Manuale şi emoţii

Oana MITRE
Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
Manuale şi emoţii jpeg

Se discută în mod frecvent despre faptul că elevii generației actuale nu savurează textele propuse în manualele de limbă și literatură română, pentru că sînt învechite, iar stilul lexical e unul greoi și demodat (care, de ce nu, necesită folosirea unui dicționar de limbă) ș.cl. Îndreptîndu-ne atenția asupra impactului generat de operele literare devenite obligatorii în învățămîntul preuniversitar, trebuie să avem în vedere mai mulți factori: colectivul de elevi căruia un profesor i se adresează, metodele pe care acesta le aplică, cronologia lecturilor, precum și disponibilitatea sa de a-i determina pe cei dintîi să citească un text. Da, exact, să îl citească. Voi vorbi, așadar, din experiența acumulată, referindu-mă la școlarii unor clase gimnaziale.

Schița „Bunica“ de Barbu Ștefănescu Delavrancea a fost opera literară care, din punctul meu de vedere, a reușit să capteze atenția și să stîrnească emoția elevilor încă din titlu. Privindu-i, am observat cum chipurile lor se luminau dintr-odată sau cum melancolia îi încerca. O văz, ca prin vis. O văz limpede, așa cum era. Naltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii căprui, cu gura strînsă și cu buza de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos.

În clasă era liniște deplină și parcă fiecare cuvînt rostit ar fi fost sacru. Îi sărutam mîna. Ea-mi da părul în sus și mă săruta pe frunte. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. Ea își înfigea furca cu caierul de in în brîu și începea să tragă și să răsucească un fir lung și subțire. Eu mă culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfîrîia pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră.

– Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica.

Surîsul ei mă gîdila în creștetul capului.

Pe parcursul lecturii am plîns toți: și eu, și elevii mei. Cînd un text ajunge astfel la sufletul cititorului, indiferent de vîrsta pe care o are, e de prisos să mai adaugi ceva. În societatea în care trăim, blamată și acuzată de degradare, mai există valori. În România familia rămîne importantă. Copiii cresc, încă, sub ochiul atent și protector al bunicilor, care devin pentru ei modele de urmat. Relația strînsă care se creează tinde chiar să o eclipseze pe cea dintre copii şi părinți, tocmai pentru că, exact ca în textul lui Delavrancea, arhetipul bunicii presupune îmbinarea cîtorva elemente fantastice și reale.

Cu capul în poala bunichii, niciodată n-am putut asculta un basm întreg. Avea o poală fermecată, și un glas, și un fus cari mă furau pe nesimțite și adormeam fericit sub privirile și zîmbetul ei.

Povestea puiului, care nu își ascultă mama și este rănit de un vînător, reprezintă unul dintre textele despre care mărturisesc că m-aș fi așteptat să impresioneze elevii pînă la lacrimi, fără ca morala conturată pe parcurs să aibă vreun efect. Finalul prozei scurte a lui Brătescu-Voinești e unul tragic, care surprinde momentul morții unei vietăți lipsite de apărare:

– Nu mă lăsați! Nu mă lăsați!

A încercat să se tîrască după ei, dar n a putut, și a rămas în loc, urmărindu i cu ochii pînă au pierit în zarea dinspre miazăzi. Peste trei zile, toată preajma era îmbrăcată în haina albă și rece a iernii. După o ninsoare cu viscol, urma un senin ca sticla, aducînd cu dînsul un ger aprig. La marginea lăstărișului, un pui de prepeliță, cu aripa ruptă, sta zgribulit de frig. După durerile grozave de pînă atunci, urmează acum o piroteală plăcută. Prin mintea lui fulgeră crîmpeie de vedenii… miriște… un carîmb de cizmă pe care se urcă o furnică… aripa caldă a mamei. Se clatină într-o parte și într-alta, și pică mort, cu degetele ghearei împreunate ca pentru închinăciune.

Spre surprinderea mea, elevii cărora le-am citit această operă literară au fost vehemenți și, deși strigătul disperat al puiului le-a provocat fiori, mi-au mărturisit cu lacrimi în ochi: Ne comportăm uneori cum a făcut-o puiul, știm că nu este bine să trecem peste spusele părinților noștri și credem că, așa cum, în basm, antieroul e pedepsit, același lucru i s-a întîmplat și lui, puiului de prepeliță. Firește, copiilor le-a părut rău că puiul a murit, tocmai pentru că s-au regăsit în el și, măcar pentru un moment, au înțeles metafora textului. Că apoi le-a ieșit pe o ureche, e altă poveste.

Basmul popular e un alt tip de text literar care impresionează elevii. Studiate, de regulă, în anul întîi de gimnaziu, basmele „Aleodor Împărat“ sau „Prîslea cel voinic și merele de aur“ au sorți de izbîndă, pentru că propun tema universală a triumfului binelui asupra răului. Chiar dacă acțiunea este plasată într-un spațiu vag menționat și în ciuda folosirii unor cuvinte cu forme arhaice și populare, esența textului trece dincolo de aceste bariere, iar tînărul prinț, care trebuie să își depășească statutul, cîștigă repede simpatia copiilor. El este frumos, inteligent, bun la suflet, invidiat de frați și vrea să îi ajute pe cei aflați la ananghie.

A fost odată un împărat. El ajunsese la căruntețe, și nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. (…) Cînd, tocmai, la vreme de bătrînețe, iată că se îndură norocul și cu dînsul și dobîndi un drag de copilaș, de să-l vezi și să nu-l mai uiți. Împăratul îi puse numele Aleodor. Cînd fu a-l boteza, împăratul adună Răsărit și Apus, Miazăzi și Miazănoapte, ca să se veselească de veselia lui. („Aleodor Împărat“)

Tipologia băiatului ideal cucerește repede fetele, care empatizează automat cu stîngăciile eroului în devenire, și stîrnește orgoliul băieților, care văd în el un cavaler al dreptății.

Fata de împărat dete apă lui Prîslea de bău și prinse mai multă putere; atunci strînse pe zmeu în brațe, îl ridică în sus și, cînd îl lăsă jos, îl băgă pînă în genunchi în pămînt; se opinti și zmeul, ridică și el în sus pe Prîslea și, lăsîndu-l jos, îl băgă pînă în brîu; puindu-și toate puterile, Prîslea mai strînse o dată pe zmeu de i pîrîi oasele și, aducîndu-l, îl trînti așa de grozav, de îl băgă pînă în gît în pămînt și-i și tăie capul. (…)

Pus la încercare de soartă, eroul basmului stîrnește revolta și neliniștea copiilor, care trăiesc fiecare întîmplare prin care trece el cu sufletul la gură și cu teama că nedreptatea care i se face ar putea rămîne nepedepsită.

El simțise de mai-nainte că frații săi îi poartă sîmbetele și, cînd se mai lăsă frînghia ca să-l ridice și pe el, dînsul legă o piatră și puse căciula deasupra ei, ca să-i cerce; iară frații dacă văzură căciula, socotind că este fratele loc cel mic, slăbiră vîrtejile și dete drumul frînghiei, care se lăsă în jos cu mare iuțeală, ceea ce făcu pe frați să crează că Prîslea s-a prăpădit. („Prîslea cel voinic și merele de aur“)

Chiar dacă finalul basmelor este unul previzibil, de care elevii sînt conștienți, aceștia se bucură de povestea în sine și de modelul uman promovat. Astfel, rețeta basmului rămîne una de succes.

Schimbăm registrul și deschidem discuția despre poezie. Poezia e frumoasă și melodioasă, dar e atît de grea. De ce trebuie să existe figuri de stil? Elevii studiază, în gimnaziu, cîteva poezii de Eminescu: „Povestea codrului“, „Revedere“, „Lacul“ etc., „Emoție de toamnă“ a lui Nichita Stănescu, „Sfîrșit de toamnă“ de Alecsandri. Înțelegerea textelor lirice se face cu trudă din mai multe motive. Deși copiii apreciază expresivitatea și sînt impresionați de ambiguitatea unor creații, ei nu observă într-o poezie cu un cîmp dominant al naturii mai mult decît nivelul evident. Pentru elevii de clasa a VI-a, în poezia „O, rămîi…“ era vorba despre o pădure fermecată, aflată în dialog cu un copil. Întrebați despre semnificația titlului, elevii au speculat că e ceva în plus, nu este vorba numai despre natură, dar nu știm cum să explicăm.

Astfel zise lin pădurea, / Bolți asupră mi clătinînd – / Șuieram l-a ei chemare / Ș-am ieșit în cîmp rîzînd. / Astăzi chiar de m-aș întoarce / A-nțelege n o mai pot… / Unde ești, copilărie, / Cu pădurea ta cu tot?

Studiată în clasa a opta, poezia „Emoție de toamnă“ a lui Nichita Stănescu: A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, / cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. // Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, / că or să-mi crească aripi ascuţite pînă la nori, / că ai să te ascunzi într un ochi străin, / şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin. // Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, / iau cuvintele şi le-nec în mare. / Şuier luna şi o răsar şi o prefac / într-o dragoste mare sensibilizează lectorii. Aproape adolescenți, elevii rezonează cu fiorul transmis de poezie, cu nostalgia și dezamăgirea poetului. Melancolia se citește pe chipurile lor, iar din clasă se aud cîteva oftaturi: Ce frumos! / Ce romantic! / Ce profund! Toamna este anotimpul tristeții, de aceea e asociată cu despărțirea, cu pierderea ființei dragi, explică ei. Le place Nichita, căci poezia sa naște o perspectivă. În plus, se cîntă, știu și ei de melodia lui Alifantis, au ascultat o, dar cîțiva abia acum, la oră, au aflat că e pe versurile lui Nichita Stănescu.

Conchid prin a afirma că elevii cu care am interacționat (colectiv majoritar de băieți) au dat dovadă de un simț pregnant al realității, că nu s-au lăsat impresionați cu una, cu două și că reacțiile lor în raport cu textele propuse au fost, în general, unanime. 

Oana Mitre este profesor de limba și literatura română.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.