Mecanicizarea excesivă a limbajului

Publicat în Dilema Veche nr. 810 din 29 august – 4 septembrie 2019
Mecanicizarea excesivă a limbajului jpeg

E foarte interesant cum gîndirea și limba noastră sînt ca un balet. Genialitatea unei interpretări este să faci ceva corect și original în același timp. Corect, adică respectînd normele, și original, trecînd dincolo de norme. Paradoxală chestie. Horațiu spunea în Ars Poetica că „difficile est proprie communia dicere“. E greu să spui lucruri comune într-un stil original. A fi corect într-o limbă înseamnă în definitiv a fi comun, căci a fi corect înseamnă să respecți regulile gramaticale de bună formare a propozițiilor. Și aceste reguli sînt comune tuturor vorbitorilor unei limbi, ele dau structură limbii, sintaxă. În gîndire e la fel, corectitudinea este dată de respectarea unor reguli logice de deducție. Ai o gîndire corectă dacă nu faci raționamente invalide, dacă nu încalci regulile de inferență logică. Aici, ca și în balet, este vorba de o suită de mișcări mecanice a căror coerență ne dă acel ceva personal și original care ne încîntă. La limită, totul e structură. Gîndirea, vorbirea, baletul, artele marțiale, șahul, societatea etc., toate sînt ceva organizat, în măsura în care au parte de niște structuri recognoscibile și care pot fi duplicate.

O balerină sau un luptător de Aikido repetă la nesfîrșit aceleași mișcări, perfecționînd execuția lor și sincroni-zîndu și respirația cu mișcările mecanice ale figurii pe care o fac. Originalitatea vine din executarea coerentă a mai multor astfel de „figuri“, care au fost repetate în prealabil de multe ori. În cazul limbilor e la fel. Începem, copii fiind, prin a repeta mecanic cuvinte, ca simple etichete pe care le punem pe lucruri și situații, și sîntem corectați apoi de adulții din jur, pînă ajungem să formulăm fraze ample și originale. Acest balet lingvistic se bazează tocmai pe recunoașterea și reproducerea unor astfel de scheme și structuri. Dar vorbirea noastră rămîne un loc comun dacă se reduce doar la reproducerea unor șabloane. Vorbim corect, dar vorbim în clișee. Ceea ce ne scapă este conținutul cognitiv a ceea ce spunem. E vorba de idei, de asocieri și raționamente, de gîndire. Altfel, avem parte de forme fără fond, de reguli respectate într-un mod mecanic.

Respectarea unei reguli, pentru a avea parte de originalitate, trebuie să se facă într-un mod conștient și asumat. E vorba de metacogniție aici, e nevoie să ne gîndim la cum gîndim și să reflectăm un pic la structura și consecințele a ceea ce gîndim sau spunem. E nevoie astfel de o alegere conștientă, de a vedea ce se întîmplă dacă spunem X sau Y și să alegem pe X în cunoștință de cauză, într-un mod asumat și conștient. În cea mai mare parte a timpului sîntem rodul unor procese (mecanice, chimice sau biologice) inconștiente. Nu sîntem conștienți de ce anume face ficatul nostru acum, și e foarte bine că e așa. Important este să fim conștienți de faptul că sîntem conștienți. Această gîndire a gîndirii ne face ceea ce sîntem și ne dă emblema personală și originală a cuvintelor și acțiunilor noastre. Cu toții mîncăm, dormim, respirăm, mergem. Marea majoritate dintre noi conducem o mașină, creștem un copil, scriem un text. Dar important e cum facem toate aceste lucruri. Ele au, toate, un substrat comun fără de care nu ar mai fi ceea ce sînt, dar, dacă se mențin doar la acest stadiu, rămîn simple clișee ale unei vieți gri care nu iese din șablon. Pentru a avea pete de culoare diferite și unice e nevoie să gîndim, să vorbim și să acționăm într-o notă mai personală.

Atenție, acesta nu este un îndemn: hai să fim altfel doar de dragul de a fi altfel, căci și acesta e un clișeu. Toți ratații și închipuiții lumii nu se vor, în definitiv, decît „ceva mai altfel“, sfîrșind însă lamentabil, într-un loc comun. Or, ieșirea din schemă reușește atunci cînd prin ceea ce faci devii un model de coerență, cînd oamenii vor să-ți reproducă ethos-ul și modul de a fi. Un comportament strict mecanic este un șablon, unul mai mult decît mecanic este o paradigmă. O balerină care execută corect o suită de mișcări nu e în mod necesar și originală. Originalitatea ei stă în modul în care leagă aceste mișcări, în felul în care le încheagă într-un tot coerent. Cu artele marțiale este la fel. La sală poți să fii cel mai tare, în sensul în care poți executa cel mai bine mișcările unei scheme, problema apare cînd trebuie să le folosești în situații reale, într-o luptă. E un clișeu că repetiția este mama învățăturii, deoarece ea ne dă posibilitatea să absorbim într-un mod inconștient niște structuri. Dar ca să ieșim din platitudinea unor simple mișcări mecanice e nevoie să ne conștientizăm acțiunile și să legăm schemele într-un tot coerent. Altfel spus, să le dăm viață. Un organism nu e simpla însumare a părților. Întregul e dat de părți, dar și de coerența lor, de modul în care acestea se leagă. Aceasta e diferența dintre un cadavru și un organism viu.

Așa se întîmplă și în lumea cuvintelor. Textele noastre pot fi demontate și analizate prin gîndire critică, iar dacă ele sînt doar strict repetitive sînt etichetate drept clișee sau locuri comune ale gîndirii. Cînd devine fenomen de masă, acest lucru dă naștere limbajului de lemn. Acesta este o înregimentare ideologică a limbii, în virtutea unui canon care acționează ca un veritabil pat al lui Procust, prin care limba e mutilată, ciuntită și subordonată unui model regulativ impus. Acest jargon colectiv acționează printr-o mecanicizare excesivă a limbajului. Limbajul nu mai transmite conținuturi, ci devine o incantație bolborosită, prin care oamenii ajung să vorbească în clișee, repetînd aceleași formule, într-o stilistică maniheistă. Nuanțele dispar, totul e împărțit în „bun“ și „rău“, iar gîndirea este estompată și nivelată pînă la nivelul unei subzistențe cognitive. Vorbești fără să spui nimic, scrii fără să comunici nimic. Forme fără fond. În „epoca de aur“, știrile erau sterile și, în genere, realitatea era prezentată de niște roboți care citeau impasibili, fără pic de compasiune sau empatie, despre mărețele realizări ale socialismului multilateral dezvoltat. Capitalismul era, în toate formele sale, de condamnat, iar comunismul, de slăvit și de urmat.

Limba de lemn e o formă de plagiat continuu, un fel de infracțiune în formă continuată: o perpetuă siluire a limbii. Gîndirea rămîne captivă limbajului și nu îl mai hrănește cu idei și conținuturi cognitive. Mesajul implicit pe care îl transmite limbajul de lemn este că totul e bine și că cine nu e cu noi este împotriva noastră. Asta e tot ce trebuie înțeles. Conducătorul trebuie preamărit și orînduirea respectată întocmai. Restul sînt nuanțe de care nu avem nevoie. Noi muncim, nu gîndim. Limba este canonizată prin formule stereotipe de genul „totala abnegație a clasei muncitoare pentru reușita socialismului“ și gîndirea este sufocată de această înghețare ideatică. Limba de lemn tîmpește, descurajează gîndirea și estompează creativitatea. Limba de lemn înregimentează și uniformizează gîndirea, or o gîndire în lanțuri e o gîndire moartă. Gîndirea se hrănește din căutare și libertate, și orice formă de înregimentare o distruge.

Există astfel, la nivelul limbii și al gîndirii, un formalism bun și unul rău. Cel bun este dat de respectarea regulilor de bună formare, de respectarea gramaticii și a logicii. Cel rău este dat de înregimentarea ideologică în clișee și șabloane. Un om creativ e un om liber, care exprimă firescul din el, un om pentru care limba și gîndirea au intrat în simbioză și se hrănesc reciproc una pe alta. Stîlcind limba, omori și gîndirea, după cum și o gîndire confuză dă naștere unei bolboroseli lingvistice. Limba de lemn ne diminuează simțurile și ne estompează gîndirea. Ea nu mai caută, nu mai alege, nu se mai miră și nici nu se mai întoarce asupra ei. Totul e deja știut și conturat într-un spațiu cognitiv polarizat prin ideologizare. Mă opresc aici căci e greu să scrii despre platitudini fără să cazi în platitudine, după cum e la fel de greu să analizezi șabloane mentale fără să cazi în clișee cognitive. Vorba cîntecului: Ține minte, sfîrșitul nu-i aici… 

Sorin Costreie este prorector al Universității din București și conferențiar la Facultatea de Filozofie.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

paul danci jpg
Noile mașini, proiectate să „țină” între 7 și 12 ani. Explicațiile unui inginer român de la Mercedes
Paul Danci, un inginer care lucrează la Mercedes-Benz, a explicat, într-o postare de pe pagina sa de Facebook, motivele pentru care astăzi „nu se mai fac mașini așa cum se făceau mai demult”. Potrivit inginerului român, noile mașini sunt proiectate cu o durată de viață între 7 și 12 ani.
Soldați ucraineni în Crimeea în 2014 FOTO Shutterstock
Politico: Unități de gherilă se formează în Crimeea. Rusia se teme și se pregătește de bătălia pentru peninsulă
Când Vladimir Putin a ordonat o invazie pe scară largă a Ucrainei în februarie, puțini se așteptau ca nouă luni mai târziu armata ucraineană să amenințe că va elibera Crimeea.
danut panait factura (1) png
Factură la curent de peste 4.000 de lei pentru un consum inexistent. „Cum ar trebui să-i cataloghez, hoți cu acte?”
Peste 8.000 de lei a plătit un buzoian pentru curentul consumat în două luni și a crezut inițial că suma uriașă i se trage de la pompa de irigat. El a aflat apoi că-i fusese umflată factura.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.