Marilyn și ceilalți

Publicat în Dilema Veche nr. 367 din 24 februarie - 2 martie 2011
Marilyn și ceilalți jpeg

● Norman Rosten, romancier din Brooklyn, unul dintre prietenii cei mai apropiaţi ai lui Marilyn. Din Marilyn Among Friends: „Avea instinctele şi reflexele unui poet, dar îi lipsea controlul.“ n Arthur Miller, cel de-al treilea soţ, care a încercat să facă din ea o „intelectuală veritabilă“: „Ca să supravieţuiască, ar fi trebuit să fie ori mai cinică, ori şi mai îndepărtată de realitate decît era. În loc de asta, era un poet la un colţ de stradă, încercînd să recite în faţa unei mulţimi care trăgea hainele de pe ea.“  

● Karen Blixen, după ce a cunoscut-o la o recepţie organizată de Carson McCullers: „Cred că Marilyn e născută să facă o impresie copleşitoare asupra celor care o cunosc pentru prima dată. Iar asta nu pentru că e frumoasă, ci pentru că răspîndeşte în acelaşi timp o vitalitate nestăvilită şi un fel de inocenţă incredibilă. Am întîlnit acelaşi lucru la un pui de leu pe care mi l-au adus într-o zi servitorii mei negri din Africa.“ 

● Carson McCullers a întîlnit-o prin intermediul lui Arthur Miller, la New York, în 1954, şi de atunci s-au văzut regulat. McCullers a descris multe dintre acele serate în autobiografia ei neterminată, Illumination and Night Glare.  

● Cecil Beaton, autorul fotografiei preferate a lui Marilyn cu ea însăşi: „A ţîşnit din întuneric şi a devenit sex-simbolul nostru de după război, fata pin-up a unei epoci întregi. Indiferent ce agenţie de presă sau ce iluzie fabricată ar fi aprins fitilul, geniul ei ciudat e acela care i-a susţinut zborul. Transfigurată de minunile strălucitoare ale Technicolorului, umblă ca un bazilisc unduitor, pîrjolind totul în cale... Poate că s-a născut tocmai în ziua de după război în care am avut nevoie de ea. Cu siguranţă, nu avea habar de trecut. Ca Ondine a lui Giraudoux, are doar cincisprezece ani şi nu va muri niciodată.“ 

● Pier Paolo Pasolini. Nu a cunoscut-o niciodată, dar în 1963, la un an după moartea ei, i-a dedicat o elegie pe care a recitat-o chiar el în filmul La Rabbia, cu Adagio-ul lui Albinoni drept coloană sonoră (fragmentul poate fi văzut aici: http://vimeo .com/3756892): „Din lumea antică şi din lumea viitoare / numai frumuseţea mai rămăsese, şi tu, / sărmană surioară, / cea care aleargă în spatele fraţilor ei mai mari, / şi rîde şi plînge cu ei, ca să-i imite, / tu, surioară mai mică, / îţi purtai frumuseţea umil, / şi sufletul tău de fată din părinţi modeşti / n-a ştiut niciodată că o avea, / altfel n-ar mai fi fost frumuseţe. / Lumea ţi-a arătat-o, / şi astfel frumuseţea ta a devenit a ei.“ 

● Carl Sandburg şi Marilyn s-au întîlnit pe platourile de filmare de la Some Like It Hot, în 1959 (ea era mare fan al biografiei lui Lincoln scrise de Sandburg): „Nu era un star de cinema obişnuit. Avea ceva democratic în felul ei de a fi. Era genul care sărea să spele vasele de la cină, chiar dacă nu i-o ceruse nimeni.“ 

● Norman Mailer locuia în acelaşi cartier cu Arthur Miller şi Marilyn. Şi deşi ea ar fi vrut să-l cunoască, Mailer nu a acceptat niciodată să o întîlnească. După moartea ei, i-a dedicat două eseuri biografice – Marilyn (1973) şi Of Women and Their Elegance (1980).  

● În 2010, a apărut în Anglia The Life and Adventures of Maf the Dog and of his Friend Marilyn Monroe, de Andrew O’Hagan. Romanul, un succes veritabil de critică şi de public, e povestea ultimilor doi ani din viaţa actriţei, văzuţi din perspectiva cîinelui pe care Marilyn l-a primit în dar de la Frank Sinatra. Spune Maf: „Marilyn era o creatură stranie şi nefericită. Dar în acelaşi timp avea mai mult simţ comic decît oricine altcineva. Mai mult simţ comic şi mai multă artă. Refuzul încăpăţînat al absurdităţilor vieţii nu era pentru ea: Marilyn avea o sensibilitate pentru glume şi dramă morală care i-ar fi încîntat pe capii Vienei psihanalitice. Nu a durat mult pînă a devenit cea mai bună prietenă a mea.“

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.