Make the textbooks great again!

Publicat în Dilema Veche nr. 723 din 28 decembrie 2017 – 10 ianuarie 2018
Make the textbooks great again! jpeg

Habar n-am, trebuie s-o spun de la-nceput, în ce fel mai e reprezentată literatura în manuale, n-am mai văzut unul de decenii. Nu știu dacă sînt prevăzuți în programă și autori contemporani, dar nu cred că asta contează prea mult, oricum elevii cred (dacă se ostenesc să creadă ceva) fie că toți scriitorii sînt morți de mult, fie că trăiesc cu toții, dar undeva pe alt tărîm decît ei. Nici măcar nu m-a împins curiozitatea să mă interesez în ce manuale există texte de-ale mele, dac-or mai fi vreunele pe undeva. Acum multă vreme, cînd au apărut manualele alternative, alcătuitorii lor găsiseră cu cale să aleagă din poemele și prozele mele fie absolut nimic (o opțiune răspîndită și interesantă în felul ei), fie niște ciudățenii care au, poate, sens într un volum coerent de versuri pentru connaisseurs, dar în nici un fel pentru bieții copii – și bieții profesori, aș adăuga – aflați într-o relație incertă și stîngace cu poezia. Probabil că acele texte au rămas pînă azi. Îmi amintesc succesiunea, într-un manual, a vreo trei fragmente din Levantul, parcă special alese ca să-mi îngroape definitiv bietul op: nici eu însumi, dacă n-ar fi ale mele, n-aș pricepe nimic din bizara lor împerechere.

E inutil să spun că nu mi-a cerut nimeni părerea, niciodată, în privința selectării scrierilor mele intrate în cărțile de școală, ceea nu arată prea mult respect (dar arhaismul ăsta s-a păstrat doar la hip-hopiști). De cele mai multe ori nu mi s-a cerut nici măcar acceptul pentru ele, iar aici pășim pe un teren care implică mai mult legea decît cultura sau, ca să le îmbin, dificila cultură a legislației în vigoare.

Din aceste motive și din altele, mi-e imposibil să înțeleg cum mai intră textele literare în manuale, dacă nu cumva după vechiul și bunul tipic: cele „clasice“ sînt probabil selectate în virtutea inerției, trecute din manuale în manuale fără vreo privire proaspătă asupra lor (sînt ele bune cu adevărat? au rezistat într-adevăr timpului? le mai citește cineva din proprie inițiativă? mai au vreo legătură cu experiența copiilor?), iar cele „contemporane“ sînt pur și simplu selectate la întîmplare, după cum au apucat profesorii alcătuitori să citească o carte sau alta. Nici nu s-ar putea altfel, de vreme ce trăim într-o perioadă în care chiar și criticii cei mai lucizi par tulburați de prăbușirea propriei autorități. O literatură fără viziune critică e doar o grămadă de cărți din care poți alege ceva, ad libitum, pentru lectura personală sau, în cazul nostru, pentru includerea în manuale. Și cam așa arată literatura de azi.

Deși, slavă Domnului, nu e treaba mea să dau soluții in privința asta, m-am gîndit cum aș face eu cu literatura pentru gimnaziu și liceu. Aș începe, poate, de la publicul-țintă, cum se zice, adică de la psihologia elevului de azi, nu de la „valorile consacrate“, „naționale“, „reprezentative“ (ironic, ele nu par să mai reprezinte cu adevărat pe cineva). M-aș întreba ce poate fi interesant pentru cei foarte tineri în arta literaturii, cam depășită de tehnologie în ultimele generații. M aș întreba apoi dacă autorii de azi sînt cu adevărat mai interesanți decît cei de ieri, și m aș opri la cei, și de ieri, și de azi, ale căror texte mai sînt capabile să țină un sfert de oră trează atenția celor obișnuiți cu ecranele, cu mediile sociale și cu secvențele de film lungi de cel mult cîteva secunde. Aș lăsa baltă și eternele teorii puerile ale „genului liric“ sau „genului epic“, epitetele, metaforele și comparațiile, rudimentele de naratologie, confuzia totală a analizelor de texte poetice. Astea sînt meșteșuguri de tîmpenie, chiar dacă s-a renunțat la „comentariile literare“ în favoarea testelor-grilă. Aș merge numai pe trezirea apetitului pentru lectură. Lectură incitantă, rapidă, interesantă pentru tineri. Literatură serioasă aș face în cercuri, cenacluri și cursuri de creative writing, și mai departe în facultățile specializate. Căci, decît să predai o literatură plicticoasă, de complezență, fără interes real, mai bine te lași de meserie.

N-aș include neapărat în manuale cei mai buni scriitori, ci texte bune, coerente, cu cap și coadă, de oriunde le găsesc. Nici nu știu, de altfel, dacă e bine ca un scriitor să fie „nemurit“ în felul acesta. Nimeni n-a învățat vreo­dată literatura din cărțile de școală, ci din cele citite avid pe sub bănci. Autorii din manuale își măresc probabil vînzările, dar riscă să-și piardă prin tocire bună parte din aură.

În cele din urmă, nimic nu va merge bine în școala românească pînă nu ne vom reaminti un lucru simplu, că școala e a școlarilor, nu a profesorilor. Și că nu poți îndesa, cu ciocanul, prisme în cercuri, ca polițistul puternic. 

Mircea Cărtărescu este scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Știutorii. Trei povestiri din Orbitor, Humanitas, 2017.

Foto: Cosmin Bumbuţ

articol apărut în Dilema veche, nr. 695, 15 iunie 2017

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.