Mi-ar plăcea Estul dacă ar fi situat în Vest

Publicat în Dilema Veche nr. 677 din 9-15 februarie 2017
Mi ar plăcea Estul dacă ar fi situat în Vest jpeg

Am fugit din România pe timpul lui Ceaușescu și de-atunci locuiesc în Germania. Trăiesc, se poate spune, între două lumi. Faptul acesta are, simultan, un mare avantaj și un mare dezavantaj. Dezavantajul e că aparțin sufletește atît unei lumi, cît și celeilalte și, atunci cînd sînt în Vest, aș vrea adeseori să fiu în Est și invers. Groucho Marx, celebrul actor de comedie din grupul Marx Brothers – nu-l confundați cu Karl Marx, că ăsta n-a avut umor –, a spus într-o bună zi o frază la care merită să ciulim urechile: „Mi-ar plăcea Estul mult mai mult dacă ar fi situat în Vest“. Așa îmi merge și mie, dacă aș putea efectua această magică deplasare a punctelor cardinale, aș fi pe deplin mulțumit.

Trăind între două lumi ai avantajul că de multe ori îți dai seama de treburi pe care „băștinașii“ get-beget, cei care pleacă din locul nașterii numai în concediu sau în excursii, nu le sesizează nici morți. Anul trecut, de pildă, am locuit aproape toată luna septembrie la Iași și mi se în­tîmplau aproape zilnic tot felul de chestii cînd ciudate, cînd vesele, pe care le relatam apoi cu plăcere amicilor la o cafea sau la un pahar de bere. „Ha-ha“, era adeseori reacția, „Ce tare! Măi, cum naiba de ți se întîmplă numai ție din astea?“ Dar, de fapt, toate acele lucruri nu mi se întîmplau doar mie, li se întîmplau și lor, atîta că ei se obișnuiseră și nu-și mai dădeau seama.

Iată o întîmplare de care îmi amintesc perfect: într-o vineri, pe la 11, m-am dus la Poștă să depun acolo o scrisoare recomandată, era musai, nu puteam trimite documentele respective prin e-mail. Locuiam la Muzeul Literaturii din Iași și, înainte de a pleca, i-am spus prietenului meu Florin, la o țigară, lîngă statuia lui Creangă: „Florine, mă duc la Poștă“. ­„Fain“, a răspuns el rînjind. „Sînt curios ce ți se va întîmpla de data asta.“ „Și eu“, am zis, am dus mucul de țigară la buzele împietrite ale lui Creangă, ca să tragă și el un fum, și m-am dus. Știam că clădirea Poștei nu e greu de găsit, era la următoarea răscruce, după cîte îmi explicase Florin. Dar la următoarea răscruce se vedeau tot felul de clădiri, numai clădirea Poștei nu. Nu era nimeni pe stradă, cînd dintr-odată apare un bătrînel slab și cocîrjat, sprijinindu-se într-un baston.

– Nu vă supărați, unde-i Poșta, vă rog? îl întreb.

Omul se uită la mine întunecat și bănuitor, am început să mă gîndesc serios că am făcut ceva foarte rău în ziua aceea.

– Acolo jos, la dreapta, îmi spune în­tr un tîrziu.

– Unde? S-o iau pe aici pe cărare sau mai încolo pe trepte? întreb eu, căci cărarea ducea în cu totul altă parte decît treptele.

El: La dreapta!

Eu: S-o iau deci pe trepte?, întreb. Atît cărarea, cît și treptele erau în dreapta noastră.

Omul, mirat de-atîta ignoranță înverșunată din partea mea, se înfurie rău de tot, pur și simplu nu-i vine a crede cît sînt de nătîng, mai să-mi tragă niște bastoane peste spate, după cum merit. Din fericire, reușesc să-mi iau în ultimul moment tălpășița și, după cîțiva pași, îmi explică o femeie care tocmai își făcuse apariția pe unde s-o iau. Nici pe cărare, nici pe trepte, desigur, ci pe un drum ascuns după niște tufe, la vreo 50 de metri mai încolo. Pornesc, ajung.

La Poștă, coadă. Înaintea mea, o doamnă plinuță, cu o pălărie albastru deschis, la vreo 70 de ani. După vreo jumătate de oră de așteptare, în care îmi pun serios întrebarea dacă n ar fi ajuns recomandata mea totuși mai repede dacă m-aș fi dus cu ea pe jos la București, doamna din fața mea ajunge, în sfîrșit, la ghișeu. Cumpără timbre, plicuri, lucruri din astea, și trimite și un pachețel.

– Cît am de plătit? întreabă.

– 47,55 lei, spune femeia de la ghișeu.

Clienta, după nici două secunde:

– Fals!

– Cum adică fals?!

– Pentru că 16 ori 1,6 fac 25, 6 plus 16,85 fac 42,45.

De fapt, nu mai știu exact despre ce cifre era vorba, dar cam așa s-au petrecut lucrurile, clienta dădea impresia evidentă de a fi făcut calculele în cap, cu viteza fulgerului.

– Nu, doamnă, uitați-vă aici, calculatorul arată altceva, spune femeia de la ghișeu.

– Atunci calculatorul e prost, răspunde clienta.

– Ba nu, doamnă!

– Ba da, doamnă!

Aveam impresia de déjà-vu, parcă asistam la dialogul din „Căldură mare“, transferat la Poșta din Iași.

– Doamnă, calculatorul nu greșește!

– Dar greșesc oamenii. Au greșit ăia care l-au programat.

– Mă duc s-o caut pe șefa, spune femeia de la ghișeu, se ridică și pleacă.

Eu o întreb, plin de admirație, pe doamna din fața mea:

– Doamnă, ați fost profesoară de matematică, nu?

Ea, cu un zîmbet abia schițat:

– Nu, dar am fost ingineră în construcții. Știu să adun doi cu doi.

– Da, mi-am dat seama, spun eu.

Se întoarce femeia de la ghișeu cu șefa. Șefa, zîmbind amabil, îi spune politicoasă doamnei:

– Haideți, vă rog, doamnă, să vă explic! O duce la o tabelă afișată pe un perete de alături, îi arată că socoteala ei, a clientei, este absolut corectă, dar că mai trebuie adăugate și taxele afișate în tabela aceea, taxe pe care calculatorul le adună automat la suma de plată.

– Păi, vedeți că este cum spun eu? zice clienta. Și apoi taxele astea sînt nerușinate, oricum. Sîntem primii în lume cînd e vorba de jefuit oamenii. Vai de mamele noastre!

Apoi plătește cu un zîmbet stoic, iese triumfătoare și, după vreun minut, două, depun scrisoarea și ies și eu. O întîlnesc la cîțiva pași mai încolo, ne recunoaștem.

– Doamnă, sînteți mare! îi spun rîzînd. Respect! Vă admir.

– Nu sînteți de aici, nu? întreabă ea.

– M-am născut în România, dar trăiesc de foarte mulți ani în Germania.

– Se vede, spune ea. Germania. Hai să vă spun ceva: am trăit o vreme la fata mea, care locuiește în Canada, la Toronto. Am acolo doi nepoței, unul are șase ani, celălalt are zece ani. Îmi zice ăsta de zece ani, într-o zi: „Bunico, tu cît ai pensie?“ „600 de lei pe lună“, îi spun. El: „Păi, nu se poate. Pe noi ne-a învățat la școală că îți trebuie cel puțin 800 de dolari pe lună ca să trăiești.“ Deci cam așa stau lucrurile, eu sînt inexistentă pentru nepoțelul meu, zice doamna și rîde.

Rîd și eu, chiar dacă un pic strîmb. Care filozof a emis teoria că, de fapt, nici nu existăm cu adevărat, că totul e doar o iluzie? Ar fi avut în persoana pensionarei din Iași un exemplu care să-i ilustreze teza. 

Jan Cornelius, originar din România, este scriitor de limbă germană și traducător. Cea mai recentă carte publicată: Eu, Dracula și John Lennon, Editura Humanitas, 2016.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?