Mi-ar plăcea Estul dacă ar fi situat în Vest

Publicat în Dilema Veche nr. 677 din 9-15 februarie 2017
Mi ar plăcea Estul dacă ar fi situat în Vest jpeg

Am fugit din România pe timpul lui Ceaușescu și de-atunci locuiesc în Germania. Trăiesc, se poate spune, între două lumi. Faptul acesta are, simultan, un mare avantaj și un mare dezavantaj. Dezavantajul e că aparțin sufletește atît unei lumi, cît și celeilalte și, atunci cînd sînt în Vest, aș vrea adeseori să fiu în Est și invers. Groucho Marx, celebrul actor de comedie din grupul Marx Brothers – nu-l confundați cu Karl Marx, că ăsta n-a avut umor –, a spus într-o bună zi o frază la care merită să ciulim urechile: „Mi-ar plăcea Estul mult mai mult dacă ar fi situat în Vest“. Așa îmi merge și mie, dacă aș putea efectua această magică deplasare a punctelor cardinale, aș fi pe deplin mulțumit.

Trăind între două lumi ai avantajul că de multe ori îți dai seama de treburi pe care „băștinașii“ get-beget, cei care pleacă din locul nașterii numai în concediu sau în excursii, nu le sesizează nici morți. Anul trecut, de pildă, am locuit aproape toată luna septembrie la Iași și mi se în­tîmplau aproape zilnic tot felul de chestii cînd ciudate, cînd vesele, pe care le relatam apoi cu plăcere amicilor la o cafea sau la un pahar de bere. „Ha-ha“, era adeseori reacția, „Ce tare! Măi, cum naiba de ți se întîmplă numai ție din astea?“ Dar, de fapt, toate acele lucruri nu mi se întîmplau doar mie, li se întîmplau și lor, atîta că ei se obișnuiseră și nu-și mai dădeau seama.

Iată o întîmplare de care îmi amintesc perfect: într-o vineri, pe la 11, m-am dus la Poștă să depun acolo o scrisoare recomandată, era musai, nu puteam trimite documentele respective prin e-mail. Locuiam la Muzeul Literaturii din Iași și, înainte de a pleca, i-am spus prietenului meu Florin, la o țigară, lîngă statuia lui Creangă: „Florine, mă duc la Poștă“. ­„Fain“, a răspuns el rînjind. „Sînt curios ce ți se va întîmpla de data asta.“ „Și eu“, am zis, am dus mucul de țigară la buzele împietrite ale lui Creangă, ca să tragă și el un fum, și m-am dus. Știam că clădirea Poștei nu e greu de găsit, era la următoarea răscruce, după cîte îmi explicase Florin. Dar la următoarea răscruce se vedeau tot felul de clădiri, numai clădirea Poștei nu. Nu era nimeni pe stradă, cînd dintr-odată apare un bătrînel slab și cocîrjat, sprijinindu-se într-un baston.

– Nu vă supărați, unde-i Poșta, vă rog? îl întreb.

Omul se uită la mine întunecat și bănuitor, am început să mă gîndesc serios că am făcut ceva foarte rău în ziua aceea.

– Acolo jos, la dreapta, îmi spune în­tr un tîrziu.

– Unde? S-o iau pe aici pe cărare sau mai încolo pe trepte? întreb eu, căci cărarea ducea în cu totul altă parte decît treptele.

El: La dreapta!

Eu: S-o iau deci pe trepte?, întreb. Atît cărarea, cît și treptele erau în dreapta noastră.

Omul, mirat de-atîta ignoranță înverșunată din partea mea, se înfurie rău de tot, pur și simplu nu-i vine a crede cît sînt de nătîng, mai să-mi tragă niște bastoane peste spate, după cum merit. Din fericire, reușesc să-mi iau în ultimul moment tălpășița și, după cîțiva pași, îmi explică o femeie care tocmai își făcuse apariția pe unde s-o iau. Nici pe cărare, nici pe trepte, desigur, ci pe un drum ascuns după niște tufe, la vreo 50 de metri mai încolo. Pornesc, ajung.

La Poștă, coadă. Înaintea mea, o doamnă plinuță, cu o pălărie albastru deschis, la vreo 70 de ani. După vreo jumătate de oră de așteptare, în care îmi pun serios întrebarea dacă n ar fi ajuns recomandata mea totuși mai repede dacă m-aș fi dus cu ea pe jos la București, doamna din fața mea ajunge, în sfîrșit, la ghișeu. Cumpără timbre, plicuri, lucruri din astea, și trimite și un pachețel.

– Cît am de plătit? întreabă.

– 47,55 lei, spune femeia de la ghișeu.

Clienta, după nici două secunde:

– Fals!

– Cum adică fals?!

– Pentru că 16 ori 1,6 fac 25, 6 plus 16,85 fac 42,45.

De fapt, nu mai știu exact despre ce cifre era vorba, dar cam așa s-au petrecut lucrurile, clienta dădea impresia evidentă de a fi făcut calculele în cap, cu viteza fulgerului.

– Nu, doamnă, uitați-vă aici, calculatorul arată altceva, spune femeia de la ghișeu.

– Atunci calculatorul e prost, răspunde clienta.

– Ba nu, doamnă!

– Ba da, doamnă!

Aveam impresia de déjà-vu, parcă asistam la dialogul din „Căldură mare“, transferat la Poșta din Iași.

– Doamnă, calculatorul nu greșește!

– Dar greșesc oamenii. Au greșit ăia care l-au programat.

– Mă duc s-o caut pe șefa, spune femeia de la ghișeu, se ridică și pleacă.

Eu o întreb, plin de admirație, pe doamna din fața mea:

– Doamnă, ați fost profesoară de matematică, nu?

Ea, cu un zîmbet abia schițat:

– Nu, dar am fost ingineră în construcții. Știu să adun doi cu doi.

– Da, mi-am dat seama, spun eu.

Se întoarce femeia de la ghișeu cu șefa. Șefa, zîmbind amabil, îi spune politicoasă doamnei:

– Haideți, vă rog, doamnă, să vă explic! O duce la o tabelă afișată pe un perete de alături, îi arată că socoteala ei, a clientei, este absolut corectă, dar că mai trebuie adăugate și taxele afișate în tabela aceea, taxe pe care calculatorul le adună automat la suma de plată.

– Păi, vedeți că este cum spun eu? zice clienta. Și apoi taxele astea sînt nerușinate, oricum. Sîntem primii în lume cînd e vorba de jefuit oamenii. Vai de mamele noastre!

Apoi plătește cu un zîmbet stoic, iese triumfătoare și, după vreun minut, două, depun scrisoarea și ies și eu. O întîlnesc la cîțiva pași mai încolo, ne recunoaștem.

– Doamnă, sînteți mare! îi spun rîzînd. Respect! Vă admir.

– Nu sînteți de aici, nu? întreabă ea.

– M-am născut în România, dar trăiesc de foarte mulți ani în Germania.

– Se vede, spune ea. Germania. Hai să vă spun ceva: am trăit o vreme la fata mea, care locuiește în Canada, la Toronto. Am acolo doi nepoței, unul are șase ani, celălalt are zece ani. Îmi zice ăsta de zece ani, într-o zi: „Bunico, tu cît ai pensie?“ „600 de lei pe lună“, îi spun. El: „Păi, nu se poate. Pe noi ne-a învățat la școală că îți trebuie cel puțin 800 de dolari pe lună ca să trăiești.“ Deci cam așa stau lucrurile, eu sînt inexistentă pentru nepoțelul meu, zice doamna și rîde.

Rîd și eu, chiar dacă un pic strîmb. Care filozof a emis teoria că, de fapt, nici nu existăm cu adevărat, că totul e doar o iluzie? Ar fi avut în persoana pensionarei din Iași un exemplu care să-i ilustreze teza. 

Jan Cornelius, originar din România, este scriitor de limbă germană și traducător. Cea mai recentă carte publicată: Eu, Dracula și John Lennon, Editura Humanitas, 2016.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

stalpu lucrare canalizare (1) png
Săteni condamnați să rămână cu haznaua în curte, din cauza scumpirii materialelor de contrucție. Care este legătura
Explozia prețurilor din ultimele luni la combustibili și mărfuri industriale spulberă, pentru moment, visul unor oameni de la țară de a scăpa de wc-ul din fundul curții.
Leu romanesc versus dolar FOTO Shutterstock
Vremuri grele pentru leul românesc din cauza dolarului: Importurile se scumpesc
Importurile din afara Uniunii Europene și anumite produse energetice cu prețul în dolari americani se scumpesc, în vreme ce stabilitatea cursului EUR/RON permite o temperare a „apăsării” inflației.
ue ucraina rusia
Reacția liderilor de stat din UE față de noile anexări efectuate de Rusia
Într-o declarație comună făcută publică vineri, liderii celor 27 de state membre UE resping şi condamnă „anexarea ilegală” de către Rusia regiunilor ucrainene Donețk, Herson, Lugansk și Zaporojie. Moscova pune „în pericol securitatea mondială”, avertizează liderii de stat din UE.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.