vizează în mod direct. Statul, fiind urmărit îndeaproape de forurile europene, s-a axat pe combaterea corupţiei, în special a celei la nivel înalt, investind toate fondurile umane şi financiare în această direcţie (cu rezultate mai mult sau mai puţin vizibile pentru cetăţeni). Restul, bine ascuns de ochii raportorilor, dar nu şi de cei ai turistului european, rămîne bonus pentru cei care au ales să trăiască aici.

Instinctul mioritic

În sfîrşit, se pune problema ce facem noi, cetăţenii, cînd vedem că anumite lucruri nu sînt sancţionate. M-aş hazarda să spun că atitudinea ţine de instinctul mioritic, de „merge şi-aşa“. Atît noi, cît şi autorităţile ştim cest lucru. Sîntem cu toţii parte a statului nou creat pe aceste premise. Premisa compromisului, a ilicitului şi a nonvalorii. Ne amendează cineva dacă folosim claxonul în mod isteric? Nu. Sîntem sancţionaţi dacă blocăm intersecţiile folosind, eventual, şi claxonul contra unui şofer „dubios“ care vrea să respecte regulamentul rutier? Nu, dar am văzut o grămadă de abţibilduri care ne învaţă că nu e frumos să facem ceea ce facem. În fine, socot că aplicarea unei amenzi ar fi mult mai eficace.

Mă gîndesc că înaintea legii au existat morala, valoarea, crezul. Este deosebirea dintre aşa ceva nu se face şi aşa ceva este ilegal. Noi nu mai ştim nimic din zona aşa ceva nu se face. Şi zona aceasta este mult mai largă decît cealaltă. Cum nu o mai avem pe prima, încercăm să punem totul în legi şi norme. Pe care, ulterior, nu le înţelegem, nu le aplicăm ori le încălcăm pentru că nu am înţeles care este valoarea morală pe care au fost construite. Abstractizăm din ce în ce mai mult norma juridică pentru că sîntem din ce în ce mai departe de spiritul ei. Nu vom ajunge nicăieri astfel, pentru că nu vom putea pune pe hîrtie chiar totul şi, cu atît mai puţin, în norme juridice.

Îmi pare rău, nu pot să scriu un final fericit pentru generaţia mea. Mă gîndesc doar că singura opţiune ar fi să fim capabili să lucrăm simultan în două planuri: educaţie (etică, valoare morală etc.) şi coerciţie (aplicarea întocmai a legii pornind de la premisa că a fost înţeleasă în litera şi spiritul ei). Rezultatul se va vedea la generaţiile viitoare.

Georgiana Iorgulescu este directoarea Centrului pentru Resurse Juridice.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

ecrane copil - foto pixabay
Ce este „brainrot” sau „putrezirea creierului”, fenomenul viral care ne blochează mintea şi acţionează ca un drog
Fenomenul „brainrot” a devenit emblematic pentru generațiile care trăiesc cu telefonul în mână și cu mintea prinsă în videoclipuri scurte și zgomotoase. Experții avertizează că această „putrezire a creierului” ar putea remodela modul în care funcționăm și învățăm.
Aza Gabriela jpg
Iubita portarului naționalei, Horațiu Moldovan, potop de manele și ținută indecentă pe o scenă din Mamaia
Aza Gabriela, partenera lui Horațiu Moldovan, a făcut un show incendiar pe o scenă din Mamaia.
Banner Rică Rǎducanu
Rică Răducanu mătură și servește, pe caniculă, la localul din Neptun. E la un pas de faliment: „Numai barosanii mai lasă bacșiș!” Cât costă ciorba de pește?
Rică Răducanu muncește din greu la localul din Neptun, ca să nu intre în faliment: „Numai barosanii mai lasă bacșiș!” Cât costă ciorba de pește?
Comisia Europeană (foto: Pixabay)
Comisia Europeană salută măsurile de austeritate din România. Pîslaru: „E o veste bună”
Măsurile de austeritate, pachetul unu și cel de-al doilea care va fi implementat de România, rezolvă traiectoria fiscală a României, a considerat Comisia Europeană la finalul reuniunii Comitetului Interministerial de Coordonare a Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR).
Simona Halep, sursa foto Instagram jpg
Simona Halep, impecabilă la Wimbledon într-o creație a unei vedete internaționale. Cât a plătit pentru rochia elegantă
Simona Halep (33 de ani) a asistat sâmbătă, 12 iulie, la finala grandioasă dintre Amanda Anisimova și Iga Swiatek de la Wimbledon. Pentru acest moment special, sportiva a optat pentru o rochie creată de o vedetă internațională.
avion prabusit orastie FOTO Primaria Orastie jpg
Un avion de mici dimensiuni s-a prăbușit la Orăștie. O persoană a murit, iar o alta a ajuns la spital
Un avion de mici dimensiuni, la bordul căruia se aflau două persoane, s-a prăbușit marți, 15 iulie, în zona AquaPark Orăștie, județul Hunedoara. Una dintre victime a murit.
albert nbn podcast captura video jpg
Albert NBN, care a înjurat România la „Beach, Please!”, are doar 6 clase şi este fiul unui interlop din Militari. „Eu oricum mă duceam la școală să râd”
Trapperul Albert NBN, care a provocat un adevărat scandal după ce a aînjurat România de pe scena „Beach, Please!”, fiind fiul lui Vali Nebunul, un controversat personaj din Militari care are legături cu lumea interlopă.
violenta domestica
„Îţi dau un topor în cap şi mă duc la puşcărie”. Un bărbat a fost arestat după ce și-a amenințat fosta iubită care avea ordin de protecție
Un bărbat de 51 de ani a fost arestat preventiv, după ce și-a amenințat amenințat fosta iubită că o va omorî cu toporul. Femeia avea deja un ordin de protecție împotriva lui.
cașin georgescu la tribunal 15 iul 2025 FOTO captura Gandul png
Călin Georgescu crede că administraţia Trump e cu ochii pe el: „A văzut şi a notat toate abuzurile care s-au făcut şi se fac asupra mea”
Călin Georgescu, fost candidat la prezidenţiale, „garantează" faptul că administraţia Trump „a văzut şi a notat tot ce s-a întâmplat în România, toate abuzurile care s-au făcut asupra poporului român".