Mentalitatea de <i>loser</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 175 din 16 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Dacă mi-aş dori să am putere? Sigur că mi-aş dori... Puterea înseamnă în primul rînd bani. Cel puţin într-o societate ca a noastră. Aici dacă n-ai bani, eşti un nimeni... Tu cum crezi că mă simt cînd mă duc cu prietena mea la cele mai ieftine cîrciumi şi nu ne permitem decît cîte o bere? Cum crezi că mă simt faţă de ea, dar şi faţă de mine? Din cauza faptului că n-am bani, am tot timpul o atitudine din asta... umilă! Am ajuns să merg pe stradă cu privirea în pămînt... Iar cînd mă uit la oameni mă gîndesc doar la cîte milioane au în portofel. Cine sînt eu? Sînt un sclav..." La prima vedere, Daniel pare un ins tonic. E tot timpul în vervă, vorbeşte mult, cîteodată chiar devine obositor. Şi atunci nu-l mai asculţi. Pentru că e previzibil. Are subiecte preferate cum ar fi job-ul său. Lucrător comercial într-un hipermarket. "E echivalentul unui muncitor necalificat" - îmi explică el pe un ton autoironic. "Adică, la noi, la... şi te rog să nu dai numele firmei că, teoretic, n-am voie să zic nimic!... să fii lucrător comercial e treapta cea mai de jos. După un timp, dacă eşti băiat serios încep să te upgradeze. Dacă ai şi studii superioare, de preferat ASE-ul, în cîţiva ani poţi ajunge chiar şi manager. Asta e politica lor! Aşa că într-un fel îţi dau o şansă, însă pînă să ajungi pe un post din ăsta, munceşti ani de zile cu cîrca! Trebuie să-ţi dovedeşti ambiţia... mie a început să-mi cam lipsească această calitate! Am momente în care nu-mi mai doresc nimic. Pe bune." Daniel lucrează numai de patru luni şi deja e epuizat. Se trezeşte în fiecare dimineaţă la cinci. Face aproape o oră şi jumătate cu autobuzul pînă la marginea oraşului. Se schimbă şi intră în raion. Cară marfa, o aşază pe rafturi. Muncă fizică, tot timpul în picioare. Are o scurtă pauză de prînz pe care şi-o petrece în "camera de odihnă". Aici se fumează, se bea cafea, se bîrfesc "superiorii", în mod special "investitorii străini". Unii mai aţipesc cîte zece minute. "Salariul?! Mi-e şi jenă să ţi-l spun. Un pic mai mare decît minimum pe economie. În prima lună am cumpărat numai mîncare şi băutură, tot de la ei din magazin." Daniel nu-şi urăşte şefii, doar îi dispreţuieşte. Mai ales pe străini. Pentru că au putere? "Nu neapărat. Pentru că sînt foarte relaxaţi în comparaţie cu mine. Nu au disperarea aia, mă înţelegi? Îşi conduc maşinile lor de baştani. La prînz mănîncă la un restaurant din apropiere. Şi în rest nu fac nimic. Doar dau ordine. Cîteodată mai ţipă. Însă nici nu au reacţii normale. Nişte roboţei! Am senzaţia că se uită prin mine... că nici nu mă văd, de fapt. Că nu exist! Dacă mi-aş dori să fiu manager? Păi, ţi-am mai zis că mi-aş dori doar pentru bani... însă eu n-aş deveni un alt om! Dacă i-ai vedea cum îşi marchează teritoriile prin raioane! Cum iau în serios toată treaba asta cu atitudinea profesională. A fi şef e o profesie, pînă la urmă... Eu nu m-am născut pentru ea! Cred că, chiar dacă aş fi manager, m-aş lăsa în continuare călcat în picioare ca şi acum." Puterea presupune şi autoritate? Daniel crede că da. Mai ales în uriaşul hipermarket care este o lume în sine. "Ca în orice magazin de genul ăsta se mai şi fură... Parfumuri scumpe şi telefoane mobile. La mine în raion, la grădinărit, n-au ce să fure. Majoritatea sînt văzuţi pe camerele de luat-vederi şi dup-aia sînt prinşi de agenţii de pază. Nimeni nu cheamă poliţia. Am văzut cînd l-au prins pe unul şi era de faţă un boss care nu ştia bine româneşte, dar simţea nevoia să se implice... să-şi exercite autoritatea, cum spui tu! Le explica agenţilor de pază ce să facă: "Dacă nu cuminte, clătite!". Şi a stat acolo pînă l-au caftit pe ăla bine. N-aş fi zis, pentru că managerul respectiv pare un tip foarte fin. Totuşi se vedea pe faţa lui că avea o satisfacţie fantastică... ". Poate că în fiecare dintre noi există latura asta animalică, mai ales dacă eşti conducător de haită, i-am sugerat eu. Daniel însă m-a contrazis. Părerea lui este că acest gen de oameni îşi cultivă un anumit tip de comportament care să corespundă funcţiei şi statutului lor. "Vezi, asta înseamnă să ai putere! Îţi permiţi aproape orice... şi tu mereu eşti undeva deasupra, nu te afectează nimic!". Totuşi, în ultima vreme se încurajează relaţiile amicale, de la egal la egal, între cei cu putere şi cei fără putere, adică între şefi şi ceilalţi. "Este doar de faţadă... căci diferenţele există. Pînă la urmă, e vorba de atitudine. Mai ales nouă, românilor, ne place să fim conduşi cu forţa, nu cu vorba bună... Ne-am complăcut atît timp sub dictatură. Ne place scandalul. Căutăm conflicte. Nu degeaba se zice că fiecare popor îşi are conducătorii pe care îi merită." Ce ar face dacă ar fi preşedintele României? "N-aş putea să fiu preşedintele ţării pentru că nu m-ar alege nimeni... Se simte atunci cînd ai o mentalitate de loser cum am eu... Nu vezi că toţi ăştia care sînt la putere au fost ceva şi înainte? Ei n-au muncit zece ore într-un hipermarket pe un salariu de mizerie... N-au avut experienţa asta! Şi se simte... au încredere în ei! N-au fost niciodată în postura unui pierzător... şi de-aia tot timpul cad în picioare!" Îi place societatea americană. Pe undeva, şi-ar dori să emigreze. "Am vîrsta potrivită. 28. Dacă nu pleci pînă la 35, nu mai pleci! Am făcut doi ani de Drept. Aş putea să-mi continui studiile... Ce-mi place acolo? Păi, ce văd prin filme şi sînt convins că aşa e! E o societate care îţi garantează o libertate deplină, în limitele legii, desigur. Acolo nu mi-ar fi ruşine să fiu lucrător comercial. Nu mi-ar fi ruşine cu nici o muncă. Pentru că n-aş trăi de azi pe mîine. Pentru că mi-ar ajunge banii şi mi-aş permite chiar şi o vacanţă în Bahamas o dată pe an... dar asta e o altă discuţie!"

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.