E o insolenţă să vorbeşti după ce a vorbit autorul, dar sînt de pus la punct cîteva lucruri. Dl Mircea Vasilescu, făcînd afirmaţia cu titlul, a fost pe cale să mă pună într-o relaţie de reală vrăjmăşie cu unul dintre cei mai dragi autori mie, ai editurii. Gîndiţi-vă ce a simţit dl Boia cînd a auzit că titlul cărţii dînsului ar putea fi dat de altcineva. Acuma, dacă e să spun adevărul, sigur că oamenii de la vîrf din editură se amestecă, cum spunea dl Vasilescu, în marketingul unor cărţi. Dar nivelul meu de amestec nu poate să urce la un titlu ca De ce este România altfel? Cel mult, la De ce iubim femeile. Acolo s-ar părea că am avut unele contribuţii, dar nici asta nu-i de spus. Aşadar, titlul De ce este România altfel? este al dlui Boia. Acum, cine a scris cartea? Bănuiesc, totuşi, că dl Boia. Deci, dragă Mircea Vasilescu, e foarte hazardată o asemenea idee. Nu trăim doar într-o lume de marketing, iar cînd e vorba de autori de acest calibru, autonomia lor şi integritatea lor mentală sînt totale. Trebuie să vă spun că sînt foarte mîndru să fiu editor al unui asemenea autor. Ce a răspuns dl Boia mi s-a părut absolut remarcabil. Şi din punctul meu de vedere, deşi aveam unele idei în minte, n-aş dori să spun nimic pe linia asta pentru că şi-a apărat exemplar punctul de vedere. Atîta vreau să mai spun: m-a contrariat de la bun început poziţia de tipul dlui Ghinea. Ţin la dînsul şi i-am citit cu drag articolele, dar acest punct de vedere mi se pare extrem de grav. Să spui că un adevăr trebuie pus în orizontul utilitarismului şi că trebuie să fii atent ce faci atunci cînd manevrezi adevăruri istorice este, din punctul meu de vedere, foarte grav, din motivul pe care şi dl Pleşu l-a amintit adineauri şi pe care eu îl voi pune într-o paradigmă strict medicală. Te duci la medic şi-ţi spune că ai următoarele probleme: la ficat cutare chestie, la inimă cutare chestie şi ai şi o problemă la pancreas. Cînd ieşi de acolo, ai două opţiuni. Să-l înjuri pe medic, să spui: „Ce măgării să-mi spună, că am eu probleme la aceste trei organe...“ Sau să-i mulţumeşti şi să faci tratamentul în consecinţă. Nu înţeleg de ce acest mod de a raţiona nu poate fi asumat de un om care-şi iubeşte ţara, ca dl Ghinea, de unul ca mine, de unul ca dl Boia... Pentru că toţi plecăm de la o iubire de ţară pe care o înţelegem fiecare în felul şi cu eficacitatea ei. Eu cred că e infinit mai eficace să asculţi ce spune un medic şi să te tratezi în consecinţă. Or, în cazul ăsta, e pentru prima oară cred, cu eseul dlui Boia, că sîntem în faţa unui medic real. Pentru că cel care vorbeşte despre noi n-a fost nici un psiholog al naţiunilor, nici un metafizician înflăcărat şi îndurerat, ci un istoric care a trecut în revistă nişte cauze ale faptelor la care s-a ajuns şi ale situaţiei în care se află România azi. Ne place, nu ne place, asta e cu totul altceva. Eu zic însă că este extrem de util, dle Ghinea, că cineva ne-a pus în faţă această radiografie care nu e făcută ca să ne demobilizeze, ci dimpotrivă, ca să ne ajute să ne remontăm. Cartea m-a făcut depresiv la sfîrşit, dar nu înseamnă că de a doua zi am încetat să mai fac lucruri bune sau să mai continui lucrurile bune în care am crezut de-a lungul anilor. Dimpotrivă. Îl rog din răsputeri pe dl Boia să nu prindă pică pe mine, pentru că de vreo patru-cinci ori, ascuns acolo în fundul sălii, m-am speriat. Mi-am zis: dle, ce-a făcut dl Vasilescu, mi l-a ridicat în cap pe dl Boia...

Foto: L. Muntean