Mic îndreptar de furtişaguri din asfalt

Publicat în Dilema Veche nr. 329 din 3 - 9 iunie 2010
Mic îndreptar de furtişaguri din asfalt  jpeg

În România, discuţiile despre şpagă au devenit la fel de obişnuite ca bîrfele subţiri de cartier, dintre cei mai în vîrstă care, din lipsă de activitate, îi trec pe răboj pe vecinii de la parter pînă la ultimul etaj. Nimic nu mai miră. Şpagă la doctor, şpagă la secretariatul liceului, şpagă la inspectorul de la fisc, la cel de la inspecţia în construcţii şi la alte persoane ce îmbracă haina de funcţionar public numai pentru a se împrieteni cu această entitate – şpaga –, mereu aducătoare de venituri grase şi neimpozitate, oricărui om mai descurcăreţ, cum se spune în popor.

Unii spun că şpaga bine plasată aduce un anumit echilibru în sistem cînd nu determină o încălcare a legii, ci doar o grăbire a punerii ei în aplicare. Dezechilibrele apar însă cînd şpaga iese din acest sistem şi, mai mult decît atît, produce beneficii unui grup mic de oameni în detrimentul a sute de mii, dacă nu milioane. Un exemplu simplu îl constituie drumurile şi autostrăzile. O să fie cîrcotaşi printre cititori care vor întreba, pe bună dreptate, „care autostrăzi?“. Care sînt acelea? – mă întreb şi eu. În acest domeniu, termenul de şpagă nu mai poate fi cuantificat de foarte mult timp, pentru că a depăşit măsura bunului-simţ şi devansează orice imaginaţie. Aici, şpaga merge mînă în mînă cu furatul. Mecanismul e foarte simplu şi începe chiar de la licitaţia unei lucrări.

Licitaţia domnului X


Pînă să trecem la exemple clare, trebuie făcută o demonstraţie pentru o mai bună înţelegere a fenomenului. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR), prin programele pe care le derulează – naţionale sau proiecte europene – hotărăşte reabilitarea unui drum de 40 km. Asta înseamnă refacerea patului drumului, turnarea de noi straturi de asfalt etc. – dar să nu intrăm în detalii. Mulţi, foarte mulţi bani. Se face o licitaţie care are la bază un caiet de sarcini. Domnul X deţine resurse financiare, utilaje şi o puternică flotă de maşini, unde mai pui că e prieten cu cineva din politică. Şi ce face? Dă o şpagă grasă şi face în aşa fel încît caietul de sarcini, unde sînt trecute condiţiile de participare a firmelor, să corespundă exact cu ceea ce deţine firma sa. La licitaţie participă patru firme, dar cîştigă cine trebuie. Domnul X, care a cîştigat licitaţia cu un preţ de dumping. În acest moment, trebuie să-şi recupereze şpaga grasă pentru cîştigarea contractului, să acopere lucrarea, dar să facă şi profit. Unul foarte mare. Ce face domnul X? Începe şantierul. În timpul lucrărilor, se ajunge la concluzia că, de fapt, e nevoie de mai multe materiale, de mai mult timp, că materialele sînt mai scumpe decît s-a prevăzut, că e nevoie de forţă mai mare de lucru. Totul – doar pe hîrtie. Se fac acte adiţionale, iar valoarea lucrării creşte. S-a recuperat şpaga. A mai rămas de scos profitul şi de făcut o lucrare.

Domnul X începe treaba

Oamenii care au primit şpagă nu se mai interesează atît de mult de lucrare şi nu verifică dacă se respectă caietul de sarcini (care, de altfel, a fost „aranjat“), se fură de ici, de colo, nisipul nu e la granulaţia care trebuie, stratul de asfalt are 5 cm, în loc de 7 cm, pe teren lucrează şase utilaje, în loc de zece, cum ar trebui, iar restul de patru sînt deja la o altă lucrare, cîştigată prin altă licitaţie. Şi pic din pic se face mare. Totul decurge de la sine şi toată lumea e fericită. Mecanismul funcţionează doar pentru o mînă de oameni şi în detrimentul a milioane. Milioane de şoferi care îşi rup maşinile în gropile de pe drumurile reabilitate de domnul X. Că tot veni vorba de reabilitare – aveţi idee cîţi kilometri de drumuri naţionale din cele peste 16.000 aflate în subordinea CNADNR au fost reabilitaţi din 1993 pînă în 2009? Doar 3800. Aveţi idee de ce nu se folosesc materiale de calitate pentru reparaţii? Pentru că ar rezista lucrarea prea mult timp şi nu ar mai fi nevoie de şpagă de dat la licitaţii pentru noi lucrări de modernizare şi întreţinere. Aveţi idee cît are de gînd CNADNR să cheltuiască pînă în 2011 pentru reparaţia şi întreţinerea drumurilor naţionale? Răspuns – 1,1 miliarde de euro.

Şi la Giurgiu s-a dat...

Un alt exemplu este cazul celebru de la Vama Giurgiu unde, acum un an, nişte angajaţi ai Direcţiei de Drumuri şi Poduri Bucureşti (DRDP) au fost prinşi în timpul serviciului de procurorii DIICOT cu cîte 8000 de euro la purtător – bani pentru care nu au avut nici o explicaţie. Cîteva luni mai tîrziu, explicaţia a venit. Chiar de la colegii acestora. Se pare că banii proveneau din şpăgi pe care aceştia le primeau în timpul orelor de muncă.

Vă întrebaţi cum se poate să obţii 8000 de euro într-o tură de 8 sau 12 ore? Foarte simplu – ar explica un angajat de la Drumuri. Mulţi dintre noi am trecut măcar o dată podul de la Giurgiu spre Russe, fapt pentru care a trebuit să plătim 25 de lei în cazul unui autoturism de clasă mică. Cu siguranţă unii dintre noi nu am primit bon fiscal. Ei bine, banii aceia s-au dus în buzunarul angajaţilor şi nu au intrat în evidenţa contabilă. Înmulţiţi valoarea aceasta cu cîteva mii de şoferi care nu au primit bonul. Suma?!

Într-o anchetă Realitatea TV, un angajat de la Giurgiu a mărturisit că adevăratele şpăgi sînt date de transportatorii de TIR-uri care nu plătesc trecerea de pod, care nu au rovignete sau care nu au documente pentru marfa transportată. Nu se dau amenzi, pentru că, uneori, şpaga ajunge între 1500-2000 de euro pentru, atenţie, o singură maşină.

Grav este că în mărturisirea angajaţilor de la Giurgiu s-a strecurat şi faptul că, se pare, banii care se produc acolo hrănesc mai ales gurile flămînde ale şefilor de la Bucureşti. Lucru consemnat chiar de un şef de la Compania de Autostrăzi care s-a arătat neputincios în faţa fenomenului – „Nu ştiu ce să mai facem“. Soluţia găsită de Companie nu a fost tocmai una aşteptată. Angajaţii suspectaţi de luare de mită au venit a doua zi la serviciu ca în fiecare altă zi. Nu au fost sancţionaţi în vreun fel, ba mai mult, au revenit la vechile obiceiuri, prin care se pare că produceau mii de euro, aşa cum au declarat procurorii care se ocupă de caz. Şefii de la CNADNR au susţinut că legea muncii nu le permite să-i sancţioneze în vreun fel pe cei vizaţi. Şi au scăpat de gura lumii. Simplu, nu?

La şefu’ se adună banii negri


Colectarea acestor sume de bani este supravegheată de şefi prin „avioane“ sau, cu alte cuvinte, prin spionii acestora. Într-o anchetă Realitatea TV, angajaţi de la mai multe Regionale de Drumuri din ţară au explicat că, de multe ori, şefii sînt cei care fac presiuni asupra subalternilor pentru a nu încasa amenzi, în favoarea banilor negri care se adună la centru.

Dar pentru că trăim vremuri moderne, nici şpaga nu se mai dă direct în drum. Vine în plic, la serviciu. „Cotizaţiile sînt în funcţie de firme, de numărul de maşini, de curse chiar; dacă omul circulă destul de mult pe respectivele drumuri, vă daţi seama că suma este destul de mare. Cotizaţiile pot fi pentru tot personalul, pentru un birou sau doar pentru o singură persoană, în funcţie de dînşii. Se poate ajunge la 10, 20, 50 de milioane“ – a explicat un angajat.

Iar dacă nu se ia şpagă, se face trafic de influenţă între angajaţii din instituţiile statului. Un poliţist are firmă de transport şi nu respectă legea drumurilor cu acordul drumarului, care la rîndul său încalcă „legea poliţienească“ cu acorul „organului“. „Sînt destui angajaţi ai Poliţiei care au firme de transport şi care trec fără să fie oprite. Se cunosc din timp, se ştiu maşinile astea – a mărturisit un drumar, care a mai adăugat – tu ştii cîtă poliţie, cîţi poliţişti au maşini? Vai de capul meu. Păi, să mă duc eu să dau o amendă la unul de la Poliţia economică, păi, mi-am tăiat craca de sub picioare!“

Toate aceste şpăgi au efecte asupra calităţii asfaltului din România şi dau răspunsul la două întrebări – de ce nu avem drumuri bune în România? şi de ce este nevoie ca şoselele din ţară să fie reparate după fiecare iarnă?

Românul nu are simţul şpăgii de bun-simţ

Lista exemplelor despre cum se ia mită este lungă. Un angajat de la DRDP Bucureşti a fost filmat cu camera ascunsă şi a acceptat o şpagă de 3500 de euro în schimbul unor documente de transport, care, legal, ar fi costat peste 100.000 de euro. Un alt angajat de la Vama Borş a falsificat documentele oficiale ale unui transportator străin, după care şi-a băgat în buzunar 900 de euro. Se pare că, la Vama Giurgiu, un băiat inteligent, priceput la calculatoare, a făcut un sistem prin care poate păcăli cîntarul pentru maşinile de mare tonaj. Mai exact, la intrarea în ţară, fiecare maşină de mare tonaj trebuie cîntărită şi, conform legii, nu are voie să depăşească 42 de tone masă totală. În cazul depăşirii, amenzile sînt de ordinul zecilor de mii de lei. Acest sistem inovator păcăleşte voit cîntarul, în aşa fel încît depăşirile de tonaj ale unor firme să nu fie descoperite.

Sau mai există o situaţie – patroni de balastiere de pe rîul Argeş povestesc cum angajaţi din Regionala Constanţa iau şpagă cîte 150 de euro lunar pentru fiecare maşină a unei firme care face transport de materiale de construcţii pe Autostrada Soarelui şi nu respectă legislaţia în vigoare.

Concluzia acestui text aparţine unui fost ministru al transporturilor şi unui director dintr-un departament al CNADNR. Din raţiuni lesne de înţeles nu o să le dăm numele. Primul – „Ca să ai drumuri şi autostrăzi în ţara asta, ar trebui ca instituţiile statului să-şi facă treaba şi să nu se mai încaseze şpăgi grase la acordarea unor contracte şi în timpul derulării lor.“ Al doilea – „Dacă există 15 contracte, fură, nene, la 3 din ele dacă nu poţi fi cinstit, dar restul fă-le brici. Or, la noi, dacă nu se taie «chitanţă» (n.r. adică nu se dă şpagă) nu se încheie contractul.“

Andrei Ciurcanu este jurnalist şi realizează anchete şi reportaje sociale pentru emisiunea Reporterii Realităţii a postului Realitatea TV.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.