Mic "îndreptar" de lectură

Publicat în Dilema Veche nr. 347 din 7 octombrie - 13 octombrie 2010
Mic "îndreptar" de lectură jpeg

- fragmente din Dilema veche şi Dilemateca -

Un inventar al riscurilor 

Există o dimensiune socratică a modului în care Herta Müller îşi trăieşte mesajul. Adică o dimensiune sacrificială. Adevărul nu se defineşte ca adevăr adevărat, decît dacă frecventarea şi exprimarea lui te pot costa viaţa. Adevărul e acolo unde ai putea să-ţi laşi oasele. Cu alte cuvinte, corelativul adevărului slujit fără rabat este cucuta. Restul sînt mici adevăruri de conjunctură, convenţii acomodante, exerciţii de negociere mentală. S-ar putea face un amplu inventar al riscurilor pe care Herta a ştiut să şi le asume de-a lungul parcursului său existenţial. Aş menţiona trei: sub dictatură a riscat să spună adevăruri interzise, în emigraţie a vorbit despre aceleaşi adevăruri interzise, riscînd să dezamăgească un public preocupat de alte priorităţi, mode şi obsesii, iar în lumea ei de adopţie a riscat să spună adevăruri neconvenabile pentru gazde, adevăruri care contrazic reflexele intelectuale şi morale ale unei anumite elite apusene: adevărul, de pildă, că din experienţa comunistă nu se poate salva nimic, în afară de ceea ce i s-a opus. 

Andrei Pleşu,  
Dilema veche, nr. 306, 2009 

Condamnarea comunismului 

La sfîrşitul anului trecut, preşedintele Traian Băsescu a condamnat comunismul pe baza unui raport întocmit de o comisie de istorici. Aţi citit acest raport? Aţi urmărit dezbaterile pe marginea lui? 

Herta Müller: Şi eu am fost invitată să fac parte din acea comisie, dar am refuzat. Mie mi se pare că e un act simbolic. Chiar era nevoie acum, la mai bine de 15 ani după căderea dictaturii, să declari oficial că regimul comunist nu a fost bun? Eu cred că asta se ştia încă din 1989. Şi Băsescu ştia foarte bine. La fel o ştiau toţi cei care chiar erau interesaţi. Nu văd la ce bun acest pachet de hîrtii pe care preşedintele l-a expus, teatral, în Parlament.  

Problema e în altă parte. Vreau să văd ce urmări are această condamnare. Vreau să văd dacă această condamnare formală o să fie urmată de o deschidere reală a arhivelor. Şi dacă se vor cunoaşte, cu exactitate, crimele acelui regim. În Germania se ştie cîţi oameni au pierit la zid. În România, încă nu s-a aflat. Or, eu îmi amintesc foarte bine ce era în Timişoara pe vremuri; cîţi oameni au dispărut; cîţi oameni ajungeau, împuşcaţi sau mutilaţi de cîinii grănicerilor, prin spitale. Astea sînt lucruri care trebuie lămurite, şi pentru aceste fapte, cineva trebuie să răspundă.“ 

Interviu realizat de Matei Martin
Dilemateca, nr. 10, 2007 

Reelaborarea trecutului 

Simultaneitatea aceasta temporală care se regăseşte în fiecare frază din Regele se-nclină şi ucide nu este narativă ca în Animalul inimii sau Încă de pe atunci vulpea era vînătorul. Este mai degrabă o simultaneitate (de euri şi timpuri narative) adusă în actualitate prin cuvinte (după o vorbă a lui Semprún: „nu limba e patria, ci conţinutul vorbirii“) şi prin obiecte cu o istorie modificată. Procedeul nu vizează însă exorcizarea unui trecut continuu, traumatizant, care nu se lasă uitat, cît transformarea acestuia în prezent, reelaborarea lui, din ce în ce mai exactă şi mai puţin înfricoşătoare, dintr-o datorie morală a scrisului autentic. 

Simona Sora, 
Dilema veche, nr. 78, 2005 

Colaje 

Dramatică în Regele se înclină şi ucide, Herta Müller se joacă potrivind, din colaje, cele mai frumoase poezii de după Poezie pe care le-am citit vreodată: legăturile consacrate între cuvinte sînt desfăcute parcă pentru a recunoaşte că lumea din care au fost culese este ea însăşi în echilibru instabil; versurile se ţin departe de cititorul dornic de identificare şi, ca într-un şir de scurtmetraje, înregistrează combinaţii şuie eliberate de tirania legilor dramatice. Imaginile se proiectează una după alta ca umbrele degetelor unui prestidigitator desenînd, dintr-un gest, conturul unui animal, profilul unui obiect, sugestia unui simbol. Alexandru Matei,  

Dilemateca nr.10, 2007 

Trecutul esenţializat 

Cărţile Hertei Müller sînt rezultatul unei exorcizări a traumei. Comunismul românesc, întors pe toate feţele în diverse registre discursive şi narative recente devine, în aceste volume, un loc al expunerii subiective. Fondul biografic favorizează o revizuire radicală a suprapunerii dintre istorie şi memorie, dintre întreg şi detaliu, individ şi societate. Fără edulcorări nostalgice sau estompări ale contururilor ascuţite, aici trecutul esenţializat în proză are consistenţa unui metal greu, surd şi otrăvitor. 

Gabriela Glăvan,
Dilema veche, nr. 301, 2009 

O capodoperă netă 

Avem o poveste de gulag, cu toate cele ştiute: înfometarea crîncenă, muncile extenuante, teroarea, tăcerea. Mai avem însă şi o scriitură cu totul personală, puternică şi concentrată, cu cicatrici de vers alb şi cu un soi de fast laconic. Ea e cea care face din acest roman o capodoperă netă. (...) Romanul Leagănul respiraţiei abundă, într-adevăr, în obiecte şi imagini insolite, în „nimicuri“ ce sabotează ironic marele nimic spre care tind calvarul concentraţionar şi rutina lui exterminatoare. Pesemne că e şi „vina“ lui Pastior cînd vine vorba de „corsoul lagărului“, „conopida de păduchi“, ceasul cu „rîmă de cauciuc“ în loc de cuc ori bradul de Crăciun din sîrmă, cu cetină de lînă şi globuri de pîine. După cum o parte din „vină“ îi revine şi traducătorului Alexandru Al. Şahighian, care transpune într-o română de capodoperă atît „disimulările poznaşe“ – vorba Hertei Müller –, cît şi „ademenirea gravă a sensurilor“. Claudiu Constantinescu, 

Dilema veche, nr. 331, 2010 

Intimitate şi singurătate 

Memoria este cu adevărat intriga acestui roman – moralmente vitală, memoria este tot (o formă de) respiraţie: oxigenează viitorul –, iar memoria este mai ales o chestiune de limbaj. Conflictul memoriei este chiar limbajul ei. Sau cum spunea scriitoarea însăşi undeva: „Domeniile lăuntrice nu se suprapun cu limba, ele se tîrăsc într-acolo unde cuvintele nu-şi pot avea sălaş“ (...) scrisul este în acelaşi timp captivitate şi rătăcire, căci terenul lagărului s-a extins în interior dereglînd pentru totdeauna leagănul respiraţiei: „Căpăţîna mea e terenul unui lagăr; nu te poţi apăra nici tăcînd, nici povestind“. Titlul cărţii se relevă, astfel, ca o puternică metaforă a (dez)echilibrului şi cadenţei interioare a vieţii. Leagănul respiraţiei vorbeşte, de fapt, despre balansul perpetuu al tăcerii şi vorbirii, al memoriei şi imaginaţiei, al sinelui şi al celorlalţi, al intimităţii şi singurătăţii...

Marius Chivu,
Dilema veche, nr. 346, 2010

Foto: R. Avram

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Europa care ne aplauda pentru galeria de la Euro 2024 este șocată de SOS. „Circul Dianei Șoșoacă ne face de rușine”
Circul făcut de Diana Șoșoacă la dezbaterile privind alegerea președintelui Comisiei Europene i-a șocat pe europarlamentarii străini, chiar și pe naziștii germani (AfD), susține liberalul Rareș Bogdan. După ce a fost felicitat pentru românii de la Euro 2024, i se cer explicații pentru Șoșoacă.
image
ÎPS Teodosie cheamă ploaia, în această seară, pe câmpurile din Constanța. În jumătate de județ a fost deja potop
ÎPS Teodosie, ține o nouă slujbă specială împotriva secetei. Arhipiscopul Tomisului va citi rugăciuni pentru venirea ploii în timpul Sfintei Liturghii, a transmis Arhiepiscopia Tomisului.
image
Rusia desfășoară obuziere de pe vremea lui Stalin pe frontul din Ucraina. Moscova rămâne și fără stocurile din epoca sovietică
Rusia a desfășurat sute de obuziere vechi de 70 de ani pe linia frontului ucrainean, potrivit analiștilor, deoarece atât Kievul, cât și Moscova pierd cantități semnificative de echipamente pe câmpul de luptă după mai bine de doi ani de război.

HIstoria.ro

image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.